Medalion literar - Ion GEORGESCU MUSCEL

 „Ca fluture vrăjit de lampă m-am lăsat

Chemat picturii slugă și argat,

Învățături de luat viața cu asalt

Lăsat-am altora să-și soarbă împlinirea -

Pe mine, Domnul meu și Împărat,

Învață-mă iubirea!”

(Ion Georgescu-Muscel, din poemul„Învață-mă iubirea”)

 

(...)

 

ÎNVAȚĂ-MĂ IUBIREA

(semnal editorial, autor Vasile Bele)

 

„Poetul se impune prin descrierea amănunțită și sublimă a trăirilor insistând uneori pe solemnitatea lirică a etnosului arhaic. El redă cu gingășie dragostea ce o are în suflet față de copiii și nepoții lui, acea binefăcătoare mireasmă care îi învăluie ființa. (...) Poezia este cantabilă, dominată de un lirism relaxant și dominator. În unele texte se simte acel triumf juvenil. Uimirea și încântarea ce-l învăluie pe poet, admirând câmpiile pline de flori și verdeață, reverberează în sufletul lui euritmia cu cerul”, scrie, Dumitru Fânățeanu - scriitor, critic literar - în prefața volumului„Învață-mă iubirea”, apărut la Editura Eurotip, Baia Mare, 2013, ISBN 978-606-617-119-9, 166 p., volum apărut în condiții grafice deosebite.

Am primit volumul cu ceva vreme în urmă, dar abia acum este„vremeal ui”. Vremea de a fi citit! Vremea de a fi semnalat editorial. Poetul și pictorul Ion Georgescu Muscel scrie cu inima. Poezia Domniei Sale, se detașează mult în fața altor poezii, în fața altor poeți. Încărcat în profunzime, versul atrage sau intră în sufletul cititorului. Interesantă și pătrunzătoare și poezia și pictura Domniei Sale, pentru că trebuie amintit faptul că acest volum cuprinde câteva zeci de lucrări de pictură, semnate de către autor. Picturi de suflet, pentru oameni de suflet, de la un Om cu suflet - Ion Georgescu Muscel - transmit emoția culorii.

Amintind câteva lucrări, numite, metaforic: „Florile adolescenței”, „Ouă de Paște”, „Trandafir pentru Ancuța”, „Gălbenele”, „Flori de câmp”, „Rosa Canina I”, „Macul”, „Prune văratice”, „Ochi de înger” sau „Interior modest”, „Ciutura”, „Autoportret”, „Rapsodie musceleană I” (și lista poate continua) - impresionează și fascinează. Stilul propriu abordat, este unul al sensibilității.

Culorile - în naturalul lor - dau privitorului nota maximă de emoție. Practic, nu poți a te desprinde de această minunată lume a culorii creeată de artist. Am avut bucuria de a-i păși pragul casei la Lucăcești, aici, la noi, în Maramureș, răspunzând unei onorante invitații. Deci, vorbesc în cunoștință de cauză. În casa poetului și a pictorului Ion Georgescu Muscel, m-am simțit altfel - eram în lumea curcubeului (nu de puține ori chemat muză de poeți), eram într-o lume a frumuseții și a bucuriei culese din rouă și lacrimă, adunate din viață și dăruindu-le vieții, pentru viață.

Poetul și pictorul Ion Georgescu Muscel oprește timpul în loc - în complexitatea operei sale. Poezia prinde viață, precum pictura. Privind și admirând lucrările, ordonate cu tâlc și talent, m-am rupt din lumea agitației sau a stresului cotidian, și-am intrat, pentru câteva clipe  într-o altă lume. Eram  un altul. Am simțit asta. Nu găsesc cuvinte potrivite pentru a vă împărtăși acest sentiment. Atunci l-am cunoscut personal - poetul și pictorul. Poezia fără culoare, sau pictura fără poezie nu ar fi dacă sufletul poetului sau pictorului nu ar fi culoare și emoție poetică.

„Câtă splendoare pune Dumnezeu pe câmpuri

Și cât de demni de ea ar trebui să fim!

Vrem grabnic a deschide porțile misterului,

Să ne-agățăm cu lăcomie de torțile Cerului...

(...)

Și ține-n desfătări pe om cu dinadinsul -

Atâta merit cântărim cât știm ca să iubim:

Câtă splendoare pune Dumnezeu în fluturi

Și cât de demni de ea ar trebui să fim!”.

„strigă” poetul Ion Georgescu Muscel, într-un poem, numit, chiar așa: „Câtă splendoare”, un poem scris într-un decembrie 2012, în Baden. În fapt, mare parte din poemele cuprinse în volum au fost scrise, acolo, în Baden - dovedește, semnătura poetului, lăsată „sub poem”. Reîntors în țară, așa ca să finalizeze volumul și apoi al trimite spre tipar, scrie, la Lucăcești, un loc drag, un loc de suflet - poemul: „Vorbe, gânduri și speranțe”:

„Cei ce mi-au fost în cale semănați

Și eu, în calea lor, asemeni hărăzit,

Truditu s-au în lume, ba încă m-au iubit...

În urma lor, plecați, se târă sufletu-mi trudit...

La comedia lumii nici cum mă potrivesc;

Trag de cuvinte, de silabe, de-nțelesuri

Să-mi plăsmuiesc o ușă spre speranță -

În veci nepriceput, și clipelor supus,

Aștept să vină salvatoarea-o șoaptă de Sus”.

Într-o „Notă de autor”, atașată volumului, poetul/pictorul autorul/artistul afirmă: „După mine, domeniul predilect al POEZIEI ar trebui să fie spațiul dintre Om și Dumnezeu, și nicidecum spațiul dintre om și întuneric. Dumnezeu înseamnă în primul rând lumina, pecând întunericul înseamnă opusul, înseamnă căderea, renunțarea, înșelarea. Sunt două feluri de a concepe lumea. Unul - că ne naștem perfect liberi (liberi de ce?) și că putem face ce vrem cu viața noastră (ba și cu a altuia). Vezi de aici lege ajunglei, a celui mai tare, urmărirea interesului și a profitului cu orice chip”, (p. 11). Interesantă, această modestă confesiune. Obiectivă și expusă cu eleganță și responsabilitate. Îl apreciez și îi dau dreptate, poetului... poezia este „spațiul dintre Om și Dumnezeu” - extraordinar. Așa este! Sau, așa ar trebui să fie! În versurile poetului (precum și în culorile artistului plastic), trebuie să existe dumnezeire.

Poemele lui Ion Georgescu Muscel au această putere îndumnezeită. Latinul zicea: „Nihil sine Deo!”. La fel zice și face autorul nostru, invocând-L și chemându-L, în adânc de suflet, mereu pe Dumnezeu, Creatorul.

A se vedea, poeme precum:

- „Alunecări de teren”:

„era un timp când vinovați de iubire

nu erai nici tu

nu eram nici eu -

atunci ne gândea Dumnezeu”, p. 18;

Sau:

- „Aniversare prima”:

„David al nostru vine în florar

Din mila Domnului - un splendid dar!”, p. 20.

Sau:

- „Biserica din Costești”:

„cuvânt prea căutat e de prisos

sunt timpi când mă-ndoiesc chiar și de mine

dar am o ușă-n gând mereu deschisă

spre numele de sfânt Iisus Hristos”, p. 22.

Sau:

- „Cântul curat”:

„Îți cânt astăzi, Doamne, din mers

Mulțumirea din suflet pe nerăsuflate,

În cadența unei melodii furate

Din turnul bisericii de la St. James”, p. 28.

Sau:

- „Curgerea vremii”:

„Am apărut în lume pe-o geană de tristețe

Și n-am putut nicicând să-mi chiui bucuria...

Mă priveai, Doamne, de dincolo de umbra-mi -

Altfel, de unde-acel balsam de legănare

Ce gândul mi-l purta ca într-o luntre?”, p. 36.

 

(...)

 

Rouă prinsă cunună în visare

ÎNVAȚĂ-MĂ IUBIREA cea curată

oprește-mi privirea în limpezimea izvorului de mir

adună-mi pașii pe cărări de dor

șterge-mi CURGEREA VREMII în ispita unui păcat...

 

Curcubeu de vise prinse într-o CREȘTINEASCĂ

rugăciune a inimii - prinde-mă în sânul tău

și dăruiește-mi COPILĂRII NETERMINATE

pentru a putea țese lumină și cuvânt

în gând și miros de busuioc...

 

Am să-mi rog pasul să grăbească spre

BISERICA DIN COSTEȘTI - mireasă a lui Dumnezeu

pentru a rosti o rugăciune

pentru a asculta cântecul clopotului

binevestitor - doar aici îmi voi regăsi

liniștea. Aici și în CASA DIN BĂIȚA...

 

Voi alege să merg pe CĂRAREA CU UMBRE

câteva clipe dintr-o CĂLĂTORIE

cu dus-întors - în lumină și gând

în adevăr. FRUNZELE TOAMNEI -

îmi vor spăla rătăcirea și îmi vor oferi

GÂNDURI DE PRIMĂVARĂ. Da! GÂNDURI

ce-mi vor fi temelie în drumul spre

ÎMPĂRTĂȘANIE

în fapt o INVITAȚIE LA AMINTIRE...

 

ÎNVAȚĂ-MĂ IUBIREA - și nu-mi lăsa rugăciunea

MĂ MIR, MĂ-NTREB și socot

MESTEACĂNUL - copacul nobil, înțelept

MI-E DOR DE UN VIS - visul unei iubiri

învocând o rugăciune de MULȚUMIRE

pentru fiecare clipă dintr-un

NOIEMBRIE CU AMINTIRI cernute...

 

Am început NUMĂRAREA TIMPULUI

din clipa în care PORȚILE sărutului

rechemau PRIN NECOSITE IERBURI

mărturisirea la izvor de dor.

Într-o RUGĂCIUNE pictată cu mir

am țesut TIHNA LUTULUI în care crește

iasomia. Eu, TOT MAI SINGUR,

adun flori de crin alb din UMBRA TA

plină de zâmbet

în rest - VORBE, GÂNDURI ȘI SPERANȚE...

 

N.A. ce apare scris cu majusculă, sunt titlurile unor poeme din volumul „Învață-măiubirea”, autor Ion Georgescu Muscel.

 

Vasile Bele, Chiuzbaia, 1 iunie 2023

membru U.Z.P.R., Filiala Vâlcea;

membru L.S.R, Filiala Cluj-Napoca;

Cenaclul Scriitorilor din Maramureș;

                                                                                    Președinte ASCIOR – Aria Maramureș.