Stimate domnule profesor Dragoş Gelu, desigur că pe această căldură aș fi putut face altceva, dar mă intrigă nespus de mult golirea de conținut al celui mai scump cuvânt : ”PATRIOT”, cuvânt care definește mulți români și românce și unii nici nu au stat pe gânduri ca să-și pună viața pe altarul patriei. Nu voi folosi nume, dar amintesc celor care le stă mintea doar la funcții și bani, că această pornire este chiar linia trasată de Biblie, unde se specifică faptul că la:”Judecata de Apoi” se iau în considerare doar binele făcut altora. Mi-am dorit întotdeauna să primesc această minunată distincție :”Să fiu patriot! Eram un mucos și cu cât ești mai mic, cu atât îți dorești să fi mai mare. Am înțeles că trebuie să învăț, ca să pot oferi ceva oricui și după ce am terminat o școală gratuită și am intrat în mină la 14 ani. Ca lăcătuș (după anii de profesională) executam lucrările necesare pe orizont și din timpul rămas ajutam la înaintări și abataje minerii, la zuburlit (încărcatul vagoanelor).
Acești oameni, care pe atunci nici nu știau ce-i silicoza, era „stahanoviști”, dar cu zilele numărate. Poate fi o glumă, dar nu este, nu aveam ceas, dar când trecea Badea Lazăr cu tusa lui, mă trezea și pe mine...
Din mină și de la fanfară am nimerit la ceanurația Săsar, unde am fost dat într-o echipă și șeful de atunci al echipei mele la plecarea în armată era el în echipa mea...
În armată s-a nimerit ca să fiu ”o propunere pentru școala de gradați”, propunerea era să fac școala la Huși și din 90 de candidați am luat locul I. Fotografii la panou, la părinti și mențiuni în ziare. M-am prezentat la unitatea mea unde am primit grupa și am început instrucția. Înainte de mine, la mine plutonul în care eram și eu era săptămânal negativ notat, la bilanțul săptămânal. Am vorbit cu băieții cu rugămintea ca orice abatere s-ar fi întâmplat eu trebuie să fiu primul care să știu nu sergentul de serviciu, sau ofițerul de serviciu. Nu era vorba de cocoloșit ci de-a relua pas cu pas disciplina militară. Așa că comandatul plutonului care a fost convocat la diferite seminarii, fiind o armă nouă, cu toată nădejdea lăsa plutonul pe mine și am devenit „militari de frunte și subunitate de frunte”. Lăsat la vatră, am avut misiunea de-a conduce pe primul secretar în raionul neinfestat de gaze, substanțe chimice de luptă radiații. Eram comandantul TAB-ului care trebuia să execute această misiune.
Ca civil am calificat 1600 de muncitori în 5 meserii și după 40 de ani de muncă am primit cea mai înaltă distincție din învățământul preuniversitar : DIPLOMA GHEORGHE LAZĂR CL.I.
Am scris cărți tehnice, beletristice și de epigrame și în fiecare domeniu am avut premiu : „CARTEA ANULUI”.
Am ajuns la 77 de ani și acum am un proiect de suflet la Orașul Tăuți Măgheruș.
Derulând aceste realizări unde nu am pus invențiile și inovațiile nici Barajul de la Scipomar, mă gândesc ce aș mai putea face pentru acest iubit pământ, sau care politician a făcut câte ceva PENTRU PATRIE, unii din ei nici armata. Nu doresc a-mi folosi numele, dar la redacție profesorul Dragoș vă poate lămuri.
Cu dragoste de țară Tomas Gross Rocneanu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu