ANTOLOGIE DE TEXTE. RECENZII DE CĂRȚI – PERSONALITĂȚI ALE LITERATURII CONTEMPORANE. SINCERUS VERBA. Volumul 3!

                                                                           PREFAȚĂ

Iată, oameni minunați și fapte binecuvântate!

Preiau cu bucurie cuvintele poetului Vasile Bele și le transform în titlu pentru această prefață, întrucât ele se potrivesc întocmai opiniei mele despre întreaga desfășurare de forțe pe care demersul său antologic o realizează, dar și despre fenomenul literar extrem de fertil care se înregistrează în Maramureș și în țară și față de care antologii manifestă o constantă preocupare.

Voluminos și consistent, prezentul tom susține consecvent strategia inițială, cea care a condus la emulația deosebită de forțe creatoare, oameni cu verbul activ și sufletul deschis spre comunicarea propriilor trăiri, cu bucuria împărtășirii cu semenii. Sunt artiști plastici, poeți și scriitori cunoscuți în cadrul  diferitelor și multiplelor evenimente culturale la care au participat, împreună sau nu, cei trei colaboratori la alcătuirea de față. Despre inedita strategie oferă informații însuși inițiatorul, prezentând în prefețe și anunțând în agora vremurilor noastre, Facebook (în prealabil), că intenția sa, devenită între timp cu ușurință și a celorlalți coordonatori, este de a promova cărțile citite prin propriile acte de receptare a lor. În felul acesta vor fi promovați scriitorii, dar și recenzenții  și, mai ales, se va da valoare fenomenului acestuia atât de viu și de complex, care este mișcarea literară din România, chiar dacă nu vor putea fi niciodată cuprinse în vreo antologie toate cărțile ce s-au scris din 2000 încoace, ba nici măcar a zecea parte din marele text al beletristicii românești. Fenomenul este atât de extins, încât este imposibil să epuizezi lista scriitorilor, darămite lista tuturor scrierilor. Nimic destabilizator sau descurajant pentru cei trei prieteni dedicați confraților și muncii lor creatoare. „Nici unul dintre cei trei Bele, Danci, Dragoș nu s-au plâns că și-au petrecut mult timp în fața laptopului sau calculatorului, că au făcut «muncă patriotică», fiindcă unde este pasiune, dragoste pentru carte, uiți de toate, mergi înainte!”, mărturisește Gelu Dragoș.

Coordonatorii nu sunt antologi profesioniști, dar sunt impregnați de aspirația spre profesionalism, având în vedere consecvența, seriozitatea și bogăția demersului comun. Aria lor de interes și preocupare este flexibilă, importantă fiind includerea, nefiltrată prin nicio cheie valorică ori estetică, a oricărui autor care a avut plăcerea să scrie, bucuria să alcătuiască un volum și curajul de a-l publica, dar, mai ales, generozitatea de a-l dărui celor trei recenzenți, ca semn al prieteniei. Pentru ei contează, înainte de toate, aleasa dorință de a trăi frumos prin artă și de a te exprima sublimat, în diferite grade, prin poezia sau proza ta. De aceea, Vasile Bele, conștient de focul ce animă procesul de creație, el însuși fiind poet, citind cu aviditate cărțile primite cu autograf de la semenii săi întru ale literaturii, purcede la lecturi responsabile, emite aprecieri, conexează idei, alcătuiește recenzii! Aceste recenzii devin principalul ingredient al volumelor antologice, dar ele sunt însoțite de fragmente din opera autorului în discuție și de o prezentare afectuoasă din partea autorilor. Cât despre Gelu Dragoș și Nelu Danci, poeți cunoscuți ai Maramureșului, se poate vorbi în aceiași termeni de considerație sinceră, nu doar pentru creațiile lor originale, de sorginte modernistă  ori tradiționalistă, în cazul lui Gelu și de inspirație folclorică, în cazul lui Nelu Danci. Toți trei se concentrează pe reflectarea cu ochii sufletului a operei și a scriitorului în discuție, descifrând frumusețea ideilor artistice, motivațiile intrinseci, sentimentele sincere, vorba frumoasă. Niciunul dintre cei trei nu recurge la un act critic, adeseori nici măcar exegetic, căci rostul lor este de a promova și nicidecum de a orienta sau îndruma. Nu se erijează nicio secundă, prin nicio aluzie măcar, în critici literari  ori în esteticieni, mentori ori rectori. Singura menire, recunoscută și asumată, este aceea de alcătuitori ai unor culegeri de texte, scrise de ei despre alte texte, pe care le exemplifică prin fragmente bine alese. De aici caracterul metatextual evident al acestor volume antologice aflate în coordonarea lor.

Motto-ul volumului de față pare a exprima tendința atotcuprinzătoare a unei lumi bogate și frumoase, mereu fascinantă, mereu plină de învățăminte. „Cum am putea să nu vedem câte pe lume a lăsat? Cum a vrut Dumnezeu s-avem parte de tot ce a creat!” După o enumerare a aspectelor lumii, poemul se transformă într-o consemnare a unor slăbiciuni omenești și îndeamnă, în final, la cumpătare și schimbare. „Ce ne-ar costa să încercăm să ne schimbăm? Toți am putea /Să reușim, numai să vrem și vom vedea! Să nu vedem…? Cum am putea?”, încheie Victoria Furcoiu, în notă moralizator imperativă.

În imediată succesiune este plasat Proiectul, așa cum a fost publicat și pe Facebook, inițiatorul făcându-i promovarea pe această rețea de socializare unde se desfășoară o activitate fulminantă a câtorva sute de grupuri literare. Logic, sunt incluse anunțurile făcute cu fiecare etapă, apoi cuvintele de întâmpinare și reiterarea celor două ediții anterioare iar, în final, cuvintele de întâmpinare ale acestui volum, semnate de fiecare dintre cei trei prieteni și colaboratori.

Prima „recenzie” o are în vedere pe Mioara Ardieleanu, veche colaboratoare ale cărei „versuri transmit emoție și esență”, iar proza scurtă inclusă aici este receptată ca fiind la fel de interesantă precum poeziile. Lectura celor două genuri literare i-au facilitat lui Vasile Bele să cunoască și să înțeleagă „mai bine poetul, prozatorul, scriitorul, omul simplu, modest și cu energie literară”, Mioara Ardieleanu – curajoasă, puternică, impunătoare.”

Cu poeta Ionica Brandabur se introduce o tonalitate ludică, un joc al replicilor prilejuite de invitația literară pe plaiuri moldovene, pe care i-o lansase maramureșeanului, în stilul specific stărostitului la nunți, aceasta fiind ocupația de suflet a lui Vasile Bele și de aici trăgându-i-se atitudinea de iubire prietenească, în permanență cu brațele deschise, gata să primească în ele pe oricine are sufletul deschis precum al său. Volumul tradus trilingv, „Sentimente și emoții” îi întărește recenzentului impresia plăcută despre „poeta sârguincioasă, talentată și constantă aceluiași stil”.

În respectul pentru regula includerii autorilor în ordine alfabetică, binevenită pentru a elimina orice suspiciuni de părtinire și porniri de invidie, vine rândul lui Vasile Bele. Fidel iubirii lui pentru satul natal și valorile stocate în tezaurul său, inimosul inițiator al proiectului de față nu-și stăvilește mândria de a fi un vrednic fiu al Chiuzbaiei, pe care, înfățișând-o așa cum este, frumoasă și spirituală, a avut parte de recunoaștere prin Diploma de onoare și a Premiului Special de la Festivalul „Tradiții Românești în mișcare”, ediția a III-a, Londra, 14-27 noiembrie 2019. Este justificat, astfel, gestul de a include „discursul pregătit pentru când era stabilită să fie, în context literar, festivitatea de premiere, pe care am vrut să îl dăruiesc juraților și juriului, în cadrul festiv, la Cluj”. Discursul relevă starea de exaltare spirituală prilejuită de eveniment: „Sunt mândru și mereu am fost mândru, de satul în care am copilărit, în care am crescut”Încheie discursul într-o notă de pasiune sinceră „CHIUZBAIA – te port în suflet. Chiuzbaia – te-ai înveșnicit în mine!”, o declarație de dragoste resimțită în fibrele ființei și exprimată într-o exclamare ce trebuie să se audă în toate colțurile lumii. Cu modestia specifică omului generos, laureatul dedică acest premiu „tuturor chiuzbăienilor”, în numele cărora aduce mulțumiri organizatorilor Festivalului, rezervându-și pentru sine doar meritul de a fi scris cu sufletul și inima, așa cum merită Chiuzbaia să se scrie despre ea. Evenimentul este vestit degrabă pe Facebook, spre știrea tuturor prietenilor, în spiritul specific stărostitului, dar cu amprenta personală, specifică stării de spirit afectată de izolarea adusă de pandemie. În tristețea cauzată de virusul global, vestea acestui trofeu este o bucurie ce trebuie împărtășită neîntârziat. Textul postării este integral inclus în antologie, dând savoare prin puternica oralitate ce marchează, de altfel, întregul demers antologic. Vasile Bele nu cunoaște perspectiva detașată, nici limbajul sec, bolovănos ori de lemn, specific abordărilor pretențioase, strict academice. Ori, de-l cunoaște, îl respinge în mod firesc, comunicând în limbajul propriului suflet.

Vasile Bele

Textul dedicat memoriei familiei de artiști plastici „Ioan și Maria Grigor din Chiuzbaia – cei care dau lemnului și culorii, viață”, prilejuiește o rememorare a unui eveniment, o dezaprobare a indiferenței autorităților locale față de oamenii valoroși ai comunei, un interviu cu cei doi plasticieni și o amară meditație asupra condiției artiștilor în comunitatea insensibilă. Vasile Bele se simte chemat să facă oficiile de promovator al lor, așa că devine el acel „cineva care să vină și să-i mai provoace, așa ca-n tinerețe”, căci, „în simplitatea și modestia dumnealor, au tăcut și au așteptat, „ani în șir”, dar „nu s-a întâmplat, până acum!” Respectul și admirația adâncă este exprimată aproape poetic, în fraza finală: „Nici unul nu ar putea trăi fără celălalt – nici în viață, nici în artă. Parcă, jurământul depus în urmă cu câțiva zeci de ani, cum că ,,vor păzi legătura dragostei până la mormânt, … ar fi valabil și în cazul culturii… „vom fi unul și în artă”.

Un raport detaliat al ședinței de cenaclu literar al Ligii Scriitorilor Români, filiala Maramureș, din luna martie, 2020, cu aspect pregnant de proces-verbal, se descoperă în  textul pe care Vasile Bele îl numește eseu. Ședința „a fost o întâlnire de suflet, sărbătorită fiind femeia”, dar ordinea de zi, foarte bogată, conține informații despre momentul editorial al săptămânii respective, lansarea romanului „Femeia din vis-întoarcere în timp”, a prozatorului Milian Oros, prezentarea revistelor din județ, din țară și străinătate, cu aprecierile de rigoare ale consemnatarului. Este  ilustrată astfel, legătura strânsă între diferitele asociații și societăți, grupuri și instituții literare din țară și din străinătate, prin implicarea directă și consecventă a lui Vasile Bele, cel care își asumă obligația și își rezervă plăcerea de a face cunoscute aceste apariții publicistice, în rândul membrilor cenaclului. Este și un prilej de a introduce opinia referitoare la calitatea literaturii maramureșene, nu întotdeauna și nu suficient valorizată și certificată prin premii: „În acest nord de țară, se face literatură de bună calitate, de un înalt nivel… zic! Cu sau fără premiu, revistele merg „tot înainte!”, precum și autorii/scriitorii care colaborează cu aceasta. Personal, sunt mândru că fac parte din membri acestei organizații!” Apariția volumului etnologic, semnat de Vasile Bele, „Căsătoria-Rit de trecere. Între imaginarul omului tradițional și imaginarul omului modern”, este semnalată prin discursul prefectului județului Maramureș, ca semn al prețuirii față de un om de arme  precum autorul care „participă din interior, cu îmbinarea și influența specifică determinată de întâlnirea cu inovația, tehnologia și modernitatea” … „la procesele sociale de la nivelul satului maramureșean tradițional, la ritualurile arhaice ale maramureșeanului și transformările aduse în acest spațiu de progres și transferul valorilor occidentale”.Ca angajat al Inspectoratului de Jandarmi Județean „Pintea Viteazul”, fiu demn al Fisculașului, Vasile Bele s-a făcut cunoscut  „ca o persoană aplecată spre cultura populară și care duce mai departe tradițiile, obiceiurile și învățătura satului maramureșean. Un cărturar legat de graiul popular, de portul tradițional, de credința și de sufletul țăranului maramureșean, de elemente care dau continuitate și identitate”, apreciază prefectul, intuind cu precizie dimensiunea spirituală a jandarmului pasionat de poezie, folclor, cultură și artă. Același volum se bucură de atenția competentă a prof. univ. dr. Carmen Dărăbuș care consideră: „Cartea lui Vasile Bele este o binevenită radiografie a unor procese sociale care, după cum se vede, diluează sau schimbă semnificații simbolice consacrate; demersul este cu atât mai pertinent cu cât autorul vorbește din interiorul evenimentelor la care participă adesea, Chiuzbaia – spațiu bogat în semnificații – devenind un loc reprezentativ pentru aceste transformări provocate de raportul dintre tradiție și inovație, dintre arhaic și modern”.

Bilanțul Literar cu care își acoperă spațiul auto-alocat în antologie, este prilejuit de provocarea Facebook de a răspunde „la ce te gândești?” Oricât de agasantă ar fi ea, de la Vasile Bele capătă răspunsuri consistente, concrete, constructive, iar de această dată purcede la o veritabilă trecere în revistă a realizărilor de care s-a bucurat în planul creației, a muncii intelectuale, pe anul 2020. „La ce mă gândesc? Uite, chiar mă gândesc să fac un „bilanț” al muncii literare, pentru anul 2020. … Bilanțul arată chiar bine, dacă nu, chiar foarte bine. A fost un an cu numeroase apariții editoriale, fie în nume personal, fie în nume colectiv. Iată retrospectiva 2020!” Urmează, desigur, impresionantul bilanț: 2 apariții în nume personal, 2 apariții în nume colectiv, 3 antologii coordonate, 11 apariții în antologii literare, 2 participări la tabere de creație, 2 noi colaborări la reviste, urcând numărul colaborărilor de până atunci (oricum bogat). Toate textele semnate de el și incluse în această antologie alcătuiesc un repertoriu al preocupărilor lui Vasile Bele, dezvăluindu-se nu doar ca poet și etnolog, ci și ca un recenzent asumat, ca urmare a lecturilor responsabile, făcute din plăcere și interes, ca un cronicar al evenimentelor la care participă cu același interes și ca istoric al literaturii, cu perspectiva limitată, a reflectorului și subiectivă, a personajului implicat și cunoscător al unui fenomen la care participă intens, respectiv, creația literară din underground, pe o nișă la care are acces de o bună bucată de vreme.

Scriitoarea care intră în atenția antologului imediat după acesta, este o persoană față de care respectul și profunda stimă sunt exprimate public, printr-o postare inclusă integral și de data aceasta, în volum. Mariana Bendou se bucură de o recenzie elogioasă, justificată de interesanta temă abordată în cartea „De la Uz la Ouzou – Pe firul apei și al istoriei”. Vizibil impresionat de caracterul etnografic și lingvistic al acestui volum interesant „o cercetare antropologică între cele două entități culturale, despre o interculturalitate, în definitiv, găsesc prezentul volum extrem de valoros, în context actual, spiritual, literar”, decretează Vasile Bele, sincer admirator al celor curajoși care făptuiesc astfel de minuni”. Tema anunțată în titlu provoacă lectorul și-l provoacă, implicit, pe recenzentul interesat de silaba multietnică „uz”, cu variantele ei grafice, pe care o descoperă și în rădăcina toponimului Chiuzbaia, în ciuda faptului că știe prea bine care este explicația dată de dicționarul etimologic. Cercetarea este complexă, inclusiv în plan tradițional/folcloric… dovedită/întărită, în cazul de față, cu poze concrete. O carte foarte interesantă, extrem de valoroasă și bine documentată ce stârnește interes pentru lectură, din prima filă”, conchide recenzentul.

Cu textele următoare, două la număr, Vasile Bele completează portretul literar, moral și profesional al doamnei Mariana Bendou, într-o detaliată rememorare a întâlnirii literare de la Onești, în 2019, în contextul căreia a cunoscut-o și un extras din „Antologia Universum”, Montreal, Canada, capitolul „Personalități ale literaturii române contemporane”, vol. 3, 2020, unde se regăsesc informații complete despre biobibliografia scriitoarei de origine română, Mariana Bendou, căreia îi apreciază „calitatea actului literar și a organizării evenimentului” și pe care o prețuiește, exprimându-și cu generozitatea specifică lui, nutrind recunoștință pentru prilejul care a creat întâlnirea lor profitabilă cultural.

Mereu în dialog cu Facebook, Vasile Bele își concepe recenziile cu gândul la oamenii pe care i-a cunoscut în contextul în care a intrat în posesia cărții tocmai lecturate, și comunică tuturor impresiile și dorurile sale. „La ce te gândești? Azi, mă gândesc să «trag o fugă» până în Cetatea Neamțului. Am acolo niște buni prieteni, de care mi-i dor, chiar foarte dor. Foarte primitori și ospitalieri, mereu bucuroși de oaspeți și de ce să nu scriu… sunt niște prieteni care îmi lipsesc și lângă care aș vrea să stau, iar ceasul să se oprească în loc.” Acesta este discursul ce-l particularizează pe Vasile Bele. Sincer, direct, afectiv, expresiv precum cronicarii conștienți de cititorii pentru care scrie. Sunt pomenite numele tuturor prietenilor poeți, prozatori, oameni de cultură de pe meleagurile Moldovei, fiecare cu aprecierea cuvenită. Marius Mihai Coșeriu este, însă, cel la care poposește, spre a-i dezvălui puternica impresie sub care se află în urma lecturii volumului de poezie „Credință. Dragoste. Țară.” „Poeziile lui MARIUS MIHAI COȘERARIU te țin precum un laț. E greu să te desparți de ele. E greu să renunți la citit. Sunt atractive. Interesante. Și mesajul unul obiectiv, concret… cu puternic impact – spiritual, moral, emoțional.”

Nelu Danci

Odată cu coordonatorul Nelu Danci – poet popular, jovialitatea și sincera mărturisire inundă antologia cu o nestăvilită bucurie de a se povesti, secondându-l cu succes și perfect în sincron cu amicul său, salutat cu originalitate în motto: „Cu poetul Vasile Bele/ Orișiunde eu pot mere/ Nu te face de rușine/ Și ce scrie,scris rămâne!” „Cuvântul autorului” Nelu Danci debutează cu o mărturisire, în prelungirea secvenței a două din motto: „Am scris, simplu și modest, despre sat, biserică, preot, vecini, neamuri, despre oameni ce-au fost, despre oameni ce sunt, despre locuri pe unde am trecut… pentru că așa am simțit.” O tonalitate confesivă, o meditație nostalgică pe seama diferențelor dintre „lumea de-amu și de demult”, o asumare benevolă a rostului de cronicar și cartograf al vieții satului, așa cum s-a transmis din generații, așa cum a fost trăită de autor, așa cum este percepută permanenta transformare a societății rurale, din chiar vertijul ei. „Nu am irosit timpul, ci mereu l-am privit ca dar de la Dumnezeu”, afirmă cu sobră mulțumire, ilustrând afirmația cu o prezentare esențializată a propriei evoluții prin viață, până la întâlnirea providențială cu prietenii virtuali care l-au încurajat în practica scrisului: „fratele-fârtat Augustin Neaga – din Ciocotiș, renumit și recunoscut poet, … Vasile Bele, alt frate-fârtat cu care  am tipărit împreună – Poezii din Fisculaș, căruia i-am încredințat poeziile cu rugămintea de-a „scoate ceva din ele”, i-am zis eu. Ei, fârtații, oameni harnici m-au susținut și încurajat mereu, fapt ce mi-a dat curaj și putere. Probabil, zic eu, acuma, dacă nu era acest pas, nu apăream în volum niciodată. Zic…! Totul, rămânea la nivel unui manuscris, la ceea ce am mai postat și comentat, toți, împreună, pe Facebook. Și uite așa, acuma pot spune că mă încântă ideea și mulțumesc lui Dumnezeu pentru aceste prietenii adevărate”. Este o limpede recunoaștere a necesității de a realiza antologia de față și a utilității acesteia, ca o capsulă a timpului în care se află depozitate prețioase mostre literare, etnologice, folclorice, lingvistice, o istorie fragmentară, exhibată în texte. Desigur, e și mai limpede mulțumirea sufletească de a fi parte a acestui multvisat proiect.

Gelu Dragoș

Cel de-al treilea coordonator, jurnalistul Gelu Dragoș, se integrează în „tabla de materii” a volumului cu prefața unei cărți semnate de ceilalți doi coautori, Vasile Bele și Nelu Danci, prefață intitulată „Timp și rouă – dialoguri literare, înspre sufletul celui care citeşte”…. Este un text scris după rigorile speciei, cu afirmații competente, observații fine și o lejeritate a exprimării elegante, bogate, atractive. Ca administrator al blogului Moara lui Gelu, i-a fost accesibilă cunoașterea operei celor doi datorită caracterului public al acestei prietenii literare, transformate cu rapiditate într-o solidă fărtăție și în viața reală, fărtăție în care este, de acum e limpede, inclus și el, motiv pentru care transpare admirația sinceră și necondiționata prietenie față de cei doi poeți populari:

„Ce au în comun cei doi este dragostea pentru poezia populară, un gen literar tot mai des uitat şi neglijat pentru tradiţia şi frumuseţea locului în care s-au născut, copilărit, maturizat. Şi mai au ceva în comun, multă, foarte multă energie,” … „Este un volum de suflet, scris cu inima lor mare” … „vom întâlni mult umor, ironie fină, intervenţii şi comentarii ale unor prieteni sau cârcotaşi pe facebook în nişte dialoguri de-a dreptul savuroase, autoironie, nostalgie, tristeţe.” Concluzia este previzibilă și exprimată cu aplomb: „Prin această nouă apariţie editorială cei doi autori demonstrează nu numai valoarea intrinsecă a scrisului lor dar şi o generozitate cum rar mi-a fost dat să întâlnesc în ziua de azi.”

Bilanțul literar al poetului Nelu Danci încheie glorios momentul dedicat acestuia. Fișa bibliografică aduce informațiile specifice unui parcurs al vieții, anume, activitatea literară cu cele 4 volume deja publicate și cel de al cincilea, aflat încă în curs de apariție, a cărui prefață tocmai am receptat-o în rândurile de mai sus, coordonarea celor trei antologii din al căror proiect face parte și prezenta, 9 apariții în antologiile din țară, 9 colaborări la reviste, plus o activitate bogată pe propria pagină de Facebook și o participare la o tabără de creație literară. Îi dau deplină dreptate poetului Nelu Danci, nu a irosit timpul degeaba, ci a dat valoare acestui dar de neprețuit al lui Dumnezeu!

În vecini de Plopișul lui Nelu Danci, satul Șișești se răsfață de dragul un tânăr poet care a tulburat inimile cititoarelor paginii sale de Facebook printr-un poem elaborat, romantic și voluptos, fără a cădea, însă, în păcatul sentimentalismelor dulcege. „Caută-mă în vis!” se intitulează poemul și-mi amintesc că l-am remarcat și eu, am reacționat și i-am făcut și un scurt comentariu. Poetului vecin îi revine plăcerea de a-l introduce în antologie pe mai tânărul confrate, iar cuvintele acestuia exprimă din plin mândria înregistrării a încă unui succes în cooptarea  tinerelor talente scriitoricești. „O dovadă că promovăm tinerii cu talent, este și prezența în acest volum a tânărului și talentatului Florin Dragomir. Apare inclus și în volumul întâi. .. Nu mă rabd să nu spun că este un tânăr care are valoare și în arta cântatului,” completează poetul popular, Nelu Danci. Locul oricărui text critic este luat, desigur, de unul dintre comentariile multe, mai mult sau mai puțin  inspirate, primite la postarea poemului. Stilul tânărului poet este „curat, simplu, elegant.” susține Nelu Danci.

Și iată grosul contribuției lui Gelu Dragoș. Patru texte importante pentru proiectul antologic la care este partener de mare suport, nu doar prin competența cu care abordează operele în discuție, ci și prin promovarea lor și a proiectului în plinul de conținut literar și cultural, blogg pe care-l deține și îl gestionează constant, Moara lui Gelu. Aici, pe blogg, sunt publicate materialele ce vor intra în antologie, știri despre evenimente editoriale, semnalări ale unor evenimente culturale, realizări notabile în planul vieții sociale, culturale, recenzii, cronici, mostre de virtuozitate lirică ori măiestrie epică și chiar plastică, din spațiul artistic maramureșean și adeseori din țară. Este o activitate publicistică în care se exercită experiența într-ale scrisului, cu tot ceea ce presupune aceasta, dar și experiența de redactor, Gelu Dragoș fiind cunoscut de ani buni ca unul dintre cei mai serioși și consecvenți redactori de reviste școlare in județ, iar actualmente, ca administrator al blogg-ului Moara lui Gelu, depune o activitate autentic jurnalistică.

Primul text, acoperă rubrica „In memoriam”, prevăzută în proiect și anunțată în toate „cuvintele” celor trei parteneri coordonatori. Gelu Dragoș aduce omagiul unui poet sucean, din Țara Lăpușului, anunțând cu simplă tristețe „Ne-a părăsit poetul Ionel Sima”. Prefața la volumul „Gânduri răzlețe” relevă aspecte definitorii, precum „sensibilitatea, frumuseţea multiplelor pasaje auctoriale, spiritualitatea, armonia şi muzicalitatea versurilor o să ne ducă într-o lume mirifică şi o să uităm de cotidian”, în ciuda aparenței de livresc și lejer. „Poetul Ionel Sima acordă spaţiu şi timp obiceiurilor de peste an, sărbătorilor religioase, evenimentelor importante din viaţa noastră de muritori”. Poezia ce se recomandă ca o artă poetică este „Declaraţie de poet”, pe care Gelu Dragoș o vede ca „o poezie de mare profunzime, răscolitoare şi care stârneşte un ocean de sentimente şi emoţii ”.

„Poetul maramureşean Ioan Dragoş la o nouă şi a… noua carte!” este textul de semnalare a unei apariții editoriale din palmaresul poetului. Evenimentul i-a prilejuit lui Gelu Dragoș o parcurgere a activității remarcabile a acestuia și o incorporare a unor spicuiri din opiniile poeților și scriitorilor vremii cu privire la opera și persoana lui Ioan Dragoș.

Poemele incluse în acest volum relevă deplina maturitate artistică, de unde și ușurința cu care îmbină gravitatea existențială cu sensibilitatea simțirii. O sensibilitate ce se „resimte dureros şi tânguitor” și  se naște, cum bine intuia regretatul Augustin Cozmuța, din „dramatica luptă dintre viaţă şi artă, dintre sentiment şi versul pe care-l inspiră, dintre inconștienţa și ignoranța trăirilor, manifestate spontan şi sincer”. Un poet dintre cei mari, perceput ca atare, cu esențele rafinate într-o unică expresie, aceea a trăirii de sine în mod autentic.

Următoarele două texte au ca temă acest proiect ambițios, coordonat de maramureșenii Vasile Bele, argintul viu al proiectului, posesorul celor mai multe materiale prezente în antologie, jurnalistul Gelu Dragoș și nu în ultimul rând poetul popular Nelu Danci” „Antologie de texte. Recenzii de cărți – personalități ale literaturii contemporane. Sincerus verba”, Recenzia la vol. I și semnalarea celui de al II-lea. Dincolo de dificultățile întâmpinate pentru alcătuirea, redactarea și tipărirea antologiei, s-a depus un efort considerabil, ușurat însă de bucuria că cei prezenți între paginile ei „au venit cu inima deschisă înspre proiectul nostru. Din toate colțurile țării! Nu-i puțin lucru.” Pasiune, dragoste pentru carte i-au motivat, au creat o emulație cu rezultatul izbăvit printr-o activitate a cărei unică retribuție este cea spirituală, cu toate beneficiile ei nobile. Caracterul metaliterar este observat în prefața celui de al II-lea volum, semnată de Terezia Filip „antologia devine nu doar una de autori și de creații extrase din cărțile lor, ci și un transcript al modului cum se naște cartea”.

Întreaga antologie se deconspiră ca un ritual de fârtăție, căci natura prietenoasă, generoasă și comunicativă a inițiatorului a consolidat toate prieteniile literare, dându-le valoarea unor legături consfințite și eternizate de înfrățirea prin  sângele creației. Recenzia lui Ionuț Caragea, intitulată „Înfrățiri literare”, consemnează caracterul acesta în legătură cu antologia „Oprește-mă la tine, Maramureș! Oprește-mă, în tine, anotimp!”, dar este susținut în mod concret de savurosul dialog între „Fârtații din Maramureș” (Vasile Bele și Nelu Danci) – alături de Florentina DANU, o ilustră mostră despre cum se creează astăzi literatura populară. E limpede de aproape un secol că s-a pierdut caracterul anonim și colectiv, iar acest lucru nu aduce niciun prejudiciu, dimpotrivă, demonstrează că fenomenul este viu, fertil și valoros, cu fiecare contribuție individuală… În același spirit al iubirii de folclor, Vasile Bele și Marița Grigor deschid „Lada de zestre a satului Chiuzbaia”. „În dialog cu Rafila Bărbos, ambasadoarea spiritualității” te duce în zone de maximă înțelepciune și sobrietate.

Tulburătoarele omagii aduse „în memoriam” poetei Ana Podaru, poeților Valer Popean, Constantin Triță și ziaristului Nicolae Petricec, marchează strânsa prietenie între finii întru poezie, ce dăinuie dincolo de timp.

Un număr impresionant de poetese cunoscute mai întâi din activitatea lor pe grupurile literare, apoi prin activități comune în tabere de lectură, dau contur gingășiei, frumuseții și gravității liricii feminine din diferite zone ale țării. Aurelia Oancă, Garofița Jianu, Mioara Baciu, Adriana Tomoni, Zenovia Zamfir, Iuliana Rad, Elvira Răceală, Lăcrimioara Elefterie, Aurelia Rânjea sunt nume deja recunoscute în mediile literare pentru viziunea inedită, fermecătoare, inspirația fertilă și unicitatea stilistică. De remarcat implicarea unora dintre ele în proiecte ambițioase de promovare a poeților, ca antologi și depunând intensă activitate ca redactori de revistă (scriitoarea Vasilica Mitrea, poeta Garofița Jianu, poeta Mioara Baciu).

Eseuri pe diferite teme, articole, note de lectură, enciclopedii și retrospective, carnete plastice, o varietate impresionantă de texte care sporesc bogăția spirituală a acestui volum antologic. Toate sunt semnate de importanți și valoroși oameni care și-au sublimat existența prin implicarea dedicată în actul nobil al culturii literare.

Un entuziasm debordant irumpe din toate textele semnate de cei trei coordonatori ai prezentei antologii. El răzbate nu doar din conținutul de idei și aprecieri, ci și la nivel formal, prin grafia marcată de majuscule, ca niște strigăte de bucurie și recunoștință. Entuziasmul este fiorul care stă la fundamentul tuturor proiectelor antologice inițiate de Vasile Bele și preluate cu necondiționat interes și incontestabilă asumare de către cei doi prieteni, poetul popular Nelu Danci și profesorul-scriitor Gelu Dragoș. Fără acest entuziasm nu s-ar justifica preferința pentru ineditul subtitlu, SINCERUS VERBA. Sinceritatea și entuziasmul devin frați într-o familie de atitudini nobile și constructive, desprinse din frumoasele personalități și caractere ale autorilor. Adresarea directă, atipică unei recenzii, caracterul oral amestecat cu cel sobru, scris, este o marcă a expresivității lui Vasile Bele, o trăsătură ce vine din practica stărostitului, eminamente orală și cu obligatoria comunicare directă cu mesenii, nuntașii.

Aprecierile de valoare, născute din marea lui generozitate și respectul admirativ pentru creațiile colegilor, nu sunt nicidecum gratuite, ele sunt sincere și exprimă gustul recenzentului. Că se vor confirma în viitorul mai mult sau mai puțin apropiat, că vor fi certificate de proba timpului, asta vor vedea doar aceia care se vor apleca asupra operelor acestora și le vor decanta cu rigoare.

Proba timpului este necruțătoare, se știe. Dar efortul acestor oameni minunați, dedicați va avea mereu ca răsplată mulțumirea că s-a împlinit un proiect literar și s-au consemnat pentru istorie fapte binecuvântate.

18.02.2021
Valeria BILȚ