Militarizarea deciziilor politice

 

Dublată de război, pandemia a modificat deopotrivă economia şi politica. Guvernele, oricât de democratice au fost, odată cu restricţiile pe care le-au impus, au văzut că populaţia poate fi condusă prin metode care nu ţin seama de drepturile şi libertăţile cetăţeneşti. Războiul din Ucraina întăreşte noua mentalitate. Guvernele parcă se simt mai la adăpost de protestele unei populaţii din ce în ce mai speriată. Comportamentul uman a suferit în doi-trei ani mai multe modificări decât în 20 de ani de viaţă normală.

Firmele, odată cu restrângerea activităţii, şi-au schimbat atitudinea faţă de anagajaţi. Crizele, anunţate cu o plăcere sadică, se întrepătrund. De la pandemie s-a trecut la variola maimuţei, şi dacă nu venea războiul probabil s-ar fi declarat o nouă pandemie. Clasa politică a constatat că lumea poate fi dominată prin menţinerea unei stări de incertitudine, prin frică şi nesiguranţă. Evul mediu întunecat are un corespondent în secolul tehnologizării, în era în care intrăm.

Războiul din Ucraina devine un pretext pentru luarea unor măsuri care să reducă la tăcere societatea civilă. Până la urmă nici nu se ştie ce se întâmplă în Ucraina. Statele NATO, în special Statele Unite şi Germania, scapă de armamentul depăşit şi uzat moral, fabricile de armament se revigorează, producătorii de petrol şi gaze profită de situaţie şi majorează preţurile. Nu pierd ocazia nici alţi producători şi cresc şi ei preţurile. De parcă până acum întreaga planetă s-ar fi hrănit cu produse din Ucraina, se anunţă o foamete cum n-a mai fost.

Situaţiile excepţionale impun luarea unor măsuri excepţionale. Ungaria a decretat starea de urgenţă, luând măsuri pentru protecţia cetăţenilor proprii. Ce face România? Încă de la liberalizarea preţurilor la energie guvernul a anunţat măsuri pentru protejarea cetăţeanului vulnerabil. Înainte de a fi transpusă măsura în practică, nu ştim cum se face, dar s-au majorat veniturile celor care câştigau cel mai mult. Parlamentarii şi-au votat pensii speciale uitând că au tot promis că vor desfiinţa pensiile speciale. Adică s-au pus la adăpost în cazul în care va veni criza pe care nu încetează să o tot anunţe. Deciziile de la centru sunt imitate de deciziile la nivel local. În faţa problemelor, multe dintre ele inventate, PSD şi PNL în numele stabilităţii îşi dau mâna. S-ar părea că vom avea o singură forţă politică, formată din două partide. Vechile disensiuni interpartinice au fost uitate fiind înlocuite de pericolele care planează asupra lumii.

De ce să mai acuzi PSD că este un partid corupt când foarte bine poţi îndrepta mânia alegătorilor înspre Rusia şi Putin? De ce să vezi în PNL un partid care guvernează prost, nu are profesionişti, când poţi arăta dezastrul din Ucraina?

Dacă doar România ar folosi aceste procedee, care ţin mai degrabă de un stat totalitar, sub masca democraţiei se iau măsuri cu iz poliţienesc.  Ce consecinţe poate avea noua politică promovată de PSD şi PNL? Partidele mici vor deveni inutile. Un partid precum USR nu-şi poate găsi locul în această nouă ordine. AUR, pentru a se salva, se îndreaptă cu paşi repezi spre genul de politică promovat de fostul partid al lui Vadim Tudor. Naţionalismul mai ţine un partid peste nivelul pragului electoral, dar eficienţa lui în parlament este egală cu zero.

Cel mai probabil vom avea după alegerile din 2024 aceeaşi formulă de guvernare. PNL şi PSD văd că separat nu pot guverna ţara, iar împreună se pot desfăşura în voie, fără teama de opoziţie, ignorând mass media în marea ei majoritate controlată de cele două partide.

În aceste condiţii pot fi luate orice decizii, fără teama că vor provoca mari mişcări sociale. Deşi nedeclarată, trăim într-o continuă stare de urgenţă, ca într-o mică dictatură, în care limitele sunt împinse tot mai departe.

 

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informația zilei Maramureș