Președintele Academiei Române, Acad. Ioan-Aurel Pop: ”Înainte de a cere autonomia unei unități administrative, nu ar trebui ca acea entitate să existe?”

Ne putem aștepta ca o grupare politică sau un parlamentar să depună la Camera Deputaţilor ori la Senat un proiect de lege pentru micșorarea densității populației României, altul pentru vinderea (înstrăinarea unei părți din teritoriul ei (de exemplu, o insulă de pe Dunăre ori din Deltă) sau altul pentru interzicerea folosirii limbii române într-o localitate unde etnicii români sunt puțini etc. Oare astfel de acte – pe care orice comisie juridică preliminară le poate constata drept anticonstituționale – trebuie trecute prin Parlament, ca să ocupe timpul legislativului și să creeze tulburări în țară?!

Cum s-a putut depune, înregistra și discuta (în comisii) la Parlament un proiect absurd care conține autonomia teritorială a unei unități administrative inexistente? România are mai multe tipuri de unități administrativ-teritoriale, ca orice stat, dar „ținutul” nu se (mai) află printre ele (s-a aflat până la domnia lui Alexandru Ioan Cuza, în cazul uneia dintre Țările Române, anume Moldova). Oare, înainte de a cere autonomia unei unități administrative, nu ar trebui ca acea entitate să existe, de fapt și de drept, în rând cu celelalte entități?

Pe fondul izolării… Noi, oamenii, oricât am vrea să părem de puternici, suntem vulnerabili, ca toate ființele, pentru că viața ne este amenințată adesea, ea nefiind un dat etern. Slăbiciunile noastre ies la lumină mai des și mai repede atunci când ni se schimbă cutumele, iar o astfel de schimbare majoră este izolarea. Izolarea poate să fie voluntară sau forțată (impusă de circumstanțe). Ambele forme provoacă suferințe, dar izolarea impusă este cea mai periculoasă. Acum suntem obligați să stăm în casă sub amenințarea unui factor neobișnuit, pe care nu l-am mai întâlnit nici noi, nici vreo trei generații de înaintași. Izolarea nu ne amenință atât viața fizică (deși molima aceasta ne îmbolnăvește corpul), cât sănătatea mintală. Stimulii exteriori care fac acest lucru, care ne tulbură gândirea, ne afectează sentimentele, ne schimbă felul de judecată limpede sunt foarte numeroși și greu de evitat. Unul dintre aceștia sunt știrile de la televiziuni, radiouri, de pe rețelele sociale, din presa electronică, din mesajele care vin de la prieteni, de la colegi, de la observatori binevoitori sau răuvoitori etc.

Nici înainte de izolare nu eram scutiți de un asemenea asalt, dar faptele erau controlabile, funcționa un anumit triaj, nu ne lăsam robiți de vești, de informații (verificate sau nu, adevărate sau mincinoase), pentru că aveam alte lucruri importante (ori considerate importante) de făcut. Acum suntem liberi de aproape orice constrângeri sociale și gata să primim toate informațiile din lume. Cei mai mulți suntem profund afectați de datele despre această boală și, în funcție de mulți factori, le receptăm masiv, grav, cu seriozitate maximă. Aceste date sunt, însă, greu de verificat și de autentificat și cuprind recomandări dintre cele mai ciudate, unele diametral opuse. Nu mai știi dacă virusul este unul natural sau a fost fabricat în laborator. Plecând de la ipoteza că ar fi un produs artificial, nu știi dacă a fost eliberat intenționat (ca armă biologică) sau scăpat întâmplător de sub control. Nu știi exact ce natură are, când și cum moare la cald sau la frig, cu alcool slab sau puternic, cu ce gen de dezinfectanți, dacă antiinflamatoarele au rost sau dacă agravează boala etc. La fel sunt și altele: vaccinul va fi eficient, va fi disponibil în șase luni sau în doi ani, ni se va inocula tuturor numai spre salvare sau și spre profitul unora, vor deveni toate vaccinurile obligatorii etc.? Este cumva toată această pandemie un scenariu bine aplicat acum pentru reducerea populației unei planete supraaglomerate, scenariu creat de anumiți magnați din oculta mondială?

Pe fondul acestor multe întrebări fără răspunsuri ori cu răspunsuri nesigure și contradictorii, mulți observatori își ies din fire sau își accentuează firea belicoasă, dau sentințe, condamnă, varsă venin pe cei pe care nu-i simpatizează, despică firul în patru, discreditează instituții, se dau atoateștiutori. Cei mai mulți dintre aceștia uită că starea de urgență nu a suprimat libertatea de exprimare și nici dreptul la opinie și că legile dialogului presupun decență, bunăvoință și limbaj civilizat. Îmi place să pun cea mai mare parte a acestor excese pe seama frustrărilor provocate de izolare.

Dar izolarea este grea și fără amenințarea bolii. Avem vreme destulă să scrutăm și scena politică și să descoperim și acolo felurite scenarii generatoare de adevărate „spectacole”. În perioade de criză, în situații-limită, calitatea clasei politice se vede parcă mai bine decât în alte dăți. Cei mai mulți ne dăm seama că politica înseamnă și compromisuri, și înțelegeri electorale, și pertractări care nu ajung toate la ochii și urechile publicului larg. Ceea ce mi se pare foarte grav este posibilitatea adoptării de legi în această perioadă în care plenul fiecăreia dintre cele două adunări ale Parlamentului și nici plenul reunit nu se pot întruni în chip real. La fel de inexplicabilă este și posibilitatea – de data aceasta dincolo de pandemie și de izolare – de adoptare tacită a unor legi (act justificat prin variate argumente, care nu interesează aici). Un astfel de motiv sau argument absolut de neacceptat este stagiul suficient de lung de așteptare, care ar permite unui proiect de lege să treacă fără discuții și fără vot efectiv. În al treilea rând, este și mai straniu faptul că proiecte de legi care sunt în chip evident – pentru publicul larg și nu doar pentru specialiști – neconstituționale și, mai grav, anticonstituționale, ajung să treacă tacit de una dintre camerele Parlamentului.

În recentul scandal creat de trecerea tacită prin Camera Deputaților a proiectului de lege privind autonomia „Ținutului Secuiesc” există multe necunoscute, întrebări fără răspuns, într-o țară în care funcționează Constituția, în care există organisme și pârghii democratice, în care instituțiile statului nu sunt scăpate de sub control. Opiniile analiștilor în legătură cu acest episod sunt de o diversitate dezarmantă și merg de la întâmplare până la diversiune. Ar fi vorba, după unii, despre o diversiune menită să distragă atenția oamenilor de la izolare, de la interdicții, de la prefigurarea crizei economice majore. Alții spun că a fost pur și simplu o întâmplare, din care o parte a mijloacelor de difuzare în masă – pe fondul izolării și pandemiei – a făcut un eveniment. În fond, ar fi vorba de un lucru firesc, de un proiect de lege adoptat tacit, așa cum s-a întâmplat de mai multe ori. Alții merg mai departe și adaugă că proiectul nu are în el nimic scandalos, că orice inițiator are dreptul să pretindă ceea ce dorește pentru binele indivizilor și al grupurilor pe care le reprezintă.

Cei care sunt de acord cu rolul major al „întâmplării” în cazul acesta sunt, însă, foarte puțini. La fel de puțini sunt și românii care acceptă dreptul unui grup etnic din România la autonomie teritorială. Iar cum niciun grup etnic, în afară de minoritatea maghiară, nu dorește și nu cere așa ceva pe teritoriul României, dezaprobarea acestui gest din partea majorității are o țintă precisă. Alții concretizează: totul este rodul unei înțelegeri secrete, în vederea unor alianțe strategice sau electorale viitoare; scenariul s-ar fi orchestrat pentru abaterea atenției opiniei publice spre un pericol extern; liderii maghiari din țară, în înțelegere cu cei din Ungaria, ar fi făcut aceasta ca un atentat contra integrității și unității teritoriale ale României; Ungaria, în conivență cu Rusia lui Putin, ne-ar fi pregătit acest „cadou”, cu scopul slăbirii României etc.

Sunt și specialiști care recunosc aici strategia U.D.M.R., a liderilor maghiari de după 1989, de aplicare a teoriei pașilor mărunți, de ponderare și de ierarhizare a pretențiilor, de petiționare continuă, de la simplu la complex, de la negare inițială până la acceptare finală etc. Astfel, dacă s-ar lua declarațiile unor conducători maghiari din România de acum un deceniu-un deceniu și jumătate s-ar vedea că atunci era respinsă ferm ideea autonomiei teritoriale în favoarea celei culturale etc. Analiștii români care pretindeau în acele vremuri că U.D.M.R. dorește autonomia teritorială a secuilor erau veștejiți ca fiind nerealiști, naționaliști, șovini etc.

Dincolo de această paletă largă de interpretări, rămân câteva nedumeriri și coincidențe stranii. Dacă în Camera Deputaților a fost primit și luat în seamă la comisii un astfel de text, chiar ca exercițiu procedural și conjunctural, este foarte grav, indiferent de felul cum s-a încheiat acest episod parlamentar. Ne putem aștepta ca o grupare politică sau un parlamentar să depună la Cameră ori la Senat un proiect de lege pentru micșorarea densității populației României, altul pentru vinderea (înstrăinarea unei părți din teritoriul ei (de exemplu, o insulă de pe Dunăre ori din Deltă) sau altul pentru interzicerea folosirii limbii române într-o localitate unde etnicii români sunt puțini etc. Oare astfel de acte – pe care orice comisie juridică preliminară le poate constata drept anticonstituționale – trebuie trecute prin Parlament, ca să ocupe timpul legislativului și să creeze tulburări în țară? Cum s-a putut depune, înregistra și discuta (în comisii) la Parlament un proiect absurd care conține autonomia teritorială a unei unități administrative inexistente?

România are mai multe tipuri de unități administrativ-teritoriale, ca orice stat, dar „ținutul” nu se (mai) află printre ele (s-a aflat până la domnia lui Alexandru Ioan Cuza, în cazul uneia dintre Țările Române, anume Moldova). Oare, înainte de a cere autonomia unei unități administrative, nu ar trebui ca acea entitate să existe, de fapt și de drept, în rând cu celelalte entități? De exemplu, în Italia sunt câteva regiuni și provincii care au primit, în timp, statut de autonomie (foarte diferită de ceea ce visează inițiatorii acestui proiect), dar toată Italia este împărțită, în chip oficial, în regiuni și provincii. În al doilea rând, criza autonomiei secuiești a izbucnit în vremea pandemiei, când sensibilitatea oamenilor este mai ridicată, când atenția lor aste mai ușor de captat, când Parlamentul are o stare de funcționare precară, în condiții nemaiîntâlnite. În al treilea rând, mai sunt puține săptămâni până la aniversarea tratatului de la Trianon, moment (4 iunie 2020). În avanpremiera și în jurul acestui moment, propaganda ungară făcuse intense eforturi de conștientizare a Europei de „tragedia” și „catastrofa”, întâmplate la 1920.

Se apropia ziua de 4 iunie și, în condițiile speciale și neprevăzute de acum, era prea multă liniște. Autoritățile ungare au trebuit, cu mare regret, să anuleze mari manifestări (mai puțin construirea monumentului triumfal dedicat marii înfrângeri de acum un secol). Ce bine sună, în aceste împrejurări, câteva constatări aspre la adresa României! De exemplu, că în România maghiarii sunt mulți și asupriți, că nu se pot bucura de drepturi elementare, chiar dacă reprezintă milioane de oameni (!), că o chestiune simplă de recunoaștere a autonomiei lor teritoriale îi „isterizează” pe liderii români etc. Cea mai mare „realizare” legată de acest episod este, pentru unii, în plan general, internaționalizarea chestiunii maghiaro-secuiești din România.

„Statul falit român va deveni o sursă de instabilitate pentru Europa Centrală în cursul renunțării la izolare?” este un titlu recent răspândit de presa maghiară în limbi de circulație mondială. Sigur, știu că sunt intelectuali români de mare profunzime pe care nu i-am văzut să critice atitudinea revizionistă a guvernului ungar, în schimb nu pierd niciun prilej să atace „naționalismul” românilor, „subdezvoltarea” lor intelectuală, obsesia lor față de maghiari, care ar fi civilizați, blânzi, complet inofensivi. Sunt și eu convins că o mare parte a maghiarilor sunt oameni realiști, practici și pașnici, ca și o mare parte a românilor, dar existența unei anumite ofensive față de caracterul unitar al statului român nu poate să fie negată. A spune că aceasta este doar o iluzie a unor minți înfierbântate înseamnă a nu cunoaște România reală, a nu fi trăit niciodată în Transilvania și a ignora soarta de-acum (de dinaintea oficializării autonomiei) a puținilor români care trăiesc (încă) în zona numită cu mândrie medievală „Ținutul secuiesc”. De altfel, nici alți străini nu au acolo o soartă mai bună, cum s-a văzut recent în episodul de la Ditrău.

Dar declanșarea acestui episod în timpul pandemiei are și un efect-bumerang. Oamenii sunt obsedați de starea lor de sănătate, de salvarea vieților lor, de posibilitatea reluării activității cât de cât normale, de variate alte scenarii. Toate manifestările publice legate de centenarul Tratatului de la Trianon au fost anulate, și cele patronate de maghiari (care și-ar fi clamat „nedreptatea istorică” și cele patronate de statele succesoare (Slovacia, Croația, România. Polonia etc.), care ar fi subliniat decizia popoarelor lor, recunoscută doar sub aspect juridic internațional și nu luată la Paris. Ideea că la finele Primului Război Mondial ar fi jucat un rol important și popoarele (care au sfărâmat imperiile multinaționale) sau că doar marile puteri ar fi decis totul nu mai este acum una de prim plan. Europenii nu se dau acum în vânt după lămurirea unei astfel de „dileme” și nici liderii Uniunii Europene nu au pe agendă posibile modificări teritoriale într-un continent măcinat de multe necazuri și amenințat – dincolo de molimă – de o criză economică fără precedent.

Dar încercarea moarte n-are! Câte-o reînviere a „chestiunii maghiare” din România, cu voce de Casandră, nu strică pentru subminarea prestigiului și demnității unei țări și așa destul de compromise în ochii Europei. De data asta, însă, în ciuda unor reacții energice al factorilor politici, instituțiilor, persoanelor, chestiunea în sine nu a mai folosit nici pentru amăgirea românilor cu „pericolul unguresc” și nici pentru stimularea interesului internațional pentru „tragismul Ungariei” despuiate acum un secol. Oamenii și instituțiile au acum alte griji, aflându-se încă în mijlocul unei amenințări planetare fără precedent în ultimul secol.

Autor: Ioan-Aurel Pop

Sursa: Revista Art-Emis

Patrioții români solicită demisia tuturor membrilor Camerei Deputaților

Patrioții români consideră că doar demisia tuturor deputaților, în frunte cu președintele Camerei Deputaților, Marcel Ciolacu, mai poate spăla ceva din rușinea adoptării tacite (adică fără vot!) a proiectului legislativ privind Statutul de autonomie al așa-zisului “ținut secuiesc”.

”Partidul Noua Dreaptă, singurul partid naționalist din România care iese în stradă în fiecare an pe 15 Martie împotriva separatismului maghiar, atrage atenția membrilor Camerei Deputaților că au depășit linia care separă incompetența crasă de trădare! Datorită vouă, actuala legislatură 2016-2020 va rămâne în istoria parlamentarismului drept una din cele mai dezastruoase și rușinoase!

Partidul Noua Dreaptă, singurul partid naționalist din România care sărbătoreste în fiecare an Ziua Națională alături de românii din județele Covasna, Harghita și Mureș, consideră firesc votul senatorilor de respingere a acestui proiect anti-românesc susținut oficial de Budapesta și depus la Parlamentul României de deputatul UDMR Kulcsar Terza Jozsef, după ce în prealabil a efectuat o vizită de „documentare” în Găgăuzia.

Chiar dacă ungurii și secuii din România se bucură de cele mai multe drepturi pe care minoritățile le pot găsi în spațiul european, activitățile desfășurate de o mică parte a etnicilor maghiari, sub oblăduirea și coordonarea factorilor politici de la Budapesta, aduc prejudicii incalculabile relațiilor dintre majoritatea românească și minoritatea maghiară din România.

Chiar dacă UDMR a fost în repetate rânduri la guvernarea României, această formațiune cu statut juridic incert continuă să arunce fumigene pentru a distrage atenția etnicilor maghiari de la incapacitatea și dezinteresul politicienilor UDMR de a rezolva problemele reale cu care minoritatea maghiară se confruntă în județele Covasna și Harghita: alungarea investitorilor de către baronii UDMR, lipsa locurilor de muncă, slaba însusire a limbii române de către unii tineri etnici maghiari și dificultatea acestora de a se angaja în alte județe ale României, migrația multora dintre aceștia în țări din vestul Europei.

Partidul Noua Dreaptă va rămâne în continuare alături de românii din Covasna, Harghita şi Mureș, abandonaţi de statul român şi marginalizaţi de autorităţile locale de la UDMR, PCM sau PPTM şi va continua să fie principalul promotor al Unităţii Naţionale şi al combaterii separatismului, în toate formele sale” scrie într-un comunicat de presă al organizației.

Sursa: Napoca News

Contre diplomatice cu Ungaria după discursul lui Klaus Iohannis legat de proiectul de lege privind așa zisul ținut secuiesc

Ministerul Afacerilor Externe al României cataloghează drept „provocatoare şi inadecvate” afirmaţiile ministrului ungar al Afacerilor Externe, Peter Szijjarto făcute pe o rețea de socializare, transmite Romanian Global News.

„Oficialul ungar deturnează, în mod absolut regretabil, sensul afirmaţiilor Preşedintelui României cu privire la proiectul de lege privind statutul aşa-zisului Ținut Secuiesc – o temă care se circumscrie exclusiv unei dezbateri interne din România cu privire la un demers legislativ care contravine Constituţiei române, partea ungară neavând a se pronunţa asupra acestui subiect. Aşadar, MAE consideră provocatoare şi inadecvate afirmaţiile oficialului ungar privind calificarea discursului Preşedintelui României ca fiind incitare la ură şi apreciază că este necesar ca partea ungară să îşi revizuiască propriile atitudini şi acţiuni care denotă lipsă de respect la adresa României şi înalţilor oficiali români”, se arată într-un comunicat al MAE de la București.

MAE subliniază că România îşi respectă şi îşi exercită responsabilităţile constituţionale faţă de toţi cetăţenii săi, indiferent de etnia acestora, şi acţionează susţinut pentru consolidarea unei societăţi integrate, bazate pe valorile umanismului, inter-culturalităţii şi respectului reciproc”.

MAE, „manifestând responsabilitate faţă de relaţia foarte importantă dintre România şi Ungaria – parteneri strategici, state membre UE şi aliate NATO – s-a abţinut, în ultima perioadă, la a reacţiona la o serie de manifestări provocatoare ale părţii ungare, urmărind să evite deteriorarea, în mod complet nejustificat şi artificial, a relaţiei bilaterale”.

„Cu atât mai mult în contextul actual marcat de efectele nocive ale pandemiei de COVID-19 care afectează toţi cetăţenii statelor noastre, MAE român face apel la reţinere şi discernământ şi pledează pentru implicarea deplină în construirea unei relaţii de bună vecinătate şi de parteneriat strategic autentic, în baza cadrului juridic bilateral şi a angajamentelor europene comune, în avantajul comun al cetăţenilor români şi ungari, indiferent de etnia acestora”, se mai menţionează în comunicatul MAE român.

Ministrul ungar de externe, Peter Szijjarto, a reacţionat la declaraţia făcută miercuri de preşedintele Klaus Iohannis după respingerea de către Senat a propunerii legislative privind autonomia așa zisului ținut secuiesc, cerându-i şefului statului român să arate ”mai mult respect pentru maghiari”.

Într-un mesaj video pe pagina sa de Facebook, şeful diplomaţiei ungare afirmă că:
”Interesul nostru este să avem a relaţie bună cu România, pentru că suntem parteneri economici importanţi. Totodată şi interesul maghiarilor din România, din ținutul secuiesc, este ca relaţia dintre cele două ţări să fie una normală. Din păcate însă în ultimele zile reprezentanţii statului român au făcut nişte declaraţii care îngreunează menţinerea unei relaţii de bună vecinătate, iar astăzi preşedintele României a făcut o declaraţie de-a dreptul necivilizată, care poate instiga la ură. Domnul preşedinte Iohannis ar trebui să fie conştient de faptul că marea majoritate a maghiarilor din România, din ținutul secuiesc, l-a votat pe el la alegerile prezidenţiale din România, acest lucru ar trebui să fie clar pentru toată lumea. De aceea rugămintea, mesajul şi apelul nostru către preşedintele României este unul simplu: mai mult respect pentru maghiari!”, spune Szijjarto în mesajul video.

Preşedintele Klaus Iohannis a luat act miercuri de respingerea de către Senat a propunerii legislative privind autonomia așa zisului ținut secuiesc şi atrage atenţia că astfel de iniţiative nu ar trebui să se mai regăsească vreodată în Parlament.

                                                                                                         RGN

Un incident

                                                                         
                                                                                    de Dumitru Păcuraru

În mijlocul pandemiei, când toată lumea este atentă la evoluţia crizei coronavirusului, a apărut brusc un taifun în mijlocul Camerei Deputaţilor, de altfel complet goală.

Un proiect de lege depus de un grup de parlamentari UDMR a trecut în mod tacit. :i nu este vorba despre un proiect oarecare, ci despre autonomia Ţinutului Secuiesc.

Proiectul nu a fost dezbătut, dar potrivit regulamentului Camerei Deputaţilor, după trecerea unei perioade el este considerat adoptat.

Reacţiile nu au întârziat să apară. Preşedintele Klaus Iohannis s-a făcut foc şi pară. Cum Marcel Ciolacu deţine funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor şi este preşedinte interimar al PSD, a devenit ţinta atacurilor. Prima salvă a fost trasă de Klaus Iohannis. Preşedintele a fost foarte dur acuzând PSD că vrea să vândă Ardealul şi are înţelegeri cu Viktor Orban. „Câtă vreme voi fi preşedinte o astfel de lege nu va trece”. Sună bine în debutul unei campanii electorale.

O reacţie neaşteptată a venit din partea doamnei Viorica Dăncilă. Fostul premier cere demisia lui Marcel Ciolacu. Merge atât de departe încât îl acuza pe Ciolacu că a închis ochii lăsând să treacă un astfel de proiect. Vechea gardă din PSD prinde ocazia de a se revanşa.

Traian Băsescu spune că este o pată pe obrazul României, iar Eugen Tomac consideră că aici este vorba despre trădare de ţară.

USR are o altă abordare. Vede în intervenţia lui Klaus Iohannis un discurs naţionalist inflaţionist de tipul lui Vadim Tudor.

Incidentul din Camera Deputaţilor a fost rapid rezolvat de Senat. Cameră deciziţională, Senatul a supus proiectul de lege votului şi astfel integritatea României a fost salvată. Ţinutul Secuiesc rămâne fără autonomie.

Această întâmplare arată că partidele şi politicienii nu şi-au pierdut apetitul pentru scandal.

Dacă se face o analiză atentă a poziţiilor adoptate se poate uşor observa că nu există o unitate între partidele de dreapta. USR îşi croieşte un drum nou. De câte ori are ocazia atacă guvernul Orban. Se observă, de asemenea, că preşedintele nu se bucură de susţinerea USR. De pe acum PNL se poate considera un partid izolat. După astfel de atacuri cu greu se pot realiza alianţe electorale pentru alegerile locale.

În PSD nu primează armonia. Tabăra lui Dăncilă, de fapt a lui Dragnea, abia aşteaptă ocaziile pentru a porni la luptă.

În consecinţă, imediat după ridicarea stării de urgenţă campania electorală va izbucni cu o forţă greu de imaginat. Pe de o parte se va da o luptă aprigă în interiorul partidelor, pentru ocuparea locurilor eligibile pe listele electorale, pe de altă parte se va da o luptă aprigă între partide.

Alianţe electorale totuşi se vor face. Mergând separat, la locale, PNL şi USR nu vor avea decât de pierdut. PMP s-a arătat dispus să participe la o alianţă de dreapta.

Pe stânga, chiar dacă apar fricţiuni între tabere, PSD nu-şi poate permite o bătălie internă în preajma alegerilor locale.

Adoptarea unei legi ca autonomia Ţinutului Secuiesc nu poate fi considerată decât ca un incident regretabil, din cauza neatenţiei. Nimeni nu-şi poate permite adoptarea unei astfel de legi, cu atât mai puţin un politician de mâna a doua ca Marcel Ciolacu.

Nu în ultimul rând trebuie luate în considerare opiniile liderilor UDMR. Kelemen Hunor îl acuză pe Iohannis că dezinformează şi pretinde ca preşedintele să-şi ceară scuze în faţa maghiarilor. Reacţia lui Kelemen Hunor la adresa preşedintelui Iohannis este de duritate extremă, liderul UDMR comparându-l pe acesta cu Vadim Tudor.

Dacă nu ne-am afla în preajma vârfului epidemiei, scandalul ar lua o amploare fără precedent. Coronavirusul nu le permite politicienilor să se ambaleze peste măsură, ca în vremurile bune de ceartă.

Reacție dură a lui Eugen Tomac la adoptarea tacită de către Camera Deputaților a Propunerii legislative privind Statutul de autonomie al așa zisului Ţinut Secuiesc

Președintele Partidului Mișcare Populară, Eugen Tomac, a reacționat dur la anunțul că Propunerea legislativă privind Statutul de autonomie al Ţinutului Secuiesc a fost adoptată tacit în data de 23 aprilie a.c. de Camera Deputaților, transmite Romanian Global News.

„În timp ce întreaga lume vorbește despre unitate și solidaritate, trădătorii care conduc Parlamentul se ocupă de mizerii!
Îmi este silă, nu este posibil așa ceva!
Țara aceasta trebuie să se ridice odată din această mocirlă, iar voi să plecați în izmene la cules șpăgi!
Nu există nicio scuză, PSD cedează în fața UDMR așa cum a făcut-o întotdeauna,mișelește!”, a scris, pe Facebook, Eugen Tomac.

Propunerea legislativă privind autonomia așa zisului ținutului secuiesc mai trebuie votată și de Senat, în calitate de for decizional, acolo unde Partidul Social Democrat are majoritate.

                                                                                                            RGN