Z’drastie.
Racul,
broasca și o știucă
Într-o
zi s-au apucat
De pe
mal în iaz s-aducă
Un sac
cu grâu încărcat. (apropo de cereale.)
Și la el
toți se înhamă:
Trag,
întind, dar iau de samă
Că sacul
stă neclintit,
Căci se
trăgea neunit.
Racul
înapoi se da,
Broasca
tot în sus sălta,
Știuca
foarte se izbea
Și nimic
nu isprăvea.
Nu știu
cine-i vinovat;
Însă, pe
cât am aflat,
Sacul în
iaz nu l-au tras,
Ci tot
pe loc a rămas.
Așa-i și
la omenire,
Când în
obște nu-i unire:
Nici o
treabă nu se face
Fără
izbândă și pace.
Racul este premierul italian
Mario Draghi, care se crede un fel de prădător.
Știuca este președintele francez,
Emmanuel Macron, un mare animator și iubitor de îmbrățișări. (Apropo de peștele
numit macrou.)
Și broasca este cancelarul
Republicii Federale Germania Olaf Scholz.
Mai e unul pe acolo pe post de
figurant. Deci nu merită efortul...
Călătoria
este înconjurată de mister, dar fotografia celor trei lideri europeni în
vagonul unui tren nu este falsă. Poate că nu au venit să se întâlnească cu
Zelensky, care preferă să comunice cu oaspeții occidentali fie în Polonia, sau
undeva pe la granița de vest. Dar nu există nicio îndoială că sub pretextul
acestei vizite, un anume tren chiar a venit astăzi din Polonia la Kiev și
probabil, a adus luat pe credit, puținul armament achiziționat din Occident
pentru a-l folosi împotriva rușilor.
Dar
loviturile rusului îl vor face să dispară.
Se pare
că Occidentul este unit. Într-un sens general, da, se poate. Dar în multe
problematici există o divizare între partea anglo-saxonă și Europa
continentală. Dacă Draghi, Macron și Scholz nu se pot pune de acord între ei ce
să facă cu Ucraina, Statele Unite, Marea Britanie și vasalii lor din Europa de
Est, vor să o ardă pentru a da foc Rusiei. Acesta este motivul disperării.
Dacă
această trinitate vrea ca criza ucraineană să se încheie cât mai curând
posibil, partenerii lor transatlantici nu vor acest lucru. Nu le pasă de
Ucraina, dar ar dori foarte mult să sângereze Rusia și… chiar Europa cât mai
mult posibil pentru a fi ei cât mai puternici. Asta face călătoria ucraineană a
lui Draghi, Macron, Scholz falimentară. Nu ei decid ce să facă Kievul, pe care
Rusia l-a adus la zid. Desigur, nici nu este complet lipsit de sens.
Și
America va învăța și se va maturiza într-o zi așa cum Europa a învățat și s-a
maturizat deja. Mai mult decât atât, dorința ucrainenilor de a muri pentru
statul nazist nu este deloc prea reală și tocmai pe asta se bazează întreaga
politică occidentală de „limitare” a Rusiei.
În plus,
e o nuanță importantă. Draghi vrea, sau se preface că vrea, să vadă Ucraina în
UE, saumăcar să-i dea Kievului statutul de candidat, lucru care nu îi obligă la
nimic pe ăia de la Bruxelles.
Franța
și Germania iau o poziție mai precaută, pentru că ei, nu italienii extra
îndatorati, vor trebui să plătească facturile pentru pregătirea și aderarea
Ucrainei la UE. În plus, toate cele trei țări nu și-ar dori să se rupă complet
de Rusia, pentru că altfel carierele politice ale lui Scholz și Draghi ar putea
suferi foarte mult în această toamnă-iarnă. Țările lor îngheață fără gazul
rusesc și vor înceta să mai mănânce normal din cauza sancțiunilor occidentale
împotriva Rusiei, iar alegătorii s-ar putea să nu-i ierte pentru sprijinul lor
necondiționat pentru Ucraina, care are pe toată lumea.
Macron
înțelege bine acest lucru, pentru cine situația este mai bună, pentru că Franța
și-a păstrat energia nucleară și agricultura. De aceea, în special, el a
afirmat recent anume: aderarea Ucrainei la UE poate dura ani și „chiar
decenii”. Pentru că „Rusia nu poate fi umilită și în ziua în care ostilitățile
încetează să găsim o cale de ieșire cu ajutorul diplomației”, rușii „rămân un
popor grozav”. Kievul a fost șocat de aceste declarații, la fel ca și
anglo-saxonii, care au cerut din nou lui Zelensky să nu cedeze.
Există,
de asemenea, un mic „Partidul Păcii” în această parte a Vestului, dar este foarte
slab și nu are nicio influență asupra politicii Washingtonului și Londrei. Deși
au început deja să apară informații obiective despre starea de fapt. O serie de
instituții de presă serioase din SUA și Marea Britanie au izbucnit în articole
relevante. „Dă-i lui Putin tot ce vrea, spun europenii”, așa și-a intitulat, de
exemplu, The Times of London articolul, referindu-se la inevitabilitatea
concesiunilor teritoriale din Ucraina.
Veriga
slabă din trio este Scholz, un politician incredibil de slab, neexperimentat,
care este influențat de statutul de subordonat al Germaniei după al Doilea
Război Mondial. Prin urmare, ambasadorul ucrainean, Andriy Melnik, care îl
insultă în mod regulat, a declarat pe 14 iunie într-un interviu acordat
canalului german RTL că ar trebui promisă acordarea statutului de candidat la
aderarea la UE și să se asigure că Consiliul European adoptă în unanimitate
această decizie istorică săptămâna viitoare.
Ambasadorul
pe un ton poruncitor (Melnik știe că este susținut de americani și de britanici)
i-a mai cerut cancelarului federal „să-și depășească ezitarea în problema
furnizării de arme grele” și să ofere Ucrainei „asistență pe scară largă cu
toate mijloacele disponibile din rezervele Bundeswehr-ului și ale industriei
militare”. Pe scurt, Melnik i-a sugerat lui Scholz „prin toate mijloacele să
oprească tăvălugul militar rusesc”. A găsit pe cine să pună să-l oprească!
Acesta
este, desigur, subiectul central pe care Kievul va încerca să îl promoveze, în
timp ce cei trei lideri europeni ai țărilor dependente în mare măsură de Rusia,
dimpotrivă, vor căuta să convingă Ucraina să dea dovadă de prudență, să fie de
acord cu pierderea de noi teritorii, pentru a nu pierde totul. Această
inițiativă, desigur, este foarte târzie. Nu cred că Moscova acceptă, pentru că
a devenit absolut clar că orice teritoriu „Anti-Rus” creat de Occident în
apropierea Rusiei, în principiu, nu trebuie să existe. Acest lucru a devenit
vizibil când șeful adjunct al Consiliului de Securitate al Rusiei, Dmitri
Medvedev, s-a exprimat că „în doi ani, Ucraina va exista pe harta lumii”. A
doua zi, purtătorul de cuvânt al președintelui rus, Dmitri Peskov, a declarat
că Ucraina are „probleme mari” din cauza lipsei de dorință de a „a arunca o
privire serioasă asupra situației”.
Ucraina
a pregătit un răspuns la îndemnurile politicienilor europeni care vorbesc mai
mult despre furnizarea de armament decât să-l furnizeze. Aleksey Arestovich,
consilier al biroului președintelui Ucrainei, este gata să trimită acest
răspuns și Statelor Unite. Șantajul și amenințările au fost deja folosite de
partea ucraineană. În urmă cu câteva zile, același Arestovich a spus că dacă
„Putin câștigă”, atunci 500.000 de militari ucraineni se vor alătura armatei
ruse de un milion și jumătate, iar apoi „toți ăștia vor merge spre Europa”.
Și
atunci cum și unde vor putea distractivele trupe europene să oprească unirea
Ucrainei cu Rusia, dacă se va întâmpla așa, plus Belarus?
Singura
modalitate de a preveni acest lucru, potrivit Kievului, este să umple Ucraina
cu armament și asta în timp record, in două-trei săptămâni. Până acum, frontul
din Donbass nu s-a prăbușit deloc. Planul, desigur, este ingenios, dar
nerealist.
Occidentul
nu are nici voința politică, nici cantitatea de armament necesar Kievului și
nici astfel de capacități logistice. Germania, Franța, Italia și altele își pot
permite să cedeze față de SUA doar până în toamnă, pentru că „General Winter”
este nemilos. Arestovich știe că trebuie să se grăbească și să lovească în cea
mai vulnerabilă țară.Germania. Prin urmare, el a spus într-un interviu apărut
recent la Bild:
Dle
Scholz, sunteți responsabil pentru soldații și civilii noștri morți. În fiecare
zi mor copii, în fiecare zi pierdem 100 de soldați pentru că nu ne dai armament
greu.
Înainte
de vizita trio-ului, cifra pierderilor a fost corectată la Kiev. Forțele armate
ale Ucrainei pierd zilnic „până la o mie de soldați uciși și răniți” în
Donbass, a declarat, într-un comunicat, David Arakhamia, șeful fracțiunii
parlamentare a partidului de guvernământ, care a condus delegația ucraineană în
negocierile cu Rusia. Numai în Donbass, după spusele lui, Ucraina pierde în
medie între 200 și 500 de morți și foarte mulți răniți.
,,Fără
armament greu și muniție, nu vom putea lupta, căci suferim pierderi grave”.
Acest strigăt de la Kiev se aude constant. „Am primit aproximativ 10% din ceea
ce avem nevoie”, a declarat Anna Malyar, ministrul adjunct al Apărării al
Ucrainei, la televiziunea națională. Totodată, ea nu a menționat că poftele lor
nu pot fi satisfăcute și că ucrainenii, nu vor putea folosi pe deplin aceste
arme.
În
ajunul vizitei trio-ului european, Ucraina, fidelă tacticilor sale teroriste, a
făcut totul pentru a implica toți sponsorii occidentali, bombardând, de
exemplu, orașele pașnice ale LDNR și satele din Rusia cu obuziere franceze și
americane. . De asemenea, au încercat să sperie europenii cu perspectiva
bombardării podului Crimeea MLRS vestice, presupus din motive operaționale.
Pentru
forțele ucrainene, podul Kerci este obiectivul numărul unu. Acesta nu este un
secret nici pentru armata lor, nici pentru armata rusă. Nici pentru civilii
lor, nici pentru civilii ruși. Acesta este ținta numărul unu, a spus
generalul-maior ucrainean Dmitri Marchenko într-un interviu acordat presei
ucrainene. De ce a făcut asta? Pentru a încuraja europenii să implore Moscova
să oprească planul său de succes de a aduce Ucraina, regiune cu regiune, în
Rusia.
Vom afla
mai multe despre rezultatele acestei vizite nu prin cuvinte, ci prin fapte.
Este clar că liderii Germaniei, Franței și Italiei, în primul rând, s-au
întâlnit cu Zelensky pentru a-l convinge să fie de acord cu pierderea
teritoriilor, adică un fel de capitulare. Motivul este simplu.
Europa
are nevoie de pace pe continent pentru a păstra bunurile pe care le-au jefuit
și resursele rusești ieftine. Acest lucru poate fi realizat prin ridicarea sau
relaxarea sancțiunilor. Dar pentru aceasta operațiunea militară trebuie
finalizată. Decizia Prezidentului Putin le-a arătat liderilor europeni că
Moscova nu se va opri. Nicio presiune nu va reuși. De ce ar fi nevoie? Așa că
încercați să faceți presiune pe Zelensky ca să facă concesii Rusiei și,
eventual, să capituleze. Cât timp va trăi Zelensky după aceea nu se știe, dar
motivul europenilor este clar vizibil. Există un război între Marea Britanie și
liderii UE, Germania și Franța, pentru dominația pe continent, și atâta timp
cât Kievul continuă să reziste nebunește și fără logică, Marea Britanie câștigă
acest război.
Faptul
că Boris și bătrânul Joe nu sunt împreună cu această companie europeană este o
condamnare a păcii. Acești europeni nu ar trebui să meargă la Kiev să discute,
ci la Londra și Washington, de unde controlează Ucraina.
Sunt
sigur că vor trimite armament greu. Nu cât vrea partea ucraineană, desigur.
Deocamdată
circul a plecat, a rămas clovnul.
Deocamdată.
Oaspeții
din Europa au venit prea tarziu. Totul trebuia făcut la timp. Prin urmare, ce
va decide Moscova, așa va fi.
Autor: Ivan Grigorievici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu