sâmbătă, 27 iulie 2024

Noroc, Gheorghe! Scrisoare trimisă...mie!

 


Păi... dacă nici la mine nu mă gândesc, atunci la cine? De-aia-mi trimit și scrisoare:

Noroc, Gheorghe!
Ca și în anii trecuți, vine vremea să stau iar de vorbă cu mine. Și ce vă interesază? Ce, n-am voie să mă pierd și eu (ca și voi)?
Uite că de doldora anilor, de-o boală, fie ea și răceală mă mai pierd. Și nu trebuie să mă caut atunci? Cine s-o facă în momentele în care sunt pierdut?
Dar uite că am dat de mine. M-am găsit. Și asta pentru că mi-am scris scrisoare:
-Salut, mă Gheorghe!
-Salut, îmi răspund!
-Ce mai faci, mă!
-Bă, nu știi ca la întrebarea asta se răspunde totdeauna cu clasicul „bine”?
-Știu, Gheorghe, știu, dar ce-i rău în asta?
-Mă, de femei... nu te întreb. Știu că ești cuminte acum, la fel cum ai fost la viața ta.
-Să nu îndrăznești să mă-ntrebi că nu spun nici la spovedanie! Adevărul este că sunt cuminte acum.
-Bă, Gheorghe! Mă, numai mâine nu-i poimâine! Nu zici, bă, nimic? N-aș crede c-ai uitat.
-Cum să uit, mă! Odată împlinește omul 73 de ani, dar ce este aia, mă, 73?
O nimica toată. Parcă mă văd cum am gustat viața cu piciorul și de cum am gustat-o, am vrut să fug înapoi.
-Bine-ai făcut, Gheorghe!
-De ce, mă, că am vrut să mă ascund?...
-Nu, mă, bine că ai ieștit!
-Mă, mulțam Domnului, pentru ce m-a ajutat să fac! Parcă aș mai face câte ceva de m-o lăsa.
-Cu coasa cum stai, Gheorghe?
-Care coasă, mă? Io nu cosesc, îl chem pe Niculiță cu secera aia cu motor să-mi „rezolve” livada.
-Nu ai, mă! Ailaltă, aia... ciudată...
-Bă, m-a găsit moartea de câteva ori, dar m-am înțeles cu ea. Se pare că nu-i sunt favorit. Are ea de lucru pe autostrăzi, pe drumuri, prin spitale și cum eu prin spitale nu mă duc, n-avem cum să ne întâlnim.
-Și totuși, faci 73 de ani, mă!
-Și ce dacă-i fac, mă? Sunt ai mei, tovarășe! Numai ai mei.
-Și? Ești optimist? N-auzi corul cimitirului din coasta bisericii cum îi mai zice:
-Hai, vino seara ‘ici la noi, Gheorghiță, dragă!
-Mă, las-o cu cimitirul că nu merge, dar de îmbătat n-am s-o fac. O dată, pentru că nu prea le am și a doua oară, uite și tu grămada de pastile.
-Nu te lași, mă, de răceala aia deloc?
-Ei, m-aș lăsa eu, de m-ar lăsa ea!
-Și?
-Mă gândesc ce-o să fac peste vreo 97 de ani.
-Peste cât, mă?
-Peste 97, mă! Ce-nseamnă, mă, 97? Uite, cât a trecut de când a murit Decebal.
97 este un nimic.
-Mă, nu este chiar așa cu 97-le ăsta, pentru că tu mai ai 73 (îi faci acum, pe 28).
-Să fie sănătoși, mă! Ce să zic, mai întâi de toate le-aș dori la toți, începând cu cei care nu mă suportă, sănătate și bucurii!
-Mă, da' generos ești, mă!
-Bă, dacă-ncep cu mine, Domnul nu-mi dă nimic, bă! Mai bine să-ncep cu ceilalți și Domnul îmi va da exact ce merit, mă!
-Să-ți dea, măi Gheorghe, să-ți dea!
-Să te audă Domnul!
-Noroc, Gheorghe!
-Hai noroc, mă!

Puiu RĂDUCAN
27072028 – B. Olănești

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu