Care e scopul armatei atunci când primește un recrut nou? Să îl transforme într-un soldat obedient și disciplinat. Atât de obedient și de disciplinat încât să fie gata să se ducă să moară dacă acesta este ordinul direct, chiar dacă ordinul e evident ilogic și comandantul care îl rostește este indubitabil un imbecil.
Pentru o astfel de obediență necesară în timp de război, de-a lungul timpului armata a dezvoltat o întreagă cultură a dresajului pe timp de pace.
Recrutul este supus unui regim de instrucție care are un singur scop intelectual: omul să reacționeze fără să gândească la ordine.
Acesta fiind militarul ideal….
De aceea e uniforma. De aceea e obsesia uniformei impecabile, fără vreun nasture lipsă.
De aceea e instructajul inutil și repetitiv. Culcatul și sculatul de o mie de ori.
Nu există dictatură care să nu aibă fascinație pentru armată. Pentru că toate dictaturile visează la societăți în care populația să fie disciplinată ca o armată. Și să nu pună în discuție ordinele de sus.
De aceea dictaturile au obsesia uniformei. De aceea dictaturile au obsesia proiectelor absurde dacă le privim rațional practic, dar eficiente în zdrobirea rațiunii independente, dacă le înțelegem scopul pervers.
De aceea, ca dictatura sanitară să nu aibă succes de cauză, trebuie să repetăm și noi, chiar și de plictisitor de multe ori, întrebarea:”Dar de ce să facem asta sau să nu facem aia?”
Întrebarea ”De ce?” poate distruge o armată. Sigur învinge o dictatură.
Autor: Bogdan Alexandru Duca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu