Am fost la tămăduitoarea de pe strada viitorului, colț cu aleea trecutului să-mi ghicească-n ochiul de lumină.
Și s-a pus mandra pe ghicit de nu pridideam cu de
acord (urile).
Cică... m-aș apropia de 73 de ani și nimeni nu-mi dă
97.
Păi cam așa este, nimeni nu-mi dă, toți vor să ia.
Adevărat ar fi faptul că mi-am dat de lucru până pe
la vreo 98 de bucăți întregi. Rămâne să vedem, așa că, stați cu ochii pe mine.
Măcar cu un ochi. Ochiul de lumină n-o minte pe babă și zice că nici pe mine.
Ochi de lumină în ochi de oglindă. Asta văd când
merg să-mi respect contractul cu bătrâna oglindă. Nu-l respect, mă pocește, de
parcă n-ar fi suficient cât m-a pocit pana acum.
Pe lângă faptul că nu mă mai recunosc, mi-a pus și
burtă de nu mai văd... vârfurile pantofilor
-Și ce vrei să fac acum, măi ochi de lumină?
Să mă operez?
Păi sunt nebun.
Mi-a pus viața mască rigidă și mi-a căzut frumusețea
de pământ, ba, a și fugit.
La colțul terasei mi-a-nflorit nalba. Era floarea
preferată a mamei.
Uite că-n ochiul de lumină mi-am amintit de mama.
Dar tata?
Sigur stă la taclale cu Domnul.
Frigul mușcă din floarea vieții care refuză să
înghețe.
Și zăpada o iubesc, dar să vină mai târziu o țâră,
mai am mult de prășit.
Un ecou surd se repede-n urechea ochiului de lumină.
Tunetele care mă tot încing nu-l trezesc.
Este surd ecoul.
Un miros de bureți aleargă-ncet pe fruntea ochiului
de lumină din fruntea oglinzii.
Și mai vine unul de fragi, altul de căpșuni
sălbatice, apoi unul de... Doamne-ajută.
Și-i tot dau cu Doamne-ajută, deși știu că nu mă
ajută Domnul decât cu ce merit.
Ce merit, aia îmi dă.
Atât și nimic mai mult.
Degeaba ne repezim la schituri, mânăstiri ori
biserici bătrâne, limba clopotului ne spune că ce merităm, aia primim.
Degeaba facem rugăciuni domolitoare acasă și cu un
ochi umblăm după ispite.
Ce merităm, aia primim.
Degeaba ținem posturi și ne lăudăm cu asta, iar când
scăpăm de ele ne repezim în brațele păcatelor dulci.
Așa facem, așa primim, îmi spune discret ochiul
luminii din oglinda „particoleră”.
Un ochi de lumină mă urmărește, mă supraveghează și
mă ghidează.
Este ochiul oglinzii mele și ce el spune, chiar dacă
nu-mi convine de multe ori, mereu mi se întâmplă să rămân singur cu mine, omul
păcătos.
Oare n-am de ales?
Să spună el, ochiul de lmină al oglinzii mele
doldora de ani!
Puiu
RĂDUCAN
06072024-B.
Olănești
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu