marți, 23 iunie 2020

Ioan Meteş Morar-Chelinţanu şi un semn al nemuririi (recenzie de carte)


,,Poezia este o stare sufletească într-o anumită clipă, așternută pe hârtie în versuri", ne mărturisește IOAN METEȘ-MORAR CHELINȚANU, în debutul celui mai proaspăt volum de versuri, UN SEMN AL NEMURIRII, Editura Napoca Nova, Cluj-Napoca, ISBN 978-606-8529-86-4, pag. 110, apărut, iată, în plin context pandemiologic, o dovadă în plus că scriitorul nu a fost ,,foarte afectat" de criza mondială. Să nu înțelegeți greșit... toți am fost afectați, într-o formă sau alta, doar că dacă tot am STAT IN CASĂ, nu am stat degeaba, dimpotrivă, am creat... așa a făcut, ca o formă de eliberare, și poetul Ioan Meteș-Morar Chelințanu, nuvelist (ILINCA ȘI ECHERU SAU CACEALMAUA UNEI DAME, 2005), romancier (CELE 12 GREȘELI SAU ÎNVINS DE DESTIN), monografist (MONOGRAFIA SATULUI CHELINȚA, 2010), poet (SUFLET DE-O CLIPĂ, 2012, VALURI DE PLUMB, 2013). Foarte harnic, distinsul scriitor I. M. M. CHELINȚANU, mai are pregătite pentru tipar, volumele STÂLPII CARE SPRIJINĂ CERUL și FERESTRELE FIRII, dar rânduită le este și acestora apariția, zic, Doamne ajută!
O aparitie editorială, inedită, care aduce prospețime în plan literar, cu o prefață de carte, semnată de prof. TEREZIA FILIP, numită metaforic IOAN METEȘ-MORAR - DIN ALBIA REALULUI ÎN ALBIA POEZIEI, din care spicuiesc pentru început doar o idee: ,,Un lucru este cert: nu poți face poezii fără a auzi vibrația din adânc a lucrurilor și nici fără a vehicula cu dexteritate cuvântul. Aceste două operațiuni, etape, stări sau componente ale oricărui proces creator fac poetul, fac poezia. Adică a te lăsa captivat de ecourile stârnite în mersul prin existență, în albia realului, a te inspira, și apoi a reda stările și mesajele
căpătate în acest excurs prin lume", pag. 7.
Foarte frumos elaborată această prefață de carte, fapt ce mă motivează a rosti Vivat! Crescat! Floreat! Dascăl al școlii românești, TEREZIA FILIP, după o studiere în amănunt a poemelor, il aseamănă puțin câte puțin, cu L. Blaga, cu O. Goga, ba chiar și cu T. Arghezi, ajungând inclusiv la G. Cosbuc, fiindcă ,,prin lirica lui Ioan Meteș-Morar adie curenți de tradiționalism și semănătorism, de poet marcat de nostalgia dezrădăcinării eului său de un univers mult idealizat în lirica românească: satul natal, casa părintească, câmpul, lunca, istoria, părinții", pag. 9.

Vasile BELE

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu