Cu stimă şi cu întârziere, aşa ca ei

La mulţia ani, America! Happy birthday, USA! Ce, a trecut? Aha, era pe 4 iulie, the famous Fourth of July. Cam pe când vorbeau în gol Iohannis şi Ciolacu la tv, de la ambasadă. Ştiam. Dar am zis să fim şi noi uşor defazaţi, ca ei.

Dacă ne amintim bine, în istoria noastră, i-am aşteptat vreo 45 de ani să vină să ne scoată din stalinism, apoi din comunism, apoi din dictatură ceauşistă. Au venit fix când le-a convenit şi după ce au bătut palma cu rusul, la Malta, a doua Yalta. Au venit apoi, ne-au convertit urgent la Capitalism, noile valori au devenit Cola Coca, blue jeans, Marlboro, Michael Jackson. Sigur, de departe mai bine decât Brifcor, BT, Kalinka şi kazacioc. Acum, au venit cu trupe cu tot şi ai noştri lideri sunt foarte mândri de asta. Că ne apără. Eu aş intra mai degrabă în pământ de ruşine că nu suntem în stare să ne apărăm singuri. Nu în ultimul rând, prezenţa şi prietenia lor cu noi NU ESTE dezinteresată, cum încerca preşedintele să sugereze. ”Străvechea prietenie româno-americană” e de factură nouă, de decenii, ba însuşi Ceauşescu obţinea ”Clauza naţiunii celei mai favorizate” de la SUA, pentru că nu asculta cuminte de Marele URS(S).

În realitate, sunt aici pentru a se asigura că Rusia se uzează şi consumă până la a ieşi din pozitia de Mare Putere, de forţă regională. Dar să nu vă faceţi iluzii. După ce se termină conflictul, se duc să „apere democraţia” în altă parte. De apare undeva petrol, sunt acolo! De se găseşte siliciu sau diamante pe vreo insulă din Oceania, trebuie apărată democraţia! Nu suntem/sun­teţi atât de inocenţi să nu ne dăm seama de asta… Cât despre reacţia noastră târzie, e dată şi de dezamăgirea faţă de actualii lor prezidenţiabili. Trump habar n-are unde e România, Biden ştie, dar a uitat. În toată ţara aceea nu sunt doi oameni tineri, sănătoşi, întregi la cap, care să fie la rândul lor „cel mai puternic om de pe Planetă”, având în spate miliardari, supercompanii, armate performante?!? Iar de credeţi că e o întâmplare, vă înşelaţi. Şi la ei, la nivel de popor, se petrece ca la noi. Lehamite şi o scădere incredibilă a capacităţii de a face alegeri fără a fi manipulat. Se adaugă problemele lor. Mă adresez celor mai în vârstă…mai ţineţi minte revistele şi almanahurile comuniste, cum înfierau traiul decadent capitalist? Oameni fără muncă, droguri, oameni fără case. E real. Ca la noi, dealtfel, importul de capitalism a funcţionat perfect. În acest moment, SUA are o rată a şomajului de 4%. Nu departe de noi. 16 milioane de case stau goale în SUA în acest moment, în timp ce sute de mii de americani sunt homeless, situaţie generată după criza economică din 2008, apoi scăpată de sub control. The Department of Houses and Urban Development dau ca cele mai afectate zone fiind Detroit, Chicago, Pitts­burgh, Indianapolis, Baltimore etc. Oraşe cu case goale şi cu oameni în stradă. Inutil de spus că se petrece şi la noi şi tot în zone dezindustrializate, gen Valea Jiului sau chiar Baia Borşa. Nu e fenomenul homeless atât de mare pentru că industrializarea a venit nu demult, abia de o generaţie, astfel încât mai toţi aveau rădăcini la ţară şi o căsucă, fie ea amărâtă, unde să fugă.

Şi încheiem revenind la 4 iulie. Ei, americanii, mai ales cei de culoare şi cu mai mult de doi neuroni, nu se simt foarte mândri şi nici călare pe vultur. În Reader’s Digest, o analiză arată că la momentul semnării Declaraţiei de Independenţă, mulţi negri erau încă sclavi. Însuşi imnul american a fost scris de unul dintre cei mai bogaţi oameni ai Americii de atunci, Francis Scott Key, proprietar de sclavi bineînţeles. Există acolo şi un vers foarte controversat: “No refuge could save the hireling and slave/ from the terror of flight or the gloom of the grave/ and the star-spangled banner in triumph we wave/ o’er the land of the free and the home of the brave”. Dar cine suntem noi să judecăm o Mare Putere? Noi, cu istoria noastră milenară, noi, cei care la rândul nostru am avut ţigani sclavi şi am prigonit evrei?

 

Autor: Alexandru Ruja

Sursa: Graiul Maramureșului