În viața omenirii, sub spectrul Covid-19, frica și teroarea au transformat casele și comunitățile într-un infern confortabil, unde libertățile au fost suspendate și raporturile umane deteriorate după normele dictaturii medicale. Infern confortabil, cu suferința indusă prin carantinare și bombardamentul informațional aberant și contradictoriu despre periculozitatea molimei – de fapt, o gripă de periculozitate medie, însă cu o contagiozitate ridicată, în care se cerea să nu părăsești domiciliul, în rest, leneveală, lecturi, filme, fiecare după chef. E un caz de globalizare a fricii unic în istorie, de la New York la Sydney, București, Tokyo ori Roma.
Dacă mergem, ca într-o anchetă criminalistică, spre originile propagării fricii nefirești, dăm de vinovații principali, Organizația Mondială a Sănătății și presa. Ambele s-au comportat blamabil, neprofesionist, iresponsabil.
Prin reprezentanții săi, OMS a reușit să pună sfaturile medicale în privința pandemiei pe același taler cu horoscoapele, prin declarații contradictorii în serie, prin recomandarea unor aberații – mă rezum la una: interzicerea autopsierii celor decedați de pe urma Covid-19. Dar lista e lungă.
Nu are rost să vorbim despre degradarea presei, este un subiect cunoscut. Majoritatea ei, în aceste luni, a avut un comportament de cioclu, care își freacă mâinile când moare încă unul și îi înflorește afacerea. Ziariștii, în loc să caute adevărul despre boală, pe lângă dezinformări, au livrat pe nemestecate părerile tuturor sociopaților, dacă nu s-au lăsat cumpărați de guvernele interesate să prelungească narațiunea, ca să nu fie acuzate, pe drept cuvânt, că ne-au furat luni din viață. Politicienii au greșit cu Covid-19, luând excesiv de în serios OMS și presa.
Că OMS și presa au acționat ca organizații teroriste – din prostie, interes strict financiar ori alte cauze – este o problemă de competența organelor judiciare, internaționale și naționale.
Că OMS și presa au acționat ca organizații teroriste – din prostie, interes strict financiar ori alte cauze – este o problemă de competența organelor judiciare, internaționale și naționale.
Autor: Alexandru Petria
Sursa: Alexandru Petria Facebook
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu