SEMNAL LITERAR - MIHAELA GUDANĂ

LUMINA NEATINSĂ

(semnal editorial, autor Vasile BELE)

Fiind după ,,40 de Mucenici", azi, mă gândesc la acei care au ținut această tradiție. Cum or fi început ziua de azi? Glumesc! Până una alta, viața merge ,,tot înainte", iar eu, printre celelalte treburi gospodărești, zilnice, m-am ,,apropiat" de volumul Mihaelei GUDANĂ, pe care l-am primit cu ,,dedicație și iscălitură", chiar de la autoare, un motiv de a rosti, un mare și din suflet, MULȚUMESC. Mulțumesc, dragă prietenă pentru acest dar de suflet. Să aveți spor în continuare. Să dea Domnul să fie bine! Întâmplarea a făcut să se deschidă volumul exact la pag. 16, unde apare poemul care poartă numele acestui volum LUMINA NEATINSĂ, pe care îl citez în cele ce urmează:

,,Cât galben luminos lași să cuprindă

Orgoliul toamnei de pe trupul meu?

În ascunzișul ploii se perindă

Singurătăți, păreri de rău.

Cu câtă grijă apa se prelinge

Pe scobitura dintr-un cântec nou!

Arcușul pe vioară se încinge

În galbene solfegii cu ecou.

Tot galbenă, din liniștire scoasă,

O mângâiere s-a pierdut pe drum;

Câmpia mea din ochi era mănoasă,

Neprevestindu-mi seceta de-acum

Încă te-aștept cu lumânarea ninsă

De cântecul rămas în urma ta...

E dorul, e lumina neatinsă

Spoind cu-argint cărările de nea", pag. 16-17.

Azi, în plină primăvară, vorbim despre volumul de versuri, LUMINA NEATINSĂ, apărut la Editura ePublishers, 2018, pag. 100, ISBN 978-606-716-744-3, ce aparține poetei Mihaela Gudană.

Passionaria Stoicescu, cea care prefațează acest volum, pag. 5-10, afirmă în susținerea poetei, că poemele: ,,(...) dovedesc acea conștiință de sine, asumarea actului creator, condiția poetului și a poeziei, o structură rotundă, așa cum se cade unei a treia apariții editoriale. Echilibrată ca tehnică a versului (când în metru clasic, când în vers alb), cartea Mihaelei Gudană este o pledoarie pentru iubire, sinceritate, împletire a erosului cu natura. Cât privește drumul spre perfecțiune și alte aventuri lirice, el rămâne deschis și anunțat metaforic în titlul inspirat al cărții 《Lumina neatinsă》", pag. 10.

Volumul se deschide cu poezia MERSUL PE VAL, pag. 11:

,,Superbe pagini, foi necunoscute,

Nemângâiate-n cerul infinit...

Simți filele-ncordate, neștiute,

Coperțile-ntr-un dor nedefinit.

Minuni de semne, litere-n cântare

Cad prinse-n valsul rimei pasional.

Minuni cu margini pline de mirare

Deschid lectura ca un mers pe val.

Scrisul mărunt ascunde maci pe buze...

E zâmbetul, ce scrie fericit

Că peste pagini, litere muze

Au mângâiat sfiosul răsărit".

Poemele sunt încărcate de mesaj. Acesta, este foarte ușor de perceput. Esențialul liric este îmbrăcat în rimă, alteori în vers alb. Lectura volumului este una atrăgătoare, tocmai din aceste considerente. La început ai fi tentat să crezi într-o simplitate lirică, sau un lirism simplu. Nu! Vorbim aici, despre autenticitate, stil propriu, valoare evidentă. În ,,spatele" versurilor, este de înțeles că stă un om cultivat, citit, îndrăgostit de natură și anotimpuri, un om îndrăzneț care dorește să transmită un mesaj scurt, clar, perfect motivat. Mihaela Gudană reușește. Ne oferă o tematică actuală, nu ieșită din tipare. Diversitate în lirică, unicitate și autenticitate în exprimare - sunt doar câteva componente ale tematicii abordate, ce le găsesc pertinente, în acest moment, încă din primele poeme lecturate. Toamna, din poemul A BRUMĂ, pag. 13, dovedește: ,,Venită-i toamna, noaptea se lungește,/ Din ultim somn cad visele-n șuvoi;", ,,Pridvorul ne ascunde-n vămi de fum", iar ,,cuvintele-s pierdute, fără urmă", pentru ca în final să apară frumusețea tabloului liric, unul ce ne redă o adevărată și frumoasă imagine, ,,Toamna din noi cu frunze scrie-n drum". Ca de fiecare dată... o toamnă splendidă, cu nimic ieșită din cutumele ei. Frumusețea constă în bucuria întâlniri cu acest anotimp. Și nu e singurul poem autumnal. Avem chiar și un ECOU DE TOAMNĂ, pag. 29, sau SCHIMBĂRI, pag. 32-33, cel din urmă cu tentă erotică. Iubirile se ,,consumă", indiferent de anotimp, un motiv personal, (dar putem gândi și la modul general), de-a afirma că fiecare (n.a. anotimp), își are propria frumusețe, trebuie doar să simți că iubești și că trăiești pentru a iubi.

,,Cu tine-n toamna asta

M-am adunat în ploaie". Personal, iubesc ploaia. Și chiar mi-aș dori ,,o clipă de iubire", printre stropii/picurii de ploaie... iertare pentru această sinceră afirmație, dar mi-o asum. Așa cum o asumare lirică ne dovedește și poeta Mihaela Gudană.

,,Pe fiecare zâmbet

Am resemnat fiorul

De tine-ntreaga noapte,

Când răspundea tot dorul.

Și am să schimb și toamna,

Că ai lăsat-o toată

Când ți-ai ascuns ființa,

În lumea încuiată", pag. 33. Despre o poezie a iubirii ne vorbește și prefațatoarea, Passionaria Stoicescu, astfel: ,,Această carte de poezie este, de fapt, un lung poem de dragoste, fragmentat în mici poezii, dispuse în metru clasic sau în vers alb, perfect unitar și consecvent în afirmarea unui același conținut liric: iubirea în timpuri și anotimpuri. La care se adaugă, metaforic, și un 《ANOTIMP ÎN ZADAR》, acela al iubirii neîmpărtășite, al efemerității acestui sentiment", pag. 5.

Îndrăznesc să afirm, despre poeta Mihaela Gudană, trăgând o concluzie pertinentă, că ne asemănăm. Iubim anotimpurile și ,,iubim iubirea", indiferent de când este consumată. Există în poeziile Mihaelei Gudană, o veșnică iubire, înveșnicită în fiecare anotimp. Iubirea nu are vârsta. Iubirea nu are anotimp. Există, însă, un singur anotimp al iubirii. O permanentizare în iubire. O continuitate în anotimp a iubirii. Chiar, am să fac un exercițiu, verificând, cu atenție, fiecare poem. De ce? Afirm, (și vreau să-mi dovedesc/susțin afirmația), că în aproape fiecare poem, avem un anotimp... ne întâlnim cu un timp și un anotimp. Iau, aleatoriu, poeziile cuprinse între paginile 41- 60. Haideți să vedem, și aritmetic, în funcție de rezultat, Dumneavoastră să faceți un procentaj... Iată, realitatea - punctual, obiectiv, concret:

- pag. 41, poemul ÎN ZAUA IERNII, avem, clar, iarnă - ,,te-ai liniștit în zaua iernii albe";

- pag. 42, poemul CU SUFLETU-MPĂRȚIT LA DOI, avem și vară, și toamnă, avem și iarnă - ,,atât mi-e vară, cât vrei tu", ,,și toamnă am, câtă îmi dai", ,,dar vară caldă... câtă-mi pui";

- pag. 44/45-46, poemele PARFUMURI/DORINȚA, avem vară - ,,să nu mai suferi, vara tot va trece"/ ,,de-s vară călduroasă" sau ,,cu iarna într-o ceață";

- vară, avem și în poemul INĂLȚĂRILE/POEM CU CIREȘE, pag. 48-49/50 - ,,pe vârful norului de vară" / ,,doar tu cândva, cu mângâieri de vară";

- pag. 55, poemul SPĂLÂND PĂCATUL ZILEI, ne revedem cu vara; ,,ești floarea verii sterpe".

- pag. 60, poemul ACEST AMURG, avem vară - ,,pe-albastrul verii din ocol";

Aceasta fiind realitatea literară, spun, că sunt îndreptățit să concluzionez, despre poeta M. Gudană, că este una a tuturor anotimpurilor. Le iubește. Le sfințește și le înveșnicește. Nu țin minte să mai fi cunoscut un alt asemenea poet. Mihaela Gudană este unică, din acest punct de vedere. Mai vreți alte dovezi că iubirea își are un ,,unic anotimp"? Timpul și anotimpul sunt evidente. Clare. Incărcate. Trăim într-un ,,singur" timp - acela al timpului concret. Iubirea, dragostea, fiorul, sărutul, zâmbetul și fericirea unei sincere iubiri... în acest volum sunt răsfățate, de la început, până la final. Felicitări pentru toată munca depusă în folosul literaturii. Iubirea să răsară în fiecare pas al Dumneavoastră, indiferent de timp și anotimp. Rostesc acestea gândindu-mă la cât de frumoase ne sunt ilustrate prin prisma lirismului dezvoltat și prezentat prin această apariție editorială.

Volumul se ,,închide", cu poemul MĂ CHEAMĂ SCRISUL, pag. 89:

,,Am să mă mut în vise,

Să vin neașteptat

În ceața de secunde

A nopții de sabat...

În marea casă a humii

Am să mă mut ermetic,

Cu versul să m-adaug

Cortegiul poetic...

Am să mă mut... Mi-e bine

În carte și-n poem;

Deși mă cheamă scrisul,

De versul meu mă tem!", pag. 89.

Am lăsat cu intenție, la final, prezentarea unor date personale, dar și literare, despre poeta Mihaela Gudană. Cred că a venit momentul prezentării ei.

De profesie bibliotecar, ,,a început viața literară în februarie 2011, devenind membră a Cenaclului Literar 《Calistrat Hogaș》al Casei de cultură din Tecuci, județul Galați". Debutează literar, cu versuri, în Revista ,,Axis Libri", 2012, iar doi ani mai târziu, în anul 2014, debutează în volum personal - LOCUIESC ÎN TINE și MONOGRAFIA COMUNEI GHIDICENI, apărute la Editura Armonii culturale, Adjud. Urmează alți doi ani în care poeta adună material pentru ca în 2016, să-i apară volumul ELEGII ALBASTRE, la Editura Diaspora, Focșani. Între aceste apariții editoriale în volum personal, poeta apare în volum de autor colectiv, cunoscutele antologii, și colaborează cu reviste literare - Cervantes, Boema, Expresia ideii, Dor de dor, Tecuciul literar artistic și multe altele. Munca literară i-a fost răsplătită cu premii, diplome sau medalii, felicitând-o, pentru întreaga activitate desfășurată. Amintesc, în acest context, doar premiul obținut în anul 2017 - PREMIUL PENTRU ORIGINALITATEA ȘI MAIESTRIA TEXTULUI", pentru sceneta ,,LINIȘTEA RĂZBOIULUI DIN CASA FAMILIEI CHRISSOVELONI", Onești, Bacău. În volum găsiți toate reperele biobibliografice ale poetei, pag. 90-93, confirmă. Felicit autoarea și admir, sincer, această apariție editorială. Cititori pe măsură... ,,Girez" literar pentru o literatură de bună calitate ce ne-o dăruie prin volum, poeta.

,,(...) într-o vreme a persuasiunii citadinului, Mihaela Gudană, rămâne credincioasă naturii, legătura cu elementele ei făcându-se simplu, transcrisă în metafore proaspete și curajoase. Sinceritatea devoalării trăirilor dă o notă de autentic și frumusețe acestor poezii. Nu e ușor să-ți expui exaltările, melancolia, luciditatea, diversele stări temperamentale, metaforizate în toată senzualitatea lor", continuă Passionaria Stoicescu, în susținerea cărții și a autoarei.

Dragă prietenă, închei aici această semnalizare editorială, mărturisindu-ți bucuria întâlnirii cu lirica dumitale. Superb acest volum. O adevărată încântare. Pentru că printre poemele din volumul recenzat, se află și unul dedicat POETULUI, (n.a. chiar așa numit!), pag. 87-88, aș dori ca POETULUI și poetei să îi aparțină acest punct ,,terminus". Esența vieții/condiției de poet, se află, aici:

,,Porți pana încărcată de cuvinte,

Precum albina pasul cu polen,

Când lasă mierea scrisă-n locuri sfinte...

Acolo-n suflet, dorul stă etern.

Și-ți tremură pe foaie o nălucă,

O simți venind, plecând, înnebunind;

E zumzetul din liniștea năucă,

În multul zbor o lume risipind.

Stă pana-ntr-o cerneală de iubire -

De-acolo necuvântul cântă-n scris

Despre simțirea care-i peste fire,

De-a zice altfel despre ce s-a zis.

Eu știu acum că pana ta visează

Altfel de vis decât acel de rând;

Alergi cu vorba, totul te creează,

Să recreezi iar totul prin cuvânt!".

Vă invit la lectură, dragi prieteni. Nu veți regreta... Citind, veți afla și alte amănunte sensibile, finuțe - despre percepția anotimpurilor și a iubirii. Doamne ajută!

Chiuzbaia, 10 martie 2021