Una din cele mai vechi sărbători dedicate Maicii
Domnului, Buna Vestire este singurul praznic din ciclul mariologic care are un
temei biblic. Potrivit Evanghelistului Luca, Arhanghelul Gavriil a fost trimis
la Fecioara Maria, care era logodită cu dreptul Iosif din seminția lui Iuda, în
Nazaretul Galileii, pentru a-i vesti Întruparea Fiului lui Dumnezeu. Felul în
care arhanghelul îi vestește acest lucru este inedit. Mai întâi o întâmpină pe
Fecioara Maria prin cuvintele: ‘Bucură-te ceea ce ești plină de har! Domnul
este cu tine, binecuvântată ești tu între femei!’ (Lc. 1, 28). Bucuria pe care
i-o vestește trimite la bucuria prezenței lui Dumnezeu, ce caracterizează
mesajul evanghelic și care este opusă tristeții păcatului. Motivul alegerii
divine nu ne este relatat și, deși Evangheliile nu ne spun nimic cu privire la
trecutul Preasfintei Fecioare, din tradiția orală, consemnată din vechime la
Iuliu Africanul (sec. II), în evangheliile apocrife, în unele scrieri
patristice și în imnografia Bisericii, aflăm câteva amănunte care completează
imaginea despre Maica Domnului și care justifică oarecum cuvintele îngerului.
Astfel, aflăm că ea s-a născut în urma rugăciunilor părinților ei Ioachim și
Ana, că a fost închinată Templului, unde a și petrecut de la 3 la 15 ani, că în
Templu a trăit în rugăciune, curăție și studiu etc. Deși fericită de arhanghel,
Maica Domnului se miră în sine de felul în care este abordată: ‘Ce fel de
închinăciune poate să fie aceasta?’ (Lc. 1, 29). Mesajul pe care îngerul îl
transmite în continuare îi vestește că felul adresării inițiale își are temeiul
în faptul că ea a aflat bunăvoință (har) înaintea lui Dumnezeu și că a fost
aleasă să zămislească pe Fiul lui Dumnezeu (Fiul Celui Preaînalt), pe Mesia cel
așteptat (Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, părintele Său). Dovedind
maturitate spirituală și multă smerenie, Maica Domnului cere explicații: ‘cum
va fi aceasta de vreme ce eu nu știu de bărbat?’ (Lc. 1, 34). Atunci i se
descoperă faptul că zămislirea va fi prin pogorârea Duhului Sfânt, iar ca semn
îi vestește zămislirea Elisabetei, care era stearpă. În urma acestui dialog,
Maica Domnului se supune alegerii divine rostind: ‘Iată roaba Domnului. Fie mie
după cuvântul tău!’ (Lc. 1, 38).
Fiat-ul
Fecioarei și recrearea lumii
Mântuirea este un dar de la Dumnezeu, dar acesta nu
forțează libertatea omului, de aceea este necesară și participarea acestuia.
Este vorba de acea sinergie sau împreună-lucrare a omului cu Dumnezeu pentru a
dobândi mântuirea. Dacă acest lucru este valabil pentru fiecare persoană, care
este un microcosmos, el poate fi urmărit și la scara mai mare a iconomiei
mântuirii lumii realizate de Fiul lui Dumnezeu Întrupat. Chiar momentul
Întrupării nu se petrece fără acordul Fecioarei Maria. Acel fiat (Fie mie după
cuvântul tău! – Lc. 1, 38), pe care îl rostește Preacurata arhanghelului, acum
la Buna Vestire, amintește de fiat-ul din cartea Facerii de la crearea lumii
(Și a zis Dumnezeu să fie… – Fac. 1, 3). Astfel, dacă Dumnezeu creează omul
fără participarea acestuia din urmă, nu îl mântuiește decât cu participarea
lui. Practic, fără acest fie al Fecioarei Maria, Întruparea nu era posibilă.
Recrearea lumii (palinghenesia, cf. Mt. 19, 28) începe prin Întrupare, iar
acordul pe care Fecioara Maria îl exprimă reprezintă participarea umanității la
această lucrare.
Începutul
mântuirii și arătarea Tainei celei din veac
Deoarece acum Fiul lui Dumnezeu se pogoară în
pântecele Fecioarei Maria prin Duhul Sfânt pentru a Se înomeni, Buna Vestire
este rădăcina sau temeiul tuturor praznicelor, întrucât toate celelalte momente
importante ale iconomiei mântuirii serbate în cadrul anului bisericesc derivă
din ea. În acest sens, putem afirma că toate celelalte praznice sunt cuprinse
virtual în praznicul Bunei Vestiri, sau că praznicul de astăzi este ‘început’
al tuturor celorlalte. Acum ‘taina cea din veci ascunsă’ (Efes. 3, 9, Col. 1,
26; Rom. 16, 25), cum o numește Sfântul Apostol Pavel, adică felul în care
Dumnezeu va răscumpăra pe omul căzut în păcat, nu numai se descoperă, ci și
începe să se înfăptuiască prin zămislirea dumnezeiescului Prunc. Acest adevăr
este surprins extraordinar de imnograf în troparul sărbătorii: Astăzi este
începutul mântuirii noastre și arătarea tainei celei din veac. Fiul lui
Dumnezeu Fiu Fecioarei se face și Gavriil harul bine-l vestește. Pentru aceasta
și noi, împreună cu dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să-i strigăm: Bucură-te,
cea plină de har, Domnul este cu tine!
O
întreită bună vestire
Pornind de la etimologia cuvântului evangelion
(veste bună), textul din Luca I, 26-56, suportul biblic al sărbătorii, este
socotit de exegeți o ‘evanghelie în Evanghelie’, descoperind o întreită bună
vestire: către, de la și despre Maica Domnului. În primul rând, este o bună
vestire către Maica Domnului, ca una ce a fost aleasă de Dumnezeu pentru ca
Persoana dumnezeiască a Fiului să ia trup omenesc din ea. Beneficiara acestei
vești extraordinare a pogorârii lui Dumnezeu este, în primul rând, Maica
Domnului. Ea este cea aleasă să participe la taina iconomiei mântuirii într-un
chip unic, zămislind trupește fără tată de la Duhul Sfânt, pe Fiul cel născut
din veac fără mamă. Vestea cea bună către ea, este tocmai această intimitate
extraordinară cu Persoana Fiului Care își ia trup din ea situație care o face
unică și justifică titlul de ‘Născătoare de Dumnezeu’. Zămislind pe Fiul, doar
în Maica Domnului ‘ca niciodată, inima omului cu inima Domnului au bătut și bat
laolaltă’ (Acatistul Rugului Aprins). Pe de altă parte, este o bună vestire și
de la Maica Domnului. Evanghelistul Luca este singurul care redă evenimentul
Bunei Vestiri, convorbirea Sfintei Fecioare cu Elisabeta, rudenia sa, precum și
imnul Maicii Domnului. De unde știa Sfântul Evanghelist Luca aceste date? Ce
izvoare a folosit pentru Evanghelia sa? Exegeții sunt astăzi de acord că una
din sursele Sfântului Luca pe care le-a cercetat ‘cu de-amănuntul’ (Lc. 1, 3) a
fost și Sfânta Fecioară Maria. Numai din gura ei putea afla aceste lucruri
autorul Evangheliei a III-a. Nu în ultimul rând, avem astăzi și o bună vestire
despre Maica Domnului. Textul Sfântului Luca, deși nu spune nimic despre
copilăria Maicii Domnului, prezintă totuși câteva date suficiente pentru a
schița portretul religios-moral al Născătoarei de Dumnezeu. Astfel, ea este
atât de curată, încât manifestă o familiaritate cu puterile îngerești, se
tulbură, notează Evanghelistul, de ‘cuvântul’ solului ceresc, iar nu de
apariția sa. Prin răspunsul său, Fecioara Maria dă dovadă de multă maturitate duhovnicească,
precum și de smerenie. Imnul pe care îl rostește la întâlnirea cu Elisabeta
(Lc. 1, 46-55) ne arată deplina sa formație biblico-teologică.
Sărbătoare
dedicată Maicii Domnului cu ținere din secolul al IV-lea
Buna
Vestire sau Blagoveștenia, cum este numită în popor pe
filieră slavonă, este unul din cele mai vechi praznice dedicate Maicii
Domnului, fiind de timpuriu confirmat în vechi documente. Astfel, se cunoaște
faptul că în sec. IV-V s-a zidit o biserică la Nazaret pe locul unde fusese casa
în care Maica Domnului a primit vestea arhanghelului despre nașterea
dumnezeiescului Prunc. Data sărbătorii a variat la început. În vechime ea a
fost prăznuită la 5 ianuarie sau, local, mai ales în Apusul Europei, la 18
decembrie. În Răsărit, data serbării s-a generalizat la 25 martie, odată cu
stabilirea datei de 25 decembrie pentru praznicul Nașterii Domnului. În Apus,
acest lucru se întâmplă abia în secolul al XI-lea. Așadar, Buna Vestire este
așezată exact cu 9 luni înainte de Nașterea Domnului, întrucât acum S-a
zămislit Pruncul dumnezeiesc în pântecele Fecioarei. De aceea, în Apus
praznicul se numește Sărbătoarea Zămislirii Domnului (Festum Conceptionis
Christi). Acest lucru confirmă faptul că la început sărbătorile Maicii Domnului
erau, în forma lor primară, praznice ale Mântuitorului. Dintre omiliile celebre
la acest praznic, precum și dintre comentariile la textul din Luca 1, 26-55,
amintim: omilia patriarhului Proclu al Constantinopolului (sec. V), omilia
episcopului Vasile al Seleuciei, tâlcuirile Sfântului Maxim Mărturisitorul la
acest praznic cuprinse în Viața Maicii Domnului (lucrare păstrată doar în limba
georgiană), omilia Sfântului Grigorie Palama, comentariile Sfântului Teofilact
al Bulgariei la textul lucanic, tâlcuirea Sfântului Nicodim Aghioritul la
cântarea Maicii Domnului.
(Articol
publicat în Ziarul Lumina)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu