Caz unic în lume, românii sunt întemnițați în spitale!

Cunoscutul oftalmolog Monica Pop se revoltă. Și semnalează pe pagina ei de Facebook o situație de un senzațional absolut. Și anume că suntem singurul stat din lume, care își internează în mod obligatoriu pacienții. Niciunde în altă parte, nici în stare de pandemie de coronavirus și nici într-o altă situație, în societatea modernă nu s-a mai practicat și nu se practică așa ceva. Ca cetățenii să fie închiși obligatoriu în unități spitalicești. Organizația APADOR-CH, la rândul ei, semnalează faptul că aceasta reprezintă o formă de arest. Decisă de medici. Și, în ultimă instanță, dacă cetățenii se opun, de către o instanță de judecată. România s-a pricopsit, cu concursul PSD, cu o lege năstrușnică a pandemiei.

Am devenit din ce în ce mai atent și mai receptiv la afirmațiile pe care le lanseză în spațiul public doctor Monica Pop. Asta de când am constat că este medicul – și nu un medic de rând, ci unul faimos – care a protestat în mod argumentat, convingător și ferm împotriva modului în care au fost sacrificați sute de mii de oameni suferinzi prin închiderea sau reducerea dramatică a activităților spitalicești sub pretextul tratării persoanelor contaminate de coronavirus. S-a manifestat ca un om lucid într-o lume încă buimacă. Ulterior, chiar și statistic, s-a dovedit că avea perfectă dreptate. Românii au murit pe capete, în special cei vârstnici, de alte afecțiuni decât coronavirusul, în timp ce autoritățile afirmau zi de zi și ceas de ceas că primii care trebuie protejați sunt oamenii peste 60 de ani. Iar alte sute de mii de seniori, care suferă de diverse afecțiuni, nu s-au mai putut trata, unii dintre aceștia neavând nici măcar acces la rețete compensate. Și iată că acum, din nou, doctor Monica Pop lansează un puternic semnal de alarmă. La care ar trebui să fim atenți.

Din nefercire, deoseri în ultima vreme, mie personal mi se pare că suspect de des, APADOR-CH, un ONG născut pentru a apăra drepturile și libertățile fundamentale ale omului, s-a dovedit prin luările de poziție ale reprezentanților săi că pactizează cu puterea. Rând pe rând, cu orice putere înșurubată la Palatul Victoria. Am aflat că una dintre explicații constă în finanțarea de către stat a activităților APADOR-CH, considerată o organizație de interes public. Și că o altă explicație este că rude apropiate ale unora dintre organizatorii APADOR-CH se bucură de sinecuri guvenamentale. Cu toate astea, fie și numai de ochii lumii, APADOR-CH a demantelat de-a lungul timpului destul de multe modalități prin care au fost încălcate drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Insist asupra acestor detalii, pentru că, în final ele explică două fenomene prezente în societatea românească. Slăbiciunea și duplicitatea organizațiilor care fac parte din societatea civilă și chiar complicitatea acestora, dincolo de limitatele deontologice, cu guvernanții și, în al doilea rând, faptul că și în aceste condiții o serie întreagă de ONG-uri, un exemplu concludent fiind chiar APADOR-CH, sunt puse în situația de a condamna decizii politice adoptate de guvernanți sau de partidele politice prezente în Parlament. Și acum să reluăm chintesența ultimei luări de poziție a APADOR-CH.

APADOR-CH afirmă că, mișcându-se în mod operativ, le-a făcut cunoscute guvernanților și clasei politice o serie întreagă de obiecții privind legea pandemiei. Și a lansat propuneri în acest sens. Cele mai multe fiind adoptate. Cu toate acestea, APADOR-CH constată și explică pe larg cum și de ce legea pandemiei încalcă flagrant drepturi și libertăți fundamentale ale omului și nu mai puțin Constituția și chiar legislația, care restricționează în unele condiții asemenea drepturi. Iar cel mai grav dintre lucrurile semnalate este exact ceea ce sublinia, printr-un strigăt de revoltă, și doctor Monica Pop. În România, oamenii pot fi practic arestați și depuși cu forța în unități spitalicești care se transformă astfel la propriu în unități penitenciare. Iar situația aceasta nu s-a mai întâlnit niciunde în lume în istoria modernă. Mă refer la statele democratice. Pentru că regimurile totalitare, toate au procedat în mod asemănător. I-au identficat pe protestatari drept oameni deranjați mintal și i-au internat forțat în ospicii. Unde erau „tratați” forțat, cu șocuri electrice și cu tot felul de tranchilizante. Dacă până și APADOR-CH, care, în aceeași luare de poziție, afirmă că nu ar fi fost și nu ar fi strategic să conteste legea pandemiei, face afirmațiile pe care le-am consemnat mai sus, atunci vă rog să mă credeți că e de rău. Ceea ce se întâmplă în România nu miroase, ci pur și simplu pute a dictatură.

Iar un argument suplimentar este că exact așa cum s-a procedat în cea mai neagră epocă a stalinismului, toți cei care ridică obiecții, indiferent cât de argumentate sunt acestea și indiferent câtă dreptate au, sunt aruncați în același cazan cu smoală și demonizați. În sensul că, vezi Doamne, nu recunosc existența coronavirusului. Și că, nerecunoscând existența și pericolul acestui virus, ei aduc prejudicii statului român și îi pun în pericol pe cetățeni. Aud uluit în aceste zile cum este acuzat într-un mod absolut aiuristic PSD pentru că, deliberând câteva zile asupra unei propuneri legislative absolut tâmpite, într-o încercare nereușită de a o îndrepta, se face responsabil de creșterea în ritm accelerat a pandemiei. Nu mă mir când asemenea aberații vin din partea unor membri ai Guvernului sau a unor fruntași PNL. Le taxez pur și simplu ca fiind politicianiste. Numai că Guvernul PNL a decis ca, sub pretextul popularizării măsurilor anti-pandemie, să finanțeze numai ONG-uri cu profeți mincinoși, ci și redacții de ziare, de televiziuni și o serie întreagă de site-uri. Aceste voci, la rândul lor propagă și amplifică minciuna. Când societatea civilă repetă la indigo afirmațiile venite din rândul clasei politice, e de rău. Înseamnă că democrația suferă de o boală extrem de grvă. Poate incurabilă.

Îmi permit să dau un exemplu legat de persoana mea. Zilele trecute, unul dintre fruntașii PNL, prezent alături de mine într-o dezbatere la o televiziune de știri, și-a permis să răspundă unora dintre criticile pe care eu le-am formulat, în sensul că persoane ca mine, cu o considerabilă influență mediatică, procedează greșit atunci când nu recunosc existența coronavirusului și sfătuiesc populația să nu poarte măști de protecție. Adică „cine nu e cu noi, e împotriva noastră”. În ultimele luni nu a existat demers editorial purtând semnătura mea sau opinie pe care am exprimat-o pe diverse canale asupra acestor teme, în care să nu subliniez pericolul pandemiei, pe de-o parte, și necesitatea purtării măștilor și a distanțării sanitare pe de altă parte. Ceea ce nu m-a împiedicat însă să dezvolt tema, neinventată de mine, ci de cea mai îndreptățită autoritate a statului, legată de faptul că 90% dintre mășile de protecție puse în circulație în România sunt neconforme. Adică hârtie igienică pusă pe gură. Și nici nu m-a putut împiedica și nu mă poate împiedica nimeni, nici măcar respectivul măscărici PNL, să critic tot ceea ce mi se pare aberant în politicile din acest domeniu practicate de Guvern. Demonizarea sau tentativa de demonizare a unor voci de acest fel mi se pare mai periculoasă decât pandemia. Pentru că ne trimite fix la fascism sau la stalinism.

La fel cum mi se pare extrem de periculos ceea ce face opoziția. Somată și demonizată la rândul ei că nu se alătură lupei împotriva pandemiei, șantajată că pune în pericol sănătatea publică, opoziția mimează că vrea să îndrepte în mod radical lucrurile și se rezumă să le cârpească, să le cosmetizeze, atâta timp cât are toate instrumentele necesare pentru a lua taurul de coarne și a da cu el de pământ. Este fix ceea ce a făcut PSD în Camera Deputaților și apoi în Senat. Și din această perspectivă, alături de PNL, se transformă și PSD într-un temnicier al oamenilor întemnițați în spitale. Și apropo. Ce va face domnul Marcel Vela? Cum va supraveghea el această întemnițare din spitale? Va pune câte un polițist la ușa fiecărui salon? Le va pune bolnavilor de coronavirus brățări la mâini sau la picioare? Cum va proceda Ministerul de Interne, astfel încât unii dintre cei întemnițați forțat să nu evadeze pur și simplu din unitățile spitalicești? Sau poate se oferă Ministerul Justiției, prin Direcția Națională a Penitenciarelor, să doteze spitalele Covid cu sute de gardieni?

Autor: Sorin Roșca Stănescu

Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog