luni, 22 martie 2021

Atunci...

  De la Podul Unirii de acum, până la str. Victoriei nu exista nici o construcție  sau clădire  pe nici o parte a străzii. După terminarea  Cartierului Lenin, cu toate că Baia Mare era oraș de categoria a IV-a, oamenii de la sat  veneau, așa cum ni-i prezintă pictorița Agricola într-un tablou, câteodată și un sat întreg, deoarece pământurile s-au  „înscris” în colectiv (colhoz sau sovhoz). Unii veneau cu tot ce le-a rămas doar într-un cufăr de lemn. Era același exod cum s-a petrecut și la Hunedoara și mai târziu la Roman și Galați. Practic mulți din cei rămași fără pământ voiau să înceapă o viață nouă, să  nu își vadă pământul lucrat de alții, uneltele sau animalele luate cu forţa...

    Acest exod al populației fiind mare a apărut  necesitatea  construirii de locuințe. Încă nu exista acea sistematizare a orașului și cum între strada Victoriei și Dealul Margău nu exista nimic,  au propus să se construiască case pe partea dreaptă a străzii, deoarece pe partea stângă era râul Săsar cu poveştile lui,  care începeau  din strada Victoriei și până la strada Coșbuc.          Și când să înceapă construcţia,  au apărut diferite  păreri unele chiar asociate cu ”mojicii” din Rusia, adică ”smulgerea țăranului din mediul lui natural îl poate duce la depresie”... Și conducerea de atunci a zis că nu o să îi ”zdruncine psihic” dacă le fac același condiții de trai ca la țară... Toți  au fost de acord și au făcut câte două apartamente lipite unul de altul,  „la curte”. Și ca să se simtă în al nouălea cer, nu le-a făcut acoperiș în două ape, nu le-a băgat apa în casă și nu au făcut băi. Către Margău au făcut cotețe de porci de găini și WC-ul în grădină. De fapt putea fi  oriunde că între ei și Margău nu era nimeni. A fost acolo raiul șobolanilor. Căldura și-o asigurau singuri cu lemne pentru care au mai făcut o îngrăditură de lemnărie. Cum fluxul țăranilor care veneau la oraș nu se mai încheia, primăria a hotărât să construiască încă un apartament peste cele două. Nu erau macarale așa că  am dus cărămizile la etaj cu o scândură sub formă de ”L” care avea două baiere s-o putem pune pe umeri și în ea se așezau zece cărămizi, nouă elevilor care am venit să dăm o mână de ajutor...

    Deja probabil că s-a terminat ”planul de sistematizare” că au început a umple malurile Săsarului  și a-i regulariza marginile.

    Erau niște basculante rusești de 3 tone  care aveau bena ridicată la spate să nu curgă materialele. Aceste ZIS-uri,cărora noi le ziceam roabe, au umplut albia Săsarului și pe această umplutură s-au construit cele două blocuri de pe partea  stângă a străzii Victoriei și ceea ce numim azi Bulevardul Independenței.

    Un om mai hâtru a oprit un șofer să-l întrebe de ce  aduc piatră, balastru și șutăr acolo.

    - Vom face blocuri, domnule.

    - Faceți blocurile fără fundație? Se vor înclina ca în desenele animate...

    Au fost două cutremure mai mici, dar nu s-a înclinat nimic.

    Pe partea dreaptă  a străzii Victoriei, unui buldozer Kirov nu i-a trebuit decât o jumătate de  zi să pună la pământ construcțiile socialismului, acolo unde astăzi este impunător Gold Plaza sau Vivo!

                                                                                   Toma G. Rocneanu


 

                                                  Lidia Agricola (1914-1994) 

 Lidia Agricola s-a remarcat în contextul «Centrului Artistic Baia Mare» prin creația sa, legată exclusiv de efervescența artistică de la Baia Mare, dar și prin activitatea sa pedagogică.

Între 1929-1932 a frecventat  cursurile Școlii Libere de Pictură sub îndrumarea lui János Kriszán și András Mikola. Pe parcursul activității sale a fost îndrumată și de către Sándor Ziffer.

A participat la expoziții la  Moscova în 1950, Budapesta în 1949 și 1951, la Sofia în 1951, la Varșovia în 1952, Berlin în 1953. În Baia Mare a avut expoziții personale  în 1937, 1968, 1969 și 1975. În 1938 și 1939 a participat la Salonul Național de la Budapesta, iar în 1954 lucrări ale artistei au fost incluse în expoziția românească a Bienalei de la Veneția. A primit Premiul de Stat pentru pictură în 1952.

Viața și activitatea sa artistică este în totalitate legată de Baia Mare și de tendințele stilistice și tematice de la Baia Mare. Ideologic, a transpus în pictură, după război, subiecte legate de tematica programului artistic al Realismului Socialist.

                                                                                                   BY MUZARTBM

Notă. Pictură în ulei "PEISAJ DIN BAIA MARE, autor Lidia AGRICOLA

 

 

 

 

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu