de Viorica Pârja
Se caută răspunsuri la problemele tineretului și ale
omenirii, în general. Se speră într-o lume a viitorului, în care diferențele și
divergențele pot fi depășite numai prin înțelegere și toleranță, încredere și
prietenie.
Se pune speranța în tineri: care pot și trebuie să
construiască o lume mai bună, fără discriminare, bazată pe încredere reciprocă.
Care trebuie să învețe să conviețuiască într-o lume globală, în care există
probleme economice, de sănătate, de educație, în care multe dintre principiile
democrației nu se respectă, în care poluarea este o problemă gravă, schimbările
climatice ne avertizează tot mai mult, apa devine o problemă, la fel și
sărăcia.
Despre tineri se spun multe și s-a scris mult.
Pentru că este vârsta căutărilor, a întrebărilor, a elanului, a nevoii de
integrare socială. Este o vârstă ingrată, pentru unii, vârsta crizelor, a
anxietății a nesiguranței, a insatisfacțiilor, a contestațiilor și chiar a
dramelor, pentru alții.
Vârsta aceasta este și a perioadei de deșteptare, de
conștientizare că dorința de afirmare nu trebuie să fie pentru a impresiona, ci
pentru a te descoperi pe tine. Nu pentru a da lecții părinților, să fie ca tine
și să gândească la fel, ci pentru a învăța de la ei. E adevărat că tinerii ies
din universul copilăriei și se îndreaptă spre lumea adultă cu alte provocări,
cu alte așteptări. Ar vrea să se rupă de familie, să fie independenți, dar
partea materială îi împiedică s-o facă. Părinții vin cu sfaturile, iar tinerii
cu… ambițiile. Și, uneori, acestea se ciocnesc.
Poate de aici apare așa-zisul conflict între
generații, în care eu sincer nu cred. Diferă, poate, valorile morale și
comportamentele. E firesc între generații. Iar generația de astăzi nu mai poate
fi convinsă cu formule gen „Pe vremea mea… nu era așa ceva”. Lecții de învățat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu