luni, 20 iunie 2022

Mărturisiri cu speranța că faptele s-au prescris (XXVI)

 


Nu am mai mărturisit nimic cam de multă vreme, așa că profit de faptul că se vorbește (iar) de mineri și de 13-15 iunie 1990. Am și eu amintiri legate de vremurile alea...

Vara anului 1990 am petrecut-o în Mamaia, la restaurantul Victoria, bătând din gură în fața clienților. Nu cântam eu, de asta se ocupau trupa Krypton și Mircea Vintilă. Mai era o cîntăreață, jună, Mimi pe numele de alint, habar n-am cum o mai chema. Și într-o seară a venit pe la noi și Mădălina Manole. Minerii n-au venit!

În 30 iunie am plecat împreună cu Ciocu (Mircea - Mirciocu-Ciocu) Vintilă la Costinești, pentru un spectacol. Prezenta Toni Grecu și știu că l-am rugat să îi lase să cânte și pe frații Loșniță, din Râmnicu Vâlcea. Fain au  mers băieții!

Toni mi-a făcut o prezentare care a amuțit publicul. A zis că am o profesie despre care se vorbește mult, sunt inginer minier. Trecuseră doar două săptămâni de la evenimentele din București... Când am mers în fața microfonului se opriseră și țânțarii din bâzâit! I-am mulțumit lui Toni pentru că mi-a făcut o astfel de prezentare și am zis că voi anunța o știre de ultimă oră: ”În urma meciului România-Irlanda ( eram calificați la Campionatul Mondial din 1990, din Italia, și pierdusem la penaltiuri meciul cu irlandezii - n.r.) antrenorul Emeric Jenei a comunicat minerilor adresa sediului Federației Irlandeze de Fotbal”. S-a descătușat publicul, au venit primele râsete...

Mă gândesc acum că ne bat toți, nu mai avem victorii la fotbal. Și nici n-avem mineri, să îi trimitem pe la federațiile alea.

 

Ioan BUDA TETZU

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu