Ieşirea din pandemie

 În cifre absolute economia lumii nu stă mult mai rău decât înainte de pandemie. Schimburile externe au crescut în 2020 cu 32%. Statele Unite repornesc mai greu. Planul de redresare propus de Joe Biden a fost votat numai de democraţi. Ceea ce nu înseamnă că republicanii ar avea o variantă mai bună, ci doar că în SUA continuă campania electorală. Uniunea Europeană, în care ne aflăm şi noi, prezintă cifre contradictorii.

Ţările componente nu au abordat o strategie comună în lupta coronavirusului. La un an de la debutul pandemiei nu s-a ajuns la un consens general, unanim acceptat de toată lumea.

În întregul ei, UE este cam în aceeaşi situaţie în care se află România: dispute politice, indecizie în luarea unor măsuri de repornire a economiei, precum şi a restricţiilor pentru oprirea răspândirii pandemiei.

Persistă concurenţa neloială între state. Cine este mai mare şi mai tare, ia mai mult, cei slabi trebuie să se mulţumească cu resturile. Nu există un tratament egal în ceea ce priveşte repartizarea dozelor de vaccin. Deşi preţul este acelaşi pentru toată lumea unii pot cumpăra mai mult, alţii mai puţin.

Ca şi cum moartea ar face diferenţe între o Europă cu mai multe viteze, vechiul concept la care s-a renunţat, dar care în practică se aplică.

Intrarea în pandemie s-a făcut concomitent, cu mici diferenţe, datorate de fapt numărului mai mic sau mai mare de teste, ieşirea din pandemie foarte probabil se va face pe rând.

În acest sens se propune introducerea paşaportului covid. Departajarea populaţiei între vacccinaţi şi nevaccinaţi contravine spiritului, principiilor după care s-a fondat Uniunea Europeană.

Englezii au fost primii care au ajuns la concluzia că UE nu este ceea ce vrea să fie şi au abandonat ideea, părăsind cea mai mare alianţă pe care a cunoscut-o Europa. Ceea ce interesează în mod deosebit fiecare guvern este modul în care se va ieşi din pandemie. Mai săraci sau mai bogaţi? Cu o economie suferindă sau cu o economie mai sănătoasă, mai performantă?

În funcţie de datele statistice prezentate nu ştim exact cum stă România în acest moment. Puterea prezintă partea plină a paharului, opoziţia ne arată partea goală.

Puse chiar şi pe un cântar dezechilibrat, disputele politice trag mai greu la taler decât măsurile concrete, vizibile în viaţa de zi cu zi.

Mai grav decât toate este că moralul populaţiei scade pe zi ce trece. Lumea îşi pierde încrederea şi în cei care conduc şi în cei aflaţi în opoziţiei. Nici puterea, nici opoziţia, nu prezintă încrederea necesară în situaţii speciale, cum este cazul pandemiei.

Asemănând situaţia de acum cu un război este ca şi cum partidele s-ar bate între ele în loc să se lupte cu duşmanul.

Politicienii versaţi ştiu că trebuie inventat un duşman pentru mobilizarea susţinătorilor. Traian Băsescu a arătat spre marele duşman al statului de drept, spre corupţie, şi astfel a reuşit să pară el singur apărătorul statului de drept, luptătorul anti-corupţie.

Mai modest, preşedintele Iohannis a arătat doar spre PSD. Peste lupta politică s-a aşternut pandemia, dar sub stratul gros de înbolnăviri şi morţi, lupta dintre partide continuă.

Cine va câştiga? Nimeni nu poate câştiga. Concurenţa dintre PNL şi USR-PLUS nu are obiect. Competiţia dintre Dan Barna şi Dacian Cioloş este o chestiune de ambiţie personală din care nu are de câştigat nici USR, nici PLUS.

Confruntarea dintre putere şi opoziţie, în fapt dintre PSD şi coaliţia de guvernare, în timp ce AUR face pe arbitru, se înscrie în definiţia clasică a democraţiei, dar nu cumva ar trebui să se ţină seama de context, de existenţa pandemiei? Nu este loc nici măcar de un mic armistiţiu?

După cum se prezintă lucrurile acum, ieşirea din pandemie va fi urmată imediat de un război pe viaţă şi pe moarte.

 

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş