Eroul Națiunii Române, Vasile Lucaciu, omagiat la Șișești

 

Cu mult înainte de ora începererii activităților anunțate din timp prin invitație publică, inclusiv prin mijloacele moderne de socializare, trecătorii au putut observa că la Muzeul memorial Dr. Vasile Lucaciu din Șișești ziua de Vineri, 17 iunie 2022, va fi una specială, va fi o zi de sărbătoare. Încet, încet, în parcarea din fața Complexului muzeal, recent amenajată, pe noua uliță asfaltată și ea, ce în curând va căpăta nume de stradă (un acces nou, modernizat de la Biserică și Școală la DJ 184 (Baia Sprie -Cavnic), se mobilează cu mașini care dau semnalul că numărul celor prezenți la această sărbătoare va fi cu mult peste cel obișnuit. Poarta Maramureșeană este larg deschisă pentu a se putea intra în perimetrul obiectivelor muzeale. În Pavilionul de vară sunt așezate, suplimentar, scaune comode, pentru că numărul locurilor pe băncile existente va fi insuficient. Aici, o firmă de publicitate lucrează la instalarea ecranului, pentru a asigura o prezentare corespunzătoare, sub aspect vizual și auditiv, a temelor anunțate în desfășurătorul Simpozionului.

Gongul a sunat la orele 15,oo. Grupurile de persoane ce veniseră anterior și au făcut o mica plimbare în jurul Mănăstirii Maicei Domnului din Șișești, Biserica Sfintei Uniri a tuturor Românilor, unii dintre acestea participanti la prosesiile ce se făceau odinioară aici, s-au adunat în fața Casei Memoriale a dr. Vasile Lucaciu. Custodele muzeului, doamna Maria Butica a invitat pe trimisa specială a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, doamna Oana Leșiu, muzeograf specializat, să prezinte asistenței, momente din istoria acestui minunat loc de vizită și perelinaj, atât pentru vizitatorii din țară cât și din străinătate. Numărul mare de participanti a făcut ca informațiile prezentate despre obiectele de patrimoniu existente în Casa Memorială, unele dintre acestea, obiecte de uz personal ale marelui tribun, omagiat acum ca Erou al Națiunii Române să nu poată fi auzite de către toți. Suntem convinși că vor reveni să mai viziteze această casă. De asemenea, era greu de urmărit prezentarea colecțiilor de ziare și reviste existente în încăperea cu destinație ”Biblioteca”, colecții începute de pe vremea când Vasile Lucaciu locuia aici. Într-un articol din ,,România Ilustrată” (Anul IV, N0. 3, Martie 1906, pag. 68-71), ”De la Românii din Ungaria. Şişeştii, satul părintelui dr. Vasile Lucaciu” stă scris: ”Intrând în casă, vezi tăiat într'o grindă puternică de stejar, cu litere bătrâne: ,,Această casă s'a făcut în anul 1800”. (…) Casa e adăpostită de o mică colină. Deasupra acesteia era mai până ieri biserica veche, împrejmuită de morminte vechi. Astăzi plugul şi-a făcut loc pe acolo. Ceva mai spre răsărit, pe o ridicătură, stă biserica cea nouă, zidită de vreo 16 ani.” Din acel loc a fost mutată aici la intrarea în muzeu. Nu putem contesta cele scrise mai sus dar avem dovada certă, adică inscripția în litere chirilice de pe meșter-grinda casei memoriale actuale, adusă și reamplasată la locul existent, pe care am descifrat (oricine poate să vadă personal): “Această casă o am făcut noi satul Şişeşti, ani, preoţească, în Anul D[o]mnului 1837 august 24”.

                                                                                  ***

Un al doilea obiectiv vizitat a fost clădirea Școlii construită în anul 1905 de către dr. Vasile Lucaciu cu scopul de a da posibilitatea copiilor români din Șișești și filiile parohiei, ca într-o şcoală confesională, să înveţe în limba lor maternă. Școlile confesionale funcționau pe lângă parohiile românești din Ardeal și Parțium, biserica fiind singura instituție care se preocupa de cultivarea limbii, apărând ființa națiunii române. În școlile de stat din Dubla Monarhie, austro-ungară, nu se admitea predare în limba altor naţiuni.

Clădirea avea două săli de clasă spaţioase, precum și încăperi destinate ca locuinţă pentru învățător, ulterior folosită și de preotul paroh.

Acum toate încăperile sunt ocupate cu exponate cu aspecte din viața și activitatea părintelui dr. Vasile Lucaciu precum și obiecte din perioada respectivă ce au legătură cu viața șișeștenilor.

În sala din stânga a rămas mobilierul unei clase cu bănci solide (de stejar) și lungi. Aici, în banca a II-a, locul al 2-lea din stânga am început clasa I-a, în anul 1954. Se mai găsește o tăbliță, pe o bancă, din acea perioadă. Celelalte obiecte, tabla, ”socotitorul” etc., sunt mai recente.

Multe și documentate fotomontaje privind momente importante din istoria șișeștenilor sunt expuse aici. Sunt prezentate portretele unor personalităţi din cultura şi istoria Transilvaniei. Acum există aici un portret donat de renumitul pictor Aurel Dan, ”Memorandiștii” (foto. 6), donație facilitată de către Asociația ”Renașterea Șișeșteană”. Prietenia cu renumitul pictor m-a onorat. Alte două picturi au fost donate de marele pictor băimărean Traian Hrișcă (foto 8.1) și de către Dumitru Bota (foto. 😎, fost șef al Autogării din Baia Mare.

O piesă importantă din acest muzeu este imaginea unui grup statuar privind pe Vasile Lucaciu (propunerea sătmărenilor făcută la concursul ce s-a organizat pentru statuia ce urma să se amplaseze la Satu Mare în anul 1936 (foto. 9.1). A câștigat scultorul bucureștean Medrea). Vă invităm să reveniți și să zăboviți mai mult la acest muzeu.

 

Col. (r) Gavril BABICIU