de Gheorghe Pârja
Acest an este pavoazat cu mari surprize! Sunt, au
fost și vor fi alegeri în mai multe țări europene, dar și în Statele Unite.
Confruntările dintre lideri ne oferă un spectacol politic care ne dă de gândit.
Vedem cu câtă degajare se renunță la consecvența politică, cu câtă ușurință
unii politicieni trec de la un partid la altul, fără a privi în urmă cu
regrete. Iar noi, alegătorii, am citit prin cărți că unii lideri politici și-au
dat viața pentru crezul lor. Istoria noastră recentă este plină cu aceste
exemple. Treceți pragul Memorialului de la Sighet și vă veți convinge.
S-a schimbat lumea, oameni buni, și cu ea și
oamenii. Că doar ei au răsucit-o. Așa a fost atins și vectorul politic. Din
țară și străinătate. Mi-a sărit în față o răsucire americană, că doar acolo s-a
pornit girueta cu mare viteză. După ce l-au convins pe Biden să se retragă din
cursa prezidențială, a venit doamna Harris să continue lupta democraților. Dar
eu am observat răsucirea în tabăra republicană. Donald Trump era în căutare de
vicepreședinte. Și l-a aflat în persoana senatorului Vance, care are scris pe
ușa casei: Trebuie să fiu cinstit, nu-mi pasă ce se întâmplă cu Ucraina!
Fost militar, cu o carieră în finanțe, a scris și un
volum autobiografic de succes și se conturează un urmaș al lui Trump. Presa
americană scrie că actualul candidat al republicanilor la Casa Albă a stat mult
pe gânduri până să se decidă. Oare de ce? În urmă cu opt ani, Vance îi
mărturisea unui prieten părerea sa că Trump este un fel de Hitler american. S-a
declarat republican, dar făcea parte din mișcarea Niciodată Trump! Ulterior,
senatorul s-a răsucit, spunând că nu credea că actualul candidat era un om
serios. Adică, cum? Atunci Hitler și acum în drum spre Casa Albă? Asta este
chiar o răsucire a omului politic.
Am aflat dintr-un text al lui Teodor Tiță că decizia
lui Trump de a-l numi pe Vance în poziția de vicepreședinte a contat foarte mult
și sprijinul pe care acesta îl are din partea unor donatori importanți ai
Partidului Republican. Trump crede în puține lucruri și își poate schimba des
părerile. Dar Vance este un ideolog, înconjurat de buni sfătuitori, care îl
îndrumă spre fapte ferme, mai greu de clintit. Așa că atunci când spune că nu
îi pasă de Ucraina ar trebui să ne pună pe gânduri. Asta ar putea fi tradus în
spiritul izolării Americii. Adică nu îi pasă de Europa.
Cu puterea mea de înțelegere a acestor stări de
lucruri nu mă înconjoară mult entuziasm. Spunea autorul nostru că, de la
București la Lisabona, nimeni nu este pregătit pentru iluminismul întunecat.
Scena politică americană este cuprinsă de nebuloasă. Retragerea târzie a lui
Biden din cursa prezidențială a provocat multă nesiguranță la democrați. Dacă
până mai ieri America avea de ales în noiembrie între un om tot mai inapt din
cauza vârstei și un cinic egolatru, care între timp a fost ținta unei încercări
eșuate de asasinat, care i-a pus pe frunte aura de martir. Acum, ultimul se va
înfrunta cu doamna Kamala, care râde mult și promite victorie.
Cel mai puternic stat din lume a oferit acești
candidați. Lumea de pe la noi se întreabă: de ce americanii, dintre atâtea sute
de milioane, nu au găsit doi candidați capabili să meargă mai convingător în
lupta electorală? Doamna parcă a corectat ceva din imaginea democraților, dar
până în vârful muntelui mai trebuie mult efort. Dar ce privim în grădina
americană, când avem și noi în Carpați răsuciri de pomină. Nu peste multă vreme
vom fi chemați la urne, dar nu știm clar cu cine votăm. Cei care și-au anunțat
candidatura vin cu promisiuni care nu se pot duce la capăt. Mai mare răsucire
în politică decât exagerarea nu este. Ademenirea omului la urne cu vorbe
mieroase este un păcat. Dar cine mai ține cont de asta? Voturi să iasă. Ce să
facem? Să ne obișnuim cu aceste răsuciri și să alegem grâul de neghină! Faptul
că mai avem grâu este un semn că democrația mai funcționează.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu