10 poeme de Gelu DRAGOŞ

1. Înserare

Umbrele cu aripi stufoase,

somnolente,

cuprind depărtările.

La ore neştiute de nimeni

vine înserarea tiptil -

ca o felină desprinsă

cu întunericul

Pe un pisc al singurătăţii lui

şi-au întemeiat moşia

corbii şi caprele negre -

exploratori ai înălţimilor dense.

Muntele geme arareori,

creşte şi descreşte

precum pântecul femeii

la soroc.

Clipele rămân în casa aceea

în care, ba ne-am iubit,

ba am murit.

Doar ochii tăi rămân într-ai mei -

atunci când înserarea dispare

ca o mireasă furată!

La rând vin visele

cu Feţi Frumoşi şi Ilene Cosânzene -

E vreamea basmelor!

2. Contemplare

 stau culcat cu ochii închişi -

 visez la copilăria-mi de odinioară

 o căldură interioară duios mă înfăşoară

 îmi mângâie trupul bolnav şi pleoapele

 e atâta linişte şi armonie în sufletul meu

 dar ceva mă strânge şi nu-mi dă pace

 e inima, inima mea obosită ce-mi spune

 nu mai privi atât de mult înspre spaţiul virtual

 ci mai bine hrăneşte-te cu clipa palpabiă de-acuma

stau întins, nemişcat, cu ochii închişi

visez la zilele adolescenţei mele precoce

cu vise, îndrăzneli, cu temeri şi primele iubiri

crezând atunci că vom fi mereu tineri

stau obosit, nemişcat şi încerc să visez

că nu trăiesc în secolul turbulenţei globale

îmi sugerez insule verzi, edenice, de fericire

şi brusc din toate acestea mă trezesc în sudori

doar suntem în secolul marilor nebunii şi nebuni!

3. Doar noi...

Noaptea respiră corăbii de cântece de iubire.

Pe Someş stele strălucitoare şi vorbitoare cutreieră.

Cu respirări adânci de dimineaţă de iulie -

Când pleacă roua, pleci şi tu spre necunoscut;

Prezentul se răsfrânge tandru în crini şi zorele.

În iarba verde totul este asimetric, rece, celest.

Am călcat cu piciorul drept către câmpia de vară ...

Pretutindeni coboară miresme de flori de câmp;

Contemporan cu visul de aseară despre luceferi –

Observ multe dorinţe la cei de lângă noi -

Oamenii din jur așteaptă desăvârșirea, să fim perfecți.

În cuiburi zborul nu mai încape, iar noi ne dorim aripi

Iar în inimă îmi creşte un clopot de dor şi alean.

Trupul tău, brăzdat de harfe şi dorinţe ascunse

Aşteaptă angelic şi tandru, șchiopătând, să mergem

Spre calea fericirii !!!  Doar noi doi...

4. Ţinutul închis

De mult prea mult timp ţinutul nostru e închis-

ne ţinem sufletele ca-ntr-o pânză de paianjen

viaţa noastră are prea multe coborâri şi crăpături

deşi trăim într-un mare clopot de sticlă

A venit vremea ca fiecare s-o luăm pe un drum

vreau să pun ordine şi dacă mă împotmolesc în desiş

oare de ce seara vorbeşti într-un fel şi mâine eşti alta

până la urmă toţi avem nevoie de puţină primăvară

de puţin orizont albastru şi cuvinte înstelate şi tandre

Pe lume am venit ca să învăţ fericire încă din tinereţe

tu mă înveţi zilnic ce-i bătrâneţea şi opacitatea

iar cuvintele dintre noi nu mai prind rădăcini...

5. Privim în aceeaşi direcţie

                     Motto: „Dacă tu eşti o pasăre, sunt şi eu o pasăre”

Noaptea trecută am visat un poem

lung cât o pagină de revistă

scris cu litere caligrafice

motiv pentru care nu-l pot reproduce

îl povestesc pe scurt

Descrie-mi, Doamne ţinuturile

în care nu am călcat

şi înfăţişarea Ta

deşi exprimarea-Ţi nu o voi pricepe

poate

iar tu, Doamnă desenează-mi

un tablou care să-mi ţină de cruce

seara la culcare

Fiindcă eu am fost îndrăgostit

doar de cuvintele mai lungi ca

Ecuatorul

motiv pentru care alaltăieri

le-am trădat

Pe tine, nu

deşi prin venele mele

nu curge sânge

ci trec doar vânturi

amirosind a toamnă târzie

Iar într-o noapte chiar a venit

Toamna

Şi într-o clipită m-am dumirit

Că ea se numeşte simplu-

Doamna

Pentru care sunt în stare

să mă împrietenesc şi cu

Moartea

şi să ne facem fraţi de cruce

fără să ştim

nici eu şi nici ea

care pe unde s-apuce

Tu să ai grijă însă

Doamnă

că tocmai acum prin faţa

ferestrei tale

mai trece grăbit

un anotimp...

6. Te aştept...

când viaţa mea capătă

alt sens

şoptindu-mi

că am nevoie

de o nouă dimensiune -

în aerul ce ne desparte

tânjesc cu dorul

de-a fi

noi doi

prin fereastra inimii bătrâne

cerul albastru

şi zborul pescăruşilor

se oglindesc în mare

neliniştit aştept

să-mi mângâi sufletul

cu un strop de fericire

să vii

precum

o pasăre măiastră

din înaltul cer să te cobori

cântând

îmbrăţişarea

să ne ţină strâns

ca tot ce ne mângâie

şi ne înconjoară

să aprindă în inimi

tainică şi nemaiîntâlnită

viaţă.

7. Curând…

Atâta frumuseţe cuprinde fiecare zi

Când soarele şi luna îşi face bine treaba

Dar oricât de multă dragoste mă împresoară

Atât de monoton îmi curge izvorul vieţii mele

Nimic nu e spectaculos în toate cele

Doar faptul că Tatăl n-a uitat încă de mine…

Mă sting în fiecare zi câte puţin când  nu te am pe Tine

Şi tot mai mult mă tem de iad şi focurile ghenei

Smerit te port în suflet şi-n gându-mi zi de zi

Prin valurile vieţii îţi spun Doamne Isuse Sfinte

Eu doar cu Tine  şi Tatăl pot răzbi…

8. Amânare

E timpul să ne întâlnim

tulburător să te mai caut

unde vâslaşii dorm în flăcări

şi se trezesc, în cânt de flaut.

9. Te-aş chema

invitaţi-mă la dans goală îşi spuse într-o zi femeia

căutând în dicţionar ce înseamnă cuvântul şaradă

între două dansuri e loc şi pentru vals şi fericire

ar trebui să învăţ viaţa şi fără tine îşi mai spuse

deoarece în vremile astea trebuie să fiu regina galei

să ai amintirea unei femei ca prinţesa Diana

acum de când am devenit doi străini dezlegaţi de biserică

 nu mă pot desprinde deodată de amintirile noastre

fiindcă între două tăceri şi ziduri construite de tine

inima mea le-a pătruns cu iluzia iubirii eterne

acum la capăt de drum te-aş chema din nou cu mine

în ţara cuvintelor dulci a dorului şi amorului

10. Din dragoste

Când sângele nostru

Va fi înflorit

Pe buze străine

Lasă-mă să cad

Lângă nopţile lungi

Ca să te pot trezi

Cu o bătaie de inimă.