Dincolo de aparențe

Galeria Kulterra nu se dezminte, continuă ceea ce am numit tendința actuală a artei moderne dominată de arta kitsch, așa cum am arătat anterior, când am analizat expozițiile lui Alex Baciu, Atoma, Miruna Cojanu, Ciprian Antoci sau Cristian Munteanu. De data aceasta, harnicul ei manager, Ștefan Vezure, ne propune întâlnirea cu o artistă venită din lumea modei, Ioana Cristodorescu (n. 1999, Galați), cu studii de pictură în țară și la Accademia di Belle Arte di Brera din Milano, unde descoperă tehnici noi, precum mozaicul și „tecnologia della carta”, adică experimente surprinzătoare, pe hârtie de maculatură. A urmat apoi la Berlin un program de „internship”, un fel de stagiatură pe drumul consacrării, care i-a aprofundat cunoștințele în arta germană. Încă de timpuriu, în orașul natal a studiat pictura și pianul, iar mai târziu, la Liceul Nicolae Tonitza, studiază fashion și pictură.

Și fizic, Ioana Cristodorescu este înzestrată de natură pentu fashion și muzică, așa cum a dovedit-o la vernisajul expoziției Catwalk Mood, unde, în atmosfera lucrărilor expuse și a unei asistențe numeroase, a cântat piese de jazz, în special blues, oferind, alături de actorul-muzician Marin Grigore, un moment de live performance. La fișa ei, mai trebuie să adăugăm că are o bogată experiență de model internațional. Expoziția este un autoportret care exprimă Figura sa longilină, scheletică, așa cum sunt cele mai multe dintre prezentatoarele de modă ale lumii. Însă personajele din tablourile expuse au și ceva din Kokoschka, dar mai ales din clarobscurul medieval, deși ea declară că este inspirată de Helmut Newton, celebrul fotograf germano-australian.

Deși pictează pe pânză cu acrylic, lucrările sale sunt desene, adică prevalează desenul, nu culoarea. Vin din albia expresionismului german, amintesc de siluetele diforme ale lui Egon Schiele, Ernst Ludwig Kirchner sau de imaginarul apocaliptic al lui Otto Dix. Conturul personajelor este trasat cu linii groase, formele nu sunt întregi, ci frânte, ca anchilozații care se târăsc în lumea în care trăiesc. Personajele ne privesc cu ură, cu dinții ca de reptile, până și florile pe care le țin în mână au dinți, ca în desenele animate. Aș spune că sunt exact opusul a ceea ce înseamnă fashon – culoare, exuberanță, frumusețe. Probabil că experiența de model, a ajutat-o pe Ioana să observe lumea modei dincolo de aparențe. Culoarea dominantă este o patină gri-gălbuie, care sugerează paloarea vieții. Portretele de femei exprimă disperarea, au gurile căscate, iar dinții lor arată ca de fiară rapace. De altfel, elementul pictural dominant este dintele. Unul dintre portrete are la bază sute de dinți căzuți, ce exprimă lupta pe care o dă femeia care mușcă.

Nu rezultă un hedonism special, nici chiar la portretele din seria Vogue, și ele sunt cadaverice. Ca în sala din mijloc a galeriei să domine un portret care mi-a adus aminte de Moartea lui Dürer. Nu întâmplător, când am discutat cu Ioana, am întrebat-o de ce nu a mers pe ideea Sex Death, fiindcă și moartea ne seduce, are un hedonism aparte, e chiar Doamna care ne mușcă fatal.

Artista fiind model, dovadă și reclama galeriei pe fashion și muzică, te așteptai să vezi femeia lascivă, nuduri senzuale, dar femeile din pânzele expuse sunt trecute, consumate, bolnave. N-aș spune că imită nudurile lui Helmut Newton, pe care le cunoaștem din albumele sale, dovadă că femeia este un fel de vampir, asemănător cu Catwoman, personajul creat de Halle Berry. Dar Catwoman devine Catwalk Mood, cum se numește pasarela pe care defilează modistele, cum vedem și în filmele lui Fellini și Pasolini. Jocul de cuvinte ne duce și la Pisica lui Elizabeth Taylor ce umblă pe acoperișul fierbinte, ca în filmul inspirat de celebra piesă a lui Tennessee Williams. E pisicoasă, dar și foarte periculoasă. Asemenea prostituatelor, care trăiesc periculos. Și femeile Ioanei Cristodorescu sunt consumate de vicii, privindu-ne cu mila descompunerii. Am văzut câteva expoziții de modă la New York, ba chiar una a lui Alexander McQueen, la casa lui de pe Madison Avenue, în care modistele erau scheletice, asemenea scaunelor goale printre care defilau.

Nu vedem nici un fel de speranță în ochii femeilor din lucrările expuse, mai degrabă ele exprimă fragilitatea lumii decăzute în care trăiesc. Ne privesc niște personaje cadaverice, aproape de starea zombie și cred că pe această linie Ioana Cristodorescu ar trebui să insiste, ea ar putea da o imagine unicat a femeii ca Sex Death, opusă lui Sex Symbol, devenind star la Outsider Art Fair din New York.

 

Grid Modorcea, Dr. în arte