Ei sunt averea municipiului Baia Mare!

  Când vorbim despre o localitate, este adevărat că ne interesează prin ce este frumos și mai ales ce obiective se pot vedea în el, dar după cum arată televiziunea indiferent că vorbim de o doamnă sau un domn, toți sunt interesați de ce se mănâncă, de cum se prepară această hrană și cât este de gustoasă. La acest capitol băimărenii sunt  apreciați și uneori poate este și meritul ”grădinilor lor” din Recea și Mocira, care țin piețele cu alimente și  legume proaspete și de calitate. Și deloc de neglijat este calitatea oamenilor, persoane care dau ”examen” an de an și statistica arată că în lume cei mai neprietenoși și  lipsiți de respect sunt indienii din Bombay și pe locul doi  populația Bucureștiului (și când te gândești că politicienii noștri de vază trăiesc în București). Concluzia ar fi că băimărenii sunt oameni cu respect și mai ales toleranți. La ce se referă acest lucru ? Este faptul că mineritul, metalurgia și cercetarea la un moment dat au avut și  12 nații, bărbați și femei și  se înțelegeau poate mai bine ca frații. Aici putem adăuga și școlile speciale  de nevăzători și surdo-muți.

    Deci, sunt oameni care cunosc faptul că numai armonia aduce belșug și prietenie.

    Ceva mă simt ispitit a zice. Bunul Dumnezeu ne-a ”vopsit cerul” cu o astfel de culoare că oricine s-a crezut un pictor de valoare a venit aici și prin „Școala de pictură”, care s-a format aici și au făcut tablourile vieți lor, unii au plecat înapoi alții nu s-au mai despărțit de Baia Mare, pe care n-au mai părăsit-o. Este evident că nu numai Cerul ci și pe oamenii i-au îndrăgit.     Frumusețea oamenilor  este vizibilă pe fața fiecăruia, dar când omul te-a poftit și cu un zâmbet este clar că are un suflet deschis, frumos și acest zâmbet era pretutindeni, când mergi pe jos, sau mergi cu mijloacele de transport. De altfel băimărenii au mersul pe jos în ei, deoarece primul autobus care  a făcut transport în comun era un ”ZIS” rusesc și asta se întâmpla în 1958 și avea cursa pe str. Victoriei de la E.M. Săsar în Centrul istoric și până atunci umblau birje.

    Vorbeam de Cerul băimărean la care aduc o completare. În orașul nostru  sunt 299 de zile însorite în medie și 66 de zoile ploioase, înnourate, sau când ninge. Dar am avut și patru ani când nu numai Soarele era senin ci și băimărenii erau de o seninătate și deschidere aparte, de o veselie rară. S-a întâmplat când Viorel Mateianu  conducea echipa F.C. Baia Mare, Angelco Sârbovan boxul băimărean și Lascăr Pană handbalul.

A fost o perioadă când în Baia Mare a fost numai bucurie.

    Acum n-avem sport, nu mai vin finlandezii la lupte greco-romane  și nici  campionii la tenis de câmp cei doi frați care conform obiceiului s-au făcut bucureșteni.

    Nu doresc să uit că echipa lui Stelian Boariu era la popice și campioană Europeană, dar și mondială, că Explorări Baia Mare echipa de volei era una dintre cele mai bune echipe de volei din țară și uite așa ne-am trecut și noi și au trecut și ele.

    Nu mă agăț de nimeni, dar să nu se mai distrugă ce terenuri mai sunt și nu uitați că sportul aduce bani. Povestea unul venit din Spania că un singur meci al Realului face PIB-ul Spaniei...

Cu drag,

 Toma G. Rocneanu