Oare cum or fi florile
Oare cum or fi florile
Când nu se uită nimeni la ele
Şi se dezbracă pe furiş
Până la piele?
Cum or fi arătând
romaniţele
Când îşi dau jos
rochiţele
Lor albe cu centura
aurie,
Pe care toată lumea
le ştie?
Cum or fi oare stânjeneii
Când îşi leapădă cămăşuţele şi ciorăpeii
Albaştri ca zarea fără nici un pic de gri,
Pe care îi poartă şi noapte şi zi?
Şi cum pot să fie
crăiţele
Când îşi leagănă
fustiţele
Încreţite, cu
horbote şi cu dantele,
Ca să se minuneze
lumea de ele?
Şi cârciumăresele cum or fi
Fără catrinţele lor roşii şi portocalii,
Fără iile lor strânse-n brâuri
Cu-arnici, cu alesături şi râuri?
Şi, mai ales,
trandafirii cum arată, oare,
Fără costumele lor
atât de elegante,
Încât par să fie
croite pentru o serbare
La care părinţii
se maschează-n plante?
Tare-aş mai vrea să se întâmple odată,
Într-o singură clipă, fără sfială,
Să pot zări, pe furiş, cum arată
Florile în pielea goală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu