Omul și caracterul...

„Nu mi-a păsat de medalie. Aşa am câştigat-o. Nu acesta este obiectivul. Obiectivul este să te simţi bine. Vii la Jocurile Olimpice să concurezi cu cei mai buni din lume. E un privilegiu doar să fii aici.

Tocmai că nu am luptat pentru medalie, am reuşit să o câştig. A fost o luptă de câini, fix aşa o descriu. Pe ultimii 50 de metri, îl vedeam pe american că este în faţa mea, ştiam că neamţul e undeva în stânga mea.

Văzusem că plecase tare. Chiar dacă nu te uiţi la ei, îi simţi acolo respirându-ţi în ceafă. Ştiam că sunt acolo şi nu mi-am permis nicio secundă să o las moale. Am făcut cursa pe care o doream.

Chiar dacă nu acesta era obiectivul, mă bucur pentru medalie. Mi-am dat seama când am atins plăcuţa pentru că au nişte lumini. Dacă atingi primul, vezi doar o lumină. Au fost lacrimi de bucurie în tribune, şi la mine au fost.

Nu sunt cel mai deschis om, dar am plâns şi eu când am dat primul interviu. Inclusiv pe podium m-am abţinut. Am visat la acest moment, la 11 ani tortul meu a fost cu Jocurile Olimpice de la Tokyo. Eu de la 11 ani ştiam că îmi doresc să ajung la Jocuri.

Dacă eu am reuşit, un băiat crescut în Titan - Pantelimon, complet obişnuit, absolut oricine poate. Prin determinare, perseverenţă şi multă muncă. Aş vrea să profit de ocazie şi să le mulţumesc tuturor celor care m-au susţinut”, a declarat David Popovici.

Cristi SOMEȘAN