AL.FLORIN ȚENE - AM FOST ȘI EU ACOLO UNDE SE COASE IA

Am fost și eu acolo unde se coase ia  

De ziua Iei  

Am fost și eu acolo, la bunică…  

Și astăzi vine Oltul în opincă…  

În cămașa înflorată îmbrăcat  

Peste ie cu praf de nopți am dat.  

Aveam pe mine păduri de ram  

Și Someș în lacrimă eram:  

Când bunica s-a uitat la mine  

Pe fruntea ei a apărut ziua ce vine,  

Apoi o veșnicie a început să crească  

Nemurirea iei românească:  

Era cusută din flori și riduri de nesomn  

În ea stă parcă timpul în chip de Domn:  

Din riduri se scria istoria acestui plai  

Privind-o cum trece mai departe în alai,  

Cum tot ce e în mine și-n afară  

Se rotunjea, scăpând de vămi, o țară.  

Și astăzi ia dă frumoaselor chip  

Prin timpuri eu în iubire mă-nfirip  

Și-aștern pe hârtie poeme despre bunici  

Când bunul se-ntoarce încălțat în opinci.  

Nimic nu mai spun, chiar dacă este  

În jurul meu o horă de ii într-o poveste;  

Îngenunchiat culorile le-ascult  

Ce încă mai pot să văd .toate aceste.  

O horă de ii dansând pe sâni, parfum de mir  

Pe coama unui vers căzând din soare  

S-aducă în horă o altă depărtare  

Din mâine și din azi să le admir.  

  

Farmec  

De Sînziene  

  

În grădina mea se adună   

Zânele în nopţi cu luna  

Şi se prind de mâini încet  

Lin săltând în menuet.  

  

Eu cuprins de nerăbdare  

Stau cu umbra în aşteptare,  

Închid ochii, deschid ochii,  

În vârtejul alb de rochii.  

  

Mai apoi din ferie  

Gândul ş-ar dori soţie,  

Insă zânele prind veste  

Şi se mută în poveste.