de Viorica Pârja
Sunt realități pe care le vedem, le deslușim. Și din
care, dacă vrem, avem de învățat. Să vezi că orgoliul e bun până la un punct,
iar vanitatea nu e bună. Chiar dacă aveam uneori motive să fiu orgolioasă, m-am
educat să trăiesc sincer, fără orgolii, să iubesc oamenii, fiindcă fără iubirea
de oameni jurnalismul ar fi un nonsens.
Există oameni orgolioși, dar și țări orgolioase. Una
dintre ele este SUA. Care pare, cel puțin la suprafață, fără multe prejudecăţi.
Liberă și eficientă. Am vrut să spun și tolerantă. Dar ce se întâmplă acum
peste Ocean… Acum, se pare că toleranța și-a cam pierdut din conținut. Orgoliu
și putere. Știință și tehnologie.
Este orgoliul apanajul celor puternici? Sunt
întrebări la care mai aștept răspunsuri. Vine orgoliul și din puterea pe care
ți-o dă banul? Se poate! Îmi place să văd, să compar, să meditez. Am văzut
orgoliu și în Olanda, și în Danemarca, dar și în China sau Brazilia. Țările au
orgoliul lor, dar și oamenii au orgoliul lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu