Mirişenii au omagiat Mica Unire şi pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza!

 “Noi prin vremi ce ne-ncercară

Altă armă n-am avut

Numai dragostea de ţară

Ce strămoşii ne-o lăsară,

Şi pe Sfântul Domn de scut.” (G. Coșbuc)

Azi, 24 ianuarie 2021, la statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza, “am depus o coroană de mulțumiri”. Sigur că s-au depus și coroane de flori. Dar noi, cei din Mireș n-am ajuns cu florile. I-am adus omagii, fiecare cât am simțit. Nu cred că ar fi fost cineva, care să fi uitat de importanța zilei de azi. Ori dacă s-ar fi întâmplat, a avut grijă, vrednicul nostru primar, d-l ing. Ioan Mătieș,(om ”cu naturelul simțitoriu ”), să ne bucure, prin invitația la noi în comunitate, a domnului Claudiu Pintican, directorul Teatrului ARARAT din Baia Mare. A fost un moment poetic înălțător! Am revăzut, cu ochii minții, cum, la 1859, intelectualitatea și poporul au mers – ca și la 1848-1849, în mare măsură – împreună, „mână cu mână” (cum scria Alecsandri), creând acel „concert” de care orice popor are nevoie spre a fi națiune. Iar românii, atunci când s-a împlinit sorocul, au știut să fie o națiune. Aceasta trebuie să o știe neapărat românii de astăzi, ca să înțeleagă că gloria trecutului nostru – atunci când s-a manifestat – nu a este o invenție și că ea ne poate fi reazem pentru prezent și pentru viitor. Ne-am purtat crucea ca popor şi ca naţiune prin această lume în epoci mult mai întunecate. Ne-am văzut satele arse şi risipite, ne-am plâns fii şi părinţii sacrificaţi, ne-am trezit cu limba înstrăinată, cu biserica interzisă şi cu istoria hulită, dar nu ne-am plecat niciodată definitiv. Istoria unirii noastre este istoria vieţuirii noastre, iar unirea politică de la '59 a fost mărturia puterii unei naţiuni renăscute. Doamne, unde-s acei români! Românul pe care l-am cunoscut eu, când eram copil, era bland, supus. A trăit mereu în Țara lui Tu împărat, unde regină este smerenia, credința, vitejia. Dintr-odată a venit un regim atât de brutal și atât de injust, încât omul a început să se apere cu dinții, să se înrăiască. Au venit și aceste vremi!! Ei, lumea este parcă, decojită de morală, binele aproapelui este plicticos. Nu e de ajuns să moară capra vecinului, ci însuși vecinul. O lume decojită de morală în care binele este plicticos. Și, sigur că dăm vina pe cei ce ne conduc! Drept-u-i că toți spun că ne vreau binele... să nu ni-l lăsăm luat! Tot uităm că, aci pe pământ suntem turiști/ venim, stăm o vreme și apoi plecăm fără să ne coste nimic. Deci să ne petrecem fiecare zi într-un mod bun și util, în care compasiunea și blândețea să fie religia universală. M-am cam luat cu vorba! Dascălul din mine se tot ițește! Ziua să vă fie luminoasă și frumoasă!

Profesor invatamant primar Emilia POP, Mireşu Mare

Foto: Arhiva personală GDL

24 ianuarie 1859 - Mica Unire sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza

 

Unirea

Unirea este floarea
De mii de ani grijită
De neamul românesc.

Ciobanii călători peste munte
Sub asprul lor cojoc o încălzesc.
Ţăranii aplecaţi pe glie
Cu roua suferinţei o stropesc.

Muncitorii cu braţe-ncordate
În zilele noastre-o-ntăresc.
Scriitorii cu pana de foc
O altoiesc pe al nostru noroc.

Ea a înflorit în mâinile
lui Mihai Viteazul,
Care i-a lăsat-o moştenire lui Cuza,
După ce fusese îngrijită,
o vreme,
De Bălcescu, Alecsandri
şi Andrei Mureşanu.
Tinerii morţi la Oituz, Mărăşeşti
şi Mărăşti
Floarea aceasta cu sânge-o
stropesc.

Unirea, ca să crească,
are nevoie
De simţirea şi cugetul
rostite în graiul românesc.

Poezie clasică de Marin Corneliu Dobre

24 ianuarie 1859: Mica Unire – Unirea Principatelor Române sub Alexandru Ioan Cuza

 Unirea Principatelor a fost un proces care a început în 1848, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări. În anul 1848 s-a realizat uniunea vamală între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. În Moldova, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor în unanimitate, la 5 ianuarie 1859, reprezentantul „Partidei Naționale”, urmând ca ulterior într-o ședință secretă a unirii-principatelor-romane, deputatul Vasile Boerescu a propus la 24 ianuarie 1859 alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, aceasta fiind acceptată în unanimitate.

Faptul împlinit la 24 ianuarie 1859 era considerat de Poarta Otomană și de Austria drept o încălcare a Convenției de la Paris, însă în textul Convenţiei din 1858 nu se stipula ca domnii aleși în cele două Principate să fie persoane separate!

În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Alexandru Ioan Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică, iar după înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. Prin Constituția adoptată la 1 iulie 1866, Principatele Unite încep să se numească oficial România pentru ca la 1 Decembrie 1918 s-a înfăptuit Marea Unire a Transilvaniei cu România creându-se actualul stat.

 Alexandru Ioan Cuza și Mica Unire – înfăptuitorul unirii de la 24 ianuarie 1859

Alexandru Ioan Cuza, înfăptuitorul unirii de la 24 ianuarie 1859 se trăgea dintr-o veche familie de moldoveani, din părţile Fălciului, familie de cluceri, spătari, comişi, ispravnici. Cuza s-a născut la 20 martie 1820. A învăţat până în 1831 la Iaşi, unde a avut colegi pe câţiva dintre viitorii săi colaboratori, între ei poetul Vasile Alecsandri. E trimis apoi la Paris, unde îşi ia bacalaureatul în litere. S-a întors apoi în ţară şi a intfaptuit  Mica Unire - Unirea Principatelor de la 1859 si Alexandru Ioan Cuzarat în armată. S-a căsătorit în 1844 cu Elena Rosetti.

Cuza a fost în primele rânduri, a luat cuvântul la adunarea de la hotelul „Petersburg” din Iaşi, cerând înfăptuirea unor reforme democratice. Printre fruntaşii adunării arestaţi din ordinul domnitorului Mihai Sturza s-a aflat şi Cuza; a reuşit apoi să scape de sub pază şi să fugă în Transilvania. Cuza are ocazia să participe la Marea Adunare de la Blaj de la 3/15 mai 1848, după care se retrage în Bucovina.

În timpul domnitorului Grigore Ghica s-a reîntors în ţară şi în perioada pregătirii Unirii îndeplinea funcţia de pârcălab de Galaţi. Ca forma de protest faţă de falsificarea alegerilor pentru adunările ad-hoc din Moldova, Cuza şi-a dat demisia din funcţia de pârcălab. Patriot cu idei liberale, nu radicale însa, Cuza a fost acceptat chiar şi de partizanii celor doi Sturza care candidau susţinuţi de conservatori. La 5 ianuarie 1859, el a fost ales cu unanimitatea voturilor deputaţilor prezenţi în Moldova.

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, deși scurtă (1859-1866), a fost perioada de maximă dezvoltare a României moderne. Prin recunoașterea Unirii depline, crearea primului Parlament unic al României si al primului guvern unitar, prin reformele sale: adoptarea primei Constituții românești, reforma electorala, secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrara, a învățământului, domnia lui Alexandru Ioan Cuza a pus bazele dezvoltării moderne a României.

Primul pas important pe calea înfăptuirii statului național unitar român a fost făcut la 24 ianuarie 1859, unirea cea mică, dar Marea Unire a avut loc în 1918 în Alba Iulia.

 

Sursa: Ziarul UNIREA Iaşi

24 Ianuarie 1859 – MICA UNIRE

         Mica Unire – Unirea Principatelor Române sub conducerea lui A.I Cuza

 24 ianuarie 1859 este data la care, acum mai bine de un secol și jumătate, domnitorul Alexandru Ioan Cuza înfăptuia Unirea Principatelor Române, Mica Unire, un prim pas spre România de astăzi.

 Ziua de 24 ianuarie, Mica Unire, a fost declarată zi de sărbătoare legală în urma unei propuneri legislative semnată de 106 parlamentari, aparținând mai multor partide politice, care a fost avizată favorabil la 18 martie 2014, de către Comisia pentru Cultură a Senatului. 

24 ianuarie 1859 sau ”Unirea Mică” este considerată a fi primul pas important pe calea înfăptuirii statului național unitar român. După ce, la 5/17 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost ales în unanimitate domn al Moldovei, la 24 ianuarie/5 februarie, este ales și domn al Munteniei. Țelul comun a fost atins la 1 Decembrie 1918, atunci când a avut loc Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România. Mica

Unire este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate. La 5 ianuarie 1859, în Moldova, și la 24 ianuarie 1859, în Țara Românească. Totuși, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări. Procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.

Deznodământul războiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizării Unirii. Votul popular favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor Adunări Ad-hoc în 1857 a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere între Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două țări, cu guverne diferite și cu unele instituții comune. La Brașov, la 12/24 mai 1848 se elabora programul-legământ – ”Prințipiile noastre pentru reformarea patriei”. Legământul cuprindea obiectivul fundamental românesc: ”Unirea Moldovei și Țării Românești într-un singur stat neatârnat românesc”.

 Au urmat lucrările Congresului de la Paris din 1856, care a hotărât, ca urmare a obiecțiilor ridicate de Austria și Înalta Poartă, ca statutul definitiv al Principatelor să nu fie stabilit prin tratatul de pace, ci doar să se consulte dorința moldovenilor și muntenilor în problema Unirii.  În acest context, în ambele Principate, conducătorii mișcări unioniste s-au organizat în câte o formațiune politică denumită ”partida națională”. Astfel, în primele luni ale anului 1857 s-a constituit un Comitet central al Unirii, care a făcut o largă popularizare a programului politic național: autonomia și neutralitatea Principatelor, unirea, prinț străin, guvern reprezentativ cu o singură adunare generală, în care interesele tuturor forțelor social-politice ale societății să fie reprezentate.

 Adunările ad-hoc din Moldova (22 sept./3 oct.1857-21 dec. 1857/2 ian. 1858) și din Țara Românească (30 sept./12 oct.-10/22 dec. 1857) au întrunit deputați boieri și țărani, câte unul de județ (ținut). Chemați să se pronunțe în problema Unirii, participanții au dat răspunsul pozitiv prin cele două Rezoluții aproape identice votate (în Moldova la 7/19 oct. 1857, iar în Țara Românească la 8/20 oct. 1857), în care cereau: Unirea Principatelor într-un singur stat; neutralitatea Principatelor Unite; autonomia în temeiul vechilor tratate cu Poarta Otomană; prinț străin, ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei, cu moștenirea Tronului, moștenitorii urmând a fi crescuți în religia țării; adunarea obștească cu adevărat reprezentativă, una singură, ca putere legiuitoare.

 O comisie a Puterilor Garante, printre care Rusia, Franța și Anglia, a analizat hotărârile celor Două Divanuri. Pe baza acestora s-a semnat, în 1858, Convenția de la Paris, care a reprezentat cadrul constituțional pentru organizarea celor două principate. Conform prevederilor acesteia, în zilele de 14, 16, 17 și 18 decembrie 1858, în Moldova, s-au desfășurat alegeri pentru Adunarea electivă.  La 28 decembrie 1858 s-au deschis lucrările Adunării Elective, care au validat mandatele a 55 dintre 58 de deputați aleși. Partida Națională avea o majoritate confortabilă în cadrul Adunării, dar, nu se pronunțase încă asupra numelui candidatului. În noaptea de 4 spre 5 ianuarie 1859, în cadrul unei întâlniri a membrilor Partidei Naționale, Mihail Kogălniceanu propune drept candidat unic pe colonelul Alexandru Ioan Cuza, susținător al luptei unioniste. Deputații se angajaseră să voteze candidatul care ar obține majoritatea. De aceea nu este întâmplător faptul că până și adepții celorlalți doi candidați l-au votat tot pe Cuza. Domnul a depus jurământul, în care se angaja să apere „drepturile și interesele patriei” și să asigure „binele și fericirea nației române”. Alegerile pentru Adunarea Electivă a Țării Românești s-au desfășurat între 8/20 și 12/24 ianuarie 1859. Partida Națională n-a reușit să obțină majoritatea mandatelor, în acest context, liderii Partidei Naționale și, în special liberalii-radicali, elementul cel mai dinamic al coaliției, și-au dat seama că singura cale de izbândă este apelul la masele populare. Lucrările Adunării Elective s-au deschis în ziua de 22 ianuarie/3 februarie într-o atmosferă incendiară. Clădirea din Dealul Mitropoliei era înconjurată de mii de oameni. În noaptea de 23 spre 24 ianuarie, membrii Partidei Naționale s-au reunit la hotelul Concordia din București unde, pentru prima oară, s-a formulat cu voce tare ceea ce până atunci fusese doar o năzuință: alegerea lui Cuza ca domn al ambelor Principate. 24 ianuarie Mica Unire – Alexandru Ioan Cuza a fost votat în unanimitate În dimineața de 24 ianuarie, la ora 11.00, când lucrările Adunării s-au reluat, Vasile Boerescu a cerut o ședință secretă în cadrul căreia a precizat: ”A ne uni asupra principiului Unirii este a ne uni asupra persoanei ce reprezintă acest principiu. Această persoană este Alexandru Ioan Cuza, domnul Moldovei! Să ne unim asupra acestui nume și posteritatea ne va binecuvânta, țara ne va întinde mâinile și conștiința noastră va fi împăcată că ne-am împlinit o dorință sfântă”. Deputații au jurat că vor vota în unanimitate pe domnul Moldovei. Reveniți în sala de ședințe au trecut la vot. Toate cele 64 de buletine purtau numele lui Cuza, unele având și urări adresate domnitorului: „Spre mărirea patriei”, ”Spre fericirea românilor”. Alexandru loan Cuza a fost proclamat domn al Principatelor Unite Imediat rezultatul a fost adus la cunoștința mulțimii de pe Dealul Mitropoliei.

Ziarul ”Românul” din 27 ianuarie/8 februarie, consemnează: ”… Nu se auzeau în toată capitala decât cele mai vii demonstrații de bucurie. Singurul spectacol care se vedea pe toate ulițele, pe la toate răspântiile, pe toate locurile publice ale Bucureștilor. Frații noștri, țărani strigau acum cu toată puterea energică a sufletelor lor: Să trăiască Cuza! Să trăiască Domnul nostru! Se aruncau unii în brațele altora, fără deosebire de condiții, ca cum toți, în general, ar fi scăpat de jugul cel mai apăsător”. La 8/20 februarie 1859, Alexandru Ioan Cuza venea la București După dubla sa alegere în calitatea de domnitor al Moldovei și Țării Românești. În aceeași zi, Alexandru Ioan Cuza a depus jurământul în clădirea Catedralei Mitropolitane București, în care se angaja să respecte actul unirii, din 5 și 24 ianuarie: ”Jur în numele Preasfintei Treimi și în fața Țării că voi păzi cu sfințenie drepturile și interesele Principatelor Unite; că în toată Domnia mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toți și în toate, și că nu voi avea înaintea ochilor mei decât binele și fericirea nației Române. Așa Dumnezeu și confrații mei să-mi fie întru ajutor!”.

 În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică. După înlăturarea sa de la putere în 1866, Unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar Constituția adoptată în acel an a denumit noul stat România. Unirea Principatelor Române, Mica Unire, reprezintă unificarea vechilor principate: Moldova și Țara Românească într-un Principat unit.

24 ianuarie 1859: Mica Unire – Unirea Principatelor Române sub Alexandru Ioan Cuza

24 ianuarie 1859, data la care a avut loc Mica Unire. Unirea Principatelor Române sub conducerea luAlexandru Ioan Cuza – context. Mica Unire de la 1859 a fost primul pas important pe calea înfăptuirii statului național unitar român.

Unirea celor două principate a fost un proces care a început în 1848, bazat pe puternica apropiere culturală și econunirea-principatelor-romaneomică între cele două țări. În anul 1848 s-a realizat uniunea vamală între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.

În Moldova, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor în unanimitate, la 5 ianuarie 1859, reprezentantul „Partidei Naționale”, urmând ca ulterior într-o ședință secretă a Adunării, deputatul Vasile Boerescu a propus la 24 ianuarie 1859 alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, aceasta fiind acceptată în unanimitate.

Faptul împlinit la 24 ianuarie 1859 era considerat de Poarta Otomană și de Austria drept o încălcare a Convenției de la Paris, însă în textul Convenţiei din 1858 nu se stipula ca domnii aleși în cele două Principate să fie persoane separate,

În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Alexandru Ioan Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică, iar după înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. Prin Constituția adoptată la 1 iulie 1866, Principatele Unite încep să se numească oficial România pentru ca la 1 decembrie 1918 s-a înfăptuit Marea Unire a Transilvaniei cu România creându-se actualul stat.

Alexandru Ioan Cuza, înfăptuitorul unirii de la 24 ianuarie 1859

Alexandru Ioan Cuza, înfăptuitorul unirii de la 24 ianuarie 1859 se trăgea dintr-o veche familie de moldoveani, din părţile Fălciului, familie de cluceri, spătari, comişi, ispravnici. Cuza s-a născut la 20 martie 1820. A învăţat până în 1831 la Iaşi, unde a avut colegi pe câţiva dintre viitorii săi colaboratori, între ei Vasile Alecsandri. E trimis apoi la Paris, unde îşi ia bacalaureatul în litere. S-a întors apoi în ţară şi a intMica Unire - Unirea Principatelor de la 1859 si Alexandru Ioan Cuzarat în armată. S-a căsătorit în 1844 cu Elena Rosetti.

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza în timpul evenimentelor din 1848 Cuza a fost în primele rânduri. A luat cuvântul la adunarea de la hotelul “Petersburg” din Iaşi, cerând înfăptuirea unor reforme democratice. Printre fruntaşii adunării arestaţi din ordinul domnitorului Mihai Sturza s-a aflat şi Cuza; a reuşit apoi să scape de sub pază şi să fugă în Transilvania. Cuza are ocazia să participe la Marea Adunare de la Blaj de la 3/15 mai 1848, după care se retrage în Bucovina.

În timpul domnitorului Grigore Ghica s-a reîntors în ţară şi în perioada pregătirii Unirii îndeplinea funcţia de pârcălab de Galaţi. Ca forma de protest faţă de falsificarea alegerilor pentru adunările ad-hoc din Moldova, Cuza şi-a dat demisia din funcţia de pârcălab. Patriot cu idei liberale, nu radicale însa, Cuza a fost acceptat chiar şi de partizanii celor doi Sturza care candidau susţinuţi de conservatori. La 5 ianuarie 1859, el a fost ales cu unanimitatea voturilor deputaţilor prezenţi în Moldova.

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, deși scurtă (1859-1866), a fost perioada de maximă dezvoltare a României moderne. Prin recunoașterea Unirii depline, crearea primului Parlament unic al României si al primului guvern unitar, prin reformele sale: adoptarea primei Constituții românești, reforma electorala, secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrara, a învățământului, domnia lui Alexandru Ioan Cuza a pus bazele dezvoltării moderne a României.

Primul pas important pe calea înfăptuirii statului național unitar român a fost făcut la 24 ianuarie 1859, dar Marea Unire a avut loc în 1918 în Alba Iulia.

Ziarul Unirea

Mii de maramureșeni s-au prins în horă, pentru a celebra 159 de ani de la Mica Unire

 Unirea Principatelor Române reprezintă momentul esențial în definirea României moderne, iar pentru a marca acest prim pas spre desăvârșirea unității naționale, dar și anul Centenarului Marii Uniri, Consiliului Județean Maramureș, în colaborare cu Instituția Prefectului - Județul Maramureș și Primăria Municipiului Baia au organizat miercuri, 24 ianuarie, începând cu ora 11.00, un eveniment de amploare. Pe Bulevardul Unirii din Baia Mare, în zona Catedralei Episcopale “Sfânta Treime” a avut loc un extraordinar spectacol de cântece patriotice interpretate de artiștii Andrei Păunescu cu cenaclul “Totuși iubirea”, Corala “Armonia”, Corul Bărbătesc din Finteușu Mare, Fanfara Municipală, Taraful și Grupul Folk “Nuanțe” al Școlii Populare de Artă, Găvrilă și Alex Martari, Corul Bărbătesc din Vălenii Șomcutei și Corul “Sfântul Ioan Damaschin” al Studenților Teologi din Baia Mare.

În deschidere, Fanfara Municipală a intonat imnul României, apoi a transmis cuvântul Arhivelor Naționale, Dr. Marius Uglea, care a oferit tuturor celor prezenți o adevărată lecție de istorie. După ce a cântat Corala ”Armonia”, prefectul de Maramureș, Vasile Moldovan a dat citire cuvântului primului-ministru al României. La cuvânt a fost invitat, apoi, secretarul de stat în Ministerul Culturii, Paul Cotîrleț, sosit în Maramureș pentru a anunța finanțarea a 89 de proiecte depuse la Minister, suma totală depășind cinci milioane de lei. ”Am venit aici pentru a asigura maramureșenii că spiritul patriotic va dăinui și în acest județ, iar din cele 2042 de proiecte pe care le vom implementa în anul Centenarului, 114 se vor desfășura în Maramureș. Vă doresc un sincer La Mulți Ani și să ne bucurăm împreună de aceste clipe minunate”, a subliniat reprezentantul Guvernului prezent în Maramureș.

Președintele Consiliului Județean Maramureș, Gabriel Zetea și-a început discursul cu tradiționala urare: ”La Mulți Ani, România!, La Mulți Ani, Maramureș! Sărbătorim, astăzi, a doua zi națională a României. Fără Unirea Principatelor, din 1859, nu am fi vorbit despre Marea Unire de la 1918, unirea Transilvaniei cu România, iar acela a fost un moment hotărâtor în istoria noastră. Consiliul Județean Maramureș a sărbătorit, anul trecut, 25 de ani de la înființarea sa ca instituție, în 1992. În acest an, județul Maramureș va sărbători 50 de ani de la înființarea sa ca structură, de la reorganizarea administrativă din 1968 și, tot în acest an, cu toții, noi, românii, maramureșenii, transilvănenii, vom sărbători 100 de ani de la Marea Unire. Vorbim despre momente hotărâtoare ale acestei țări, momente în care România s-a născut ca și națiune. Și atunci România a fost puternică. România, ca națiune, atunci când a fost unită, atunci când  a reușit să își canalizeze opțiunile pentru a obține scopuri comune a fost o națiune cu adevărat. Asta trebuie să redescoperim în acest an. Pentru acest lucru trebuie să folosim evocarea celor 100 de ani de la Marea Unire, precum și evocarea marilor personalități ale nației române, pentru a redescoperi unitatea noastră, a românilor cu românii. Am avut astfel de momente în timp, fie că vorbim de mijlocul anilor 1850, fie că vorbim despre începutul anilor 1900. Evenimentele de aderare a României la NATO, la Uniunea Europeană sunt proiecte de țară în care toți românii au crezut. În acest an, 2018, trebuie să regândim acele proiecte care vor aduce românii la masa dialogului și vor elimina divergențele din acest moment existente în societate. Toți trebuie să fim în acest an mândri că suntem români”, a precizat președintele Consiliului Județean Maramureș, Gabriel Zetea.

Cu începere de la ora 12.00, cei câteva mii de băimăreni și maramureșeni prezenți la eveniment s-au prins de mâna pentru a încinge cea mai mare hora sub semnul unității. Parteneri în realizarea acestui eveniment au fost Ansamblul Folcloric Național ”Transilvania”, Școala Populară de Artă “Liviu Borlan” din Baia Mare și Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Maramureș.

                                                                                      

                                                                                        CJMM

Anul Centenarului Marii Uniri a debutat la Mireşu Mare cu Mica Unire, unde s-a încins cea mai mare horă din comuna noastră intitulată "Hai să dăm mână cu mână"

Galerie foto: Onorica Dorca şi Gelu Dragoş