Adrian Onciu: Capcana

Probabil vă întrebați, în mod legitim, de ce a ”înnebunit” lumea în ultimii ani. De ce liderii noștri par a fi psihopați. De ce alimentează până în pânzele albe propaganda LGBT. De ce atacă Biserica, tradițiile, granițele și elementele fundamentale pe care se sprijină națiunile. Pe scurt, de ce provoacă în mod conștient o ruptură ireparabilă în societate. O atmosferă irespirabilă.

Globalizarea de inspirație Davos este doar unul dintre răspunsuri. Ceea ce vedem la suprafață. Globaliști versus Patrioți.

În profunzime, polarizarea societății în categorii binare de ”buni” (globaliști) și ”răi” (patrioți) este o tactică folosită frecvent de guvernele care doresc să implementeze măsuri nepopulare. A patra revoluție industrială, cu inteligența artificială, moneda digitală și transumanismul drept capete de afiș, poate fi pusă în practică doar cu măsuri totalitare, antidemocratice, ce implică restricționări majore ale libertăților fundamentale.

Scenariul este unul strălucit, trebuie să recunoaștem. Am picat cu toții în capcană: Biden e ”bun”, Putin e ”rău”. Sau viceversa. Nu vedem pădurea din pricina copacilor. Ne consumăm în dezbateri sterile despre mersul războiului, despre cine câștigă și cine pierde, când în realitate vom pierde cu toții. Mă refer, bineînțeles, la simplii cetățeni.

În condițiile actuale, fundamentaliștii pro-Biden sau pro-Putin, indiferent de justețea argumentelor, sunt la fel de nocivi. Ei lărgesc prăpastia din cadrul societății. Fac aerul și mai irespirabil. Pregătesc temeinic terenul pentru o intervenție guvernamentală în forță, care la momentul respectiv va părea pe deplin justificată.

Măsurile excepționale luate de liderii noștri necesită stări excepționale. Polarizareaa societății prin intermediul vectorilor de opinie globaliști, respectiv patrioți, simplifică dezbaterile complexe și mobilizează susținerea publicului într-o manieră care poate fi manipulativă.

Elitele de la Davos pretind că populimea este incapabilă să aibă o viziune pe termen lung. Ele recurg la polarizare prin orice mijloace. O provoacă în mod conștient, cu scopul de a impune măsuri nepopulare pe termen scurt. Armata de propagandiști plătită regește de tandemul guverne-corporații clasifică opoziția față de aceste măsuri ca fiind ”rău-intenționată” sau ”iresponsabilă”. Termenii de ”teroriști domestici”, ”indisciplinați”, ”trădători”, ”trumpiști” sau ”putiniști” nu au apărut tocmai din senin. Erau acolo, în scenariu, special pregătiți pentru a adânci conflictul.

Trebuie să conștientizăm un lucru fundamental: jocul nu este despre cine are dreptate. Sau despre ”adevăr” și ”minciună”. Asta se vede de pe Lună. Jocul este despre polarizarea societății până la un grad atât de înalt încât să le permită guvernanților (patrioți sau globaliști, nu contează!) să ia măsurile pe care și le doresc.

Polarizarea consolidează puterea politică. Într-un climat în care societatea este divizată ferm în două tabere, guvernele au control mai mare asupra narativului și asupra răspândirii informației dezirabile. Acest control reduce eficacitatea opoziției, limitându-i capacitatea de a mobiliza suportul popular.

Polarizarea devine foarte puternică în situații de criză, în pandemie sau război. Declararea unei stări de urgență limitează drepturile civile, astfel că opoziția față de guvern este adesea portretizată ca o amenințare la adresa siguranței sau stabilității naționale. Cetățenii sunt astfel constrânși să aleagă între a fi ”cu noi” sau ”împotriva noastră”.

Deși poate servi obiectivele politice pe termen scurt, polarizarea are efecte pe termen lung adesea dăunătoare pentru democrație. Societățile profund divizate se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește coeziunea socială și dialogul constructiv între grupuri cu opinii diferite. Însă asta ar fi cea mai mică problemă pentru elitele de la Davos.

Așadar, să nu cădem în capcana guvernanților, apropo de hate-speech-ul de pe rețelele sociale. Ei asta urmăresc, să ne divizeze și mai tare, pentru ca în final să ne controleze viețile.

Autor: Adrian Onciu