Poeme dintr-un viitor volum aflat în curs de apariție ,,FRUNZE PICTATE CU ROUĂ ȘI VÂNT”

 AM PĂSTRAT SĂRUTĂRILE...

(autor Vasile BELE)

Am păstrat sărutările din priviri

și le-am zidit în umbra unei clipe

fugite pe valuri de vânt

călare pe o noapte înstelată...

S-a trezit la ceas de taină divină

și veacul... și macii... și crinul

și curcubeul... și foșnetul de vânt care aduce miros de iasomie și îmbrățișare de mir

te vând clipă de singurătate

pe o veșnicie de rouă

pe un zâmbet de soare

pe o privire de vânt feciorelnic

azi te scot la masa din poartă...

Se făcea că eram zidar

și am primit normă

să tencuiesc sărutări de rouă

cu zbor de lacrimă

cu clipe frumoase de tăcere

și umbră de vânt

Mi-a vorbit tăcerea dintr-o adiere de vânt

iar veșniciile au rămas o amintire

cu adiere de dor nerostit.

Ai fugit clipă de tinerețe și te-ai rătăcit în urmă de stele

te-a dezbrăcat de rouă suflarea de vânt...

Azi, sunt sec, uscat, călător prin dor

alerg în veșnicie pentru a prinde lumină

dintr-o adiere de vânt

fără de pereche...

Mereu căutând fructul iubirii

mă voi lăsa ispită pentru umbra unui sărut

foșnetul unei îmbrățișări ne va găsi împreunați

cu veacuri de iubire

cuvântul va avea parte de tăcere

în rest... viața mea care prinde rădăcină

într-o scorbură de copac din care se naște vânt

tăcerea curge prin rădăcină

într-un bob de mir...

Chiuzbaia, 20 iunie 2020

TĂCEREA A PRINS RĂDĂCINI ÎN VEȘNICIA VIEȚII MELE (1)...

(autor Vasile BELE)

A trecut umbra unui vânt

și a trezit florile de crin alb

din care curgea sinceritate

și-am făcut cunună de sărutări inocente...

Un greier și-a început Cântarea Cântărilor,

în umbra unui zbor de dor

aripile vântului desenau pe cer iubire

doar macii și roua erau martorii visărilor noastre

și a unei iubiri înveșnicite în patimă și adevăr

curajul a născut zâmbete...

Mi-a fugit visul și mi-ai rămas clipă de iubire

să te zidesc în veșnicia bătăilor de inimă

te-am pictat iubire

în tic-tac de aur furat din urma razelor de soare...

Te-am zidit tăcere în lumină de vânt

în clipa unei cununii

să-i fii mireasă primului răsărit de curcubeu

cu miros de mir, tămâie

și aromă de fericire

ruptă din clipa de răsărit...

In rest... vis și visare! Mirare și miracol

tăcerea a vorbit născând lacrimi de vânt

ce au prins rădăcini în viața mea pentru o veșnicie de iubire...

A sunat ceasul...! A cântat cucul din ceasornicul vieții!

Când m-am trezit fugise noaptea la culcare

doar umbra unei tăceri era lângă mine

fugise până și visul

să culeagă semințe de tăcere...

Chiuzbaia, 20 iunie 2020

TĂCEREA A PRINS RĂDĂCINI ÎN VEȘNICIA VIEȚII MELE (2)...

(autor Vasile BELE)

Se făcea că eram zidar,

tencuiam iubirile pierdute

într-o mansardă plină

cu umbră de rouă și praf de urmă de stele...

Mi te zideam în suflet

pentru a înveșnici în mine

clipele fugite...

Buzele-mi aprinse îți atingeau

umbra, urma și zborul de lacrimă,

dansul și lumina împrăștiată în jur

mi-a fugit clipa de sub picioarele

udate doar de roua unor lacrimi de fecioară...

Desculț, îți simțeam respirația

în fiecare suflare de vânt,

în fiecare clipă de zidire,

în fiecare bob de rouă,

pe care mă feream să-l calc

pentru a nu tulbura liniștea unei priviri...

Mi te-ai dăruit mireasă de lacrimi,

sub privirea unui răsărit de curcubeu,

lângă macii înfloriți,

ți-am dezvelit sânul plin cu rouă

și am pictat cu buzele sărutări...

În rest... vorbe pierdute în clipe de dor

rătăcire de vânt și tăcerea dintr-o pictură de lacrimă

și tăcerea care a prins rădăcini de uitare

în veșnicia vieții mele...

Chiuzbaia, 20 iunie 2020