 tot vacarmul ăsta căruia unii îi spun viaţă libertatea un peşte de sticlă din casa bunicii împins neglijent de un vizitator insensibil calc cu picioarele goale peste cioburi sângele nu mă deranjează mai mult decât faptul că n-am mai scris de zile întregi undeva într-o ţară de al cărei loc pe hartă nu sunt foarte sigură femeilor li se ia dreptul de a scrie bărbaţii mângâie armele nu părul iubitelor 'cause you may still be here tomorrow but your dreams may not mai mult de două ore pe zi pe reţelele de socializare ne fac nişte frustraţi spune un studiu recent rolul femeii este să se ocupe de educaţia copiilor scrie cineva în piaţa publică a ecranelor în cea mai pură limbă dacă dacă s-ar împărţi kalaşnikovuri pe facebook marea neagră ar deveni marea roşie pe buletinele noastre o năframă tricoloră în fiecare dimineaţă în faţa blocurilor exerciţii fizice pe dangătul clopotelor în grădina maicii domnului la răstimpuri fiecare se alege cu câte o flegmă în cap limitele oamenilor sunt ţarcuri de sârmă ghimpată în care ceilalţi încearcă să ne mâne ca pe vite la abatorul libertăţilor spui drepturile omului și de undeva răsună un râs sarcastic şmirghel pe muşchiul inimii dacă ar trăi cat stevens în carpaţi i-ar spune fiului într-o seară la bere să nu te aventurezi niciodată pe facebook fără armură completă pieptene buzdugan şi mai ales fără plasturi. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu