Am spus-o și o mai spun: nu mă pricep la fotbal, nu sunt antrenor/specialist/analist/comentator/microbist, nici măcar chibiț.
Sunt doar un om, un român (care are datorită strămoșilor și sânge maghiar, austriac, sârbesc posibil + un pic polonez se pare) care se bucură alături de ai lui atunci când are de ce.
Sunt aaaaaabsolut sătul de comentariile negative la adresa lui Ianis Hagi. Și îi spun ultima oară în această postare Hagi pentru că el e în primul rând Ianis. Sunt sătul. Și aaaaabsolut dezgustat atunci când se ajunge la acel „hate” online, fenomen care le permite tuturor curajoșilor să spună din spatele unor monitoare orice despre oricine.
Nu cred că Ianis a avut luxul să aleagă dacă vrea să joace fotbal. Cred că așa a fost să fie. Este fiul celui mai mare fotbalist român al tuturor timpurilor, fiul „Regelui”, fiul lui „Maradona din Carpați”. Dar el e Ianis. El a fost un copil ca toți copiii. El este un om. Un fiu, un prieten. El este altcineva, este o altă persoană, diferită de tatăl său.
Dar a fost pus de foarte devreme pe acest drum și l-a urmat. A făcut-o sub privirile tuturor celor care și-au setat așteptările în funcție de tatăl său, de performanțele sale, de stilul de joc.
A făcut-o sub presiunea tatălui său care, cu siguranță, i-a vrut doar binele.
Dar, poate știți, cu cât iubești mai mult pe cineva cu atât ești mai exigent cu el. Nu cred că e vorba de așteptări ci mai degrabă de faptul că vrei ca acel om drag ție să fie bine. Să îi fie bine. Să fie acolo sus, nu jos. Să devină puternic, independent. Mai ales pentru atunci când tu nu îi vei mai fi alături.
Însă Ianis a crescut și sub propria presiune. Aceea de a nu dezamăgi. Și este o presiune absolut înfiorătoare. Zdrobitoare. O stâncă pe care a trebuit să o poarte în spate de când era copil. Cu toate acestea a ajuns foarte foarte departe. Chiar dacă nu atât de departe ca și tatăl său din punct de vedere fotbalistic. Nu deocamdată. „Regele” a început cu adevărat să strălucească pe când avea vârsta de acum a fiului său.
Știu însă de la oameni care-i sunt aproape lui Ianis că:
- este un tânăr extrem de politicos. Amabil. Cult. Sincer. Incredibil de muncitor. De serios. De dedicat. Un tânăr care nu bea, nu fumează, nu se droghează. În loc de toate acestea muncește la infinit. Un tânăr puternic dedicat familiei și prietenilor. Un tânăr care nu a fost și nu este cu nasul pe sus. Un tânăr care vorbește mai multe limbi, care gândește just.
Din punct de vedere fotbalistic este considerat talentat. Da, talentat. Este tehnic, poate șuta cu ambele picioare la fel de bine, gândește anticipativ. Este considerat de unii liantul echipei naționale chiar dacă nu a fost titular prea mult în ultima vreme. Este fotbalistul din națională cu cea mai mare popularitate în rândul suporterilor an de an, de câțiva ani.
Este un tânăr care începuse să strălucească devreme dar care după ce a fost iubit și respectat de unii antrenori a fost transformat într-un paria de alții. În plus, a avut și ghinionul să se accidenteze, să fie operat și să treacă apoi printr-o lungă perioadă de recuperare care l-a ținut pe bancă.
Dar presiunea nu a scăzut, așteptările nu au scăzut. „Fanii” fotbalului au fost cu ochii, cu gura și cu scrisul pe el. Fiecare absență a fost o dezamăgire, fiecare greșeală i-a fost înfierată.
Și nu e corect. Lăsați-l pe Ianis să fie Ianis. Lăsați-l să devină ceea ce i-a fost dat fără a-l mai lovi la fiecare poticnire. Atunci când cineva se clatină, ajută-l. Susține-l. Sprijină-l. Atunci când îți pasă de cineva, nu îl zdrobi. Ridică-l prin încrederea ta, prin încurajările tale.
Și, chiar dacă nu se va înălța deasupra tuturor, tu ai fost alături de el. În primul rând la rău, nu numai la bine.
Lăsați-l pe Ianis să fie Ianis.
Lăsați-l să își deschidă aripile fără a-i mai atârna greutăți de ele.
De mult prea multă vreme suntem nația care distruge mai mult decât construiește, atât de pricepuți la critică și atât de nevolnici ori indiferenți când e vorba de ridicat ceva ori pe cineva.
Sursa: Pagina de Facebook Ianis Hagi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu