Parteneri de nevoie

 

Pe punctul de a ne lăsa definitiv convinşi că relaţia dintre PNL şi PSD funcţionează mult peste sistemul de avarie, că, în sfârşit, datorită situaţiei internaţionale, politicienii români au înţeles că trebuie să sacrifice interesele de partid în favoarea interesului naţional, iată că ne-am înşelat.

PSD şi PNL şi-au schimbat abordarea, dar nu şi năravurile. Fiecare partid în parte caută noi modalităţi de a ieşi în evidenţă, de a-l scufunda pe partenerul de nevoie cu capul sub apă. Mai puţin ştim ce anume apropie cele două partide responsabile cu destinele României.

În schimb ştim în ce punct se despart, aproape ireconciliabil: taxele şi impozitele. Un partid vrea să transfere povara de pe umerii cetăţenilor pe umerii giganţilor economici, altul vrea să protejeze multinaţionalele considerând că au creat foarte multe locuri de muncă şi sunt mari contribuabili la bugetul statului.

PSD recunoaşte rolul firmelor cu cifre de afaceri de peste o sută de milioane de euro, dar în acelaşi timp le acuză că prin inginerii fiscale fentează statul român.

În orice caz, este sigur că profiturile pleacă din România. Uniunea Europeană a pus în discuţie impozitarea cu 15% a multinaţionalelor care jonglează cifrele contabile plimbându-le dintr-o ţară în alta.

Mizând pe investiţii, PNL acţionează în numele propriei doctrine: apărarea mediului de afaceri. PSD, ca partid social, pune în centrul atenţiei cetăţeanul de rând, numit mai nou cetăţean vulnerabil.

Numită suprataxare de liberali şi taxă de solidaritate de social-democraţi, tema este rostogolită ca o minge de ping pong de la PSD la PNL şi de la PNL la PSD. Din când în când mingea scapă de sub controlul jucătorilor politici şi ajunge la public.

Comentatorii sunt şi ei împărţiţi.

Unii susţin varianta prezentată de Marcel Ciolacu, alţii varianta liberală. De remarcat că preşedintele PSD, Nicolae Ciucă nu apără atât de vehement varianta PNL cum o face Marcel Ciolacu, devenit principalul comunicator al social-democraţilor.

În compensaţie, pentru a echilibra lupta, de data aceasta din poziţia de preşedinte al Senatului, se aruncă în luptă Florin Cîţu. Nu reuşeşte să facă valuri foarte mari, dar este meritoriu efortul lui de a apăra principii şi valori liberale, aşa cum nu a făcut-o din poziţia de prim ministru.

Este posibil să nu aibă dreptate nici PSD, nici PNL? În noua conjuctură economică, în condiţii de criză economică pe multiple planuri, lucrul cel mai înţelept pe care îl poate face guvernul unei ţări ca România este să ia acelaşi gen de măsuri ca ţările mai dezvoltate, care au obţinut rezultate economice verificate în timp.

A lua măsuri care nu vizează rezultate pe termen mediu şi lung nu este altceva decât o faţetă a demagogiei ceva mai lustruită de parizanii PSD, ceva mai ştearsă în zona susţinătorilor PNL. Pe de altă parte, a proteja firme care se ştie că nu urmăresc nimic altceva decât propriul profit, prin ocolirea taxelor şi impozitelor, este o greşeală fatală pentru România.

În ce măsură Marcel Ciolacu însuşi este convins că varianta partidului său este cea corectă? Cât de sigur este Nicolae Ciucă, în calitate de prim ministru, că varianta PNL este corectă din punct de vedere economic? Sunt întrebări îndreptăţite pe care trebuie să şi le pună conducerile celor trei partide din arcul guvernamental. Pentru că şi UDMR ar trebui să aibă o poziţie mai tranşantă, Kelemen Hunor înclină spre varianta PNL.

Care este modelul ce trebuie urmat?

Germania, Spania, Italia, Franţa sau Ungaria care, datorită măsurile luate de premierul Viktor Orban, preţurile au rămas relativ mici faţă de preţurile din alte ţări, mai ales din România?

Diferenţele de viziune, fundamentale atât pentru mediul de afaceri cât şi pentru populaţie, ar putea conduce la ruperea coaliţiei de guvernare sau este doar un joc pe care-l fac cele două partide? Cel mai probabil PSD nu-şi va putea impune punctul de vedere. Măsurile propuse sunt prea radicale şi ar putea bulversa mediul de afaceri, fără ca situaţia cetăţeanului de rând să se amelioreze.

Presupunând că va fi introdusă impozitarea progresivă a veniturilor, precum şi taxa de solidaritate, şi dacă preţurile nu vor scădea, PSD va avea de suportat consecinţe greu de prevăzut.

Pe de altă parte, dacă lucrurile rămân aşa cum sunt acum, şi multinaţionalele vor continua să-şi ascundă profiturile şi să le exporte în paradise fiscale, PNL se va dovedi un partid care guvernează România, dar nu o conduce, adevărata conducere fiind în mâinile giganţilor economici.

De voie, de nevoie, PNL şi PSD sunt condamnate să păstreze acest parteneriat până vor trece toate crizele.

Când se va întâmpla acest lucru? Nimeni nu ştie.

 

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informația zilei Maramureș