Să ne spălăm pe mâini știm și noi fără să ne-o tot spună Rafila și Arafat. Hai pa, că ne ajunge!

Sigur că nu sunt de acord cu parangheliile de ieri de prin parcuri și nici cu băgatul de bună voie în aglomerații. N-aș fi însă deloc așa disperat cum sunt cei de la televiziuni. Probabil că numărul de infectări va crește dar în nici un caz nu cred că va fi o escaladare abruptă. La fel nu cred nici că numărul morților va crește dramatic. Să fim serioși, numărul celor care au avut deja COVID în forme asimptomatice sau de gripă ușoară e cred eu mai mare de un milion. Care habar n-au de asta.

Eu n-am spus niciodată că virusul ăsta nu există și că nu e periculos. Am spus doar că numărătorile au fost viciate în mod premeditat pentru ca statisticile să justifice o dictatură medicală și politică bazată pe frică și menită să întoarcă lumea pe dos. Și nimeni și nimic nu mă poate convinge de contrariul. Ce trebuia făcut de la început era protejarea vârstnicilor și bolnavilor cronici. Să blocăm totul în așteptarea unui vaccin care după cum spun unii, nu va apare probabil niciodată e o crimă. Iar populația s-ar imuniza probabil destul de repede până să apară dacă va apare vreodată vaccinul ăla minune.

Chiar dacă riscul de contaminare e mare, 80% dintre contractanții COVID nici nu vor ști asta. Iar riscul de deces pentru majoritatea populației acestei țări e probabil sub 1%. Păi așa, putem muri în orice moment din clipa în care pășim în stradă. De exemplu, cred că într-un un drum cu mașina de la Iași la București riscul de a muri într-un accident e mai mare decât cel de a muri de COVID. În viața mea am făcut drumul ăsta dus întors de măcar 200 de ori.

Nu l-am făcut de plăcere ci pentru că a trebuit. Și n-am spus niciodată că nu plec pentru c-aș putea muri. Așa și acum. Ne reluăm viața așa cum a fost fără îmbulzeli dar și fără măsuri ridicole concepute de niște mintii bolnave. Și ne vedem de treabă. Pentru că trebuie! Deci gata cu frica, amenzi, măsuri cretine și dat din deget! Că în loc să ne salvați, ne ucideți. Să ne spălăm pe mâini știm și noi fără să ne-o tot spună Rafila și Arafat. Hai pa, că ne ajunge!

Toți jurnaliștii vieții abia așteptau să audă cum ne pedepsește Mandolină pentru “excesele” de ieri. Mai că nu-l rugau să înăsprească măsurile ca să aibă ei cu ce ne speria. Erau aproape în fibrilație fără ca măcar unul să se gândească la faptul că există o lege în sensul ăsta. Una care intră în vigoare la miezul nopții și care nu-i dă lui Mandolină voie să facă ce-l taie capul. Oribile forme de viață jurnaliștii ăștia.

Later edit: o nenorocită din aia tocmai cerea amenzi drastice pt protestatari. Și să fie opriți!

Autor: Adrian Pieptu

Sursa: Adrian Pieptu Facebook