Sociologii au observat corect. Există o tendință clară de creștere a numărului de alegători. La referendum, la alegerile prezidențiale și la europarlamentare, numărul românilor care au rămas acasă a fost mult mai mic decât s-a întâmplat la alegerile anterioare. Diferența a fost dată pe de-o parte de românii din afara granițelor, care au fost încurajați să voteze masiv, iar pe de altă parte de o zonă a României tăcute pe care un partid politic a reușit performanța de a o scoate din inerție. Iar acel partid politic este USR.
Uniunea Salvați România a avut mai multe moașe. A fost moșită de nucleul dur al Serviciului Român de Informații, acaparat mult timp de generalul Florian Coldea. Într-o combinație de-a dreptul incestoasă cu Serviciul de Informații Externe. Adică cu alt general. Cu Predoiu. Ambele servicii fiind la rândul lor botezate de mișcarea mondială de tip soroșist. O componentă importantă și relevantă în nașterea USR au fost multinaționalele, care beneficiază în marile orașe și în special în Capitală de o forță de muncă apreciabilă, alcătuită în special din tineri specialiși în diverse domenii, rupți totalmente până de curând de politică. A fost relativ ușor pentru managerii multinaționalelor să-i orienteze pe aceștia în direcția unei mișcări politice de tip neomarxist și să-i antreneze în demonstrațiile organizate cu concursul lor în Piața Victoriei și îndreptate împotriva PSD. De ce s-a întâmplat astfel?
După cum ne amintim, PSD a câștigat detașat alegerile, mergând pe o formulă explicit de tip naționalist. Și suveranist. A fost rețeta identificată de Liviu Dragnea și de colaboratori să apropiați. Aceștia au înțeles că liberalii, odată intrați în marea familie a Popularilor Europeni, au fost siliți treptat să renunțe la cele două componente esențiale, care l-au definit ca partid istoric. La componenta legată de protejarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, întrucât au fost împinși în corul formațiunilor politice europene care puneau pe primul plan așa-numitul stat de drept, și, în al doilea rând, la ideea de stat națiune. Respectiv la promovarea în plan economic și politic a suveranității naționale, prin protejarea tuturor resurselor, inclusiv cele în plan uman și menținerea în mâna statului a tot ceea ce înseamnă infrastructură vitală. Liberalii au promovat astfel o politică de încurajare pe toate planurile și în toate direcțiile a pătrunderii capitalului străin. Acest capital străin a venit în România pe platforma multinaționalelor și utilizând suportul financiar oferit de băncile străine. În plan economic, România s-a transformat treptat într-un spațiu de manevră al nucleului dur UE, Germania, Austria, Olanda, Franța, cu accent deosebit pus pe hegemonia Berlinului. În acest context, pentru PNL, transformat în partid popular, nu a mai existat niciun spațiu de manevră în cele două mari direcții care l-au definit ca partid istoric. S-a creat astfel un vid electoral. Și o așteptare în plan electoral. Acest vid electoral a fost ocupat temporar de către PSD. Abia după decapitarea acestui partid, operațiune dusă la bun sfârșit de către DNA, împreună cu o parte a Justiției, și orechestrată de SRI, mesajele PSD în sensul promovării valorilor naționale și a protejării clasei de afaceri autohtone s-au estompat, s-au erodat și și-au pierdut forța de impact, eliberând astfel o parte din electoratul devenit captiv. Iar acest electorat a migrat fie către ALDE, fie, în mod paradoxal, spre cealaltă extremă: spre USR.
Mesajele de tip neomarxist, ca de alfel și formațiunile politice care fac parte din acest curent, sunt suficient de difuze pentru a menține o confuzie și o iluzie de tip ideologic în conștiința unei generații, care a crescut ruptă și chiar scârbită de politică și cu convingerea cultivată de alții că partidele din România duc această țară într-o direcție greșită. Și că ele sunt vinovate pentru toate relele. Inclusiv pentru corupție și pentru incapacitatea birocratică a statului de a servi interesele cetățenilor.
A fost ușor pentru managerii multinaționalelor, ajutați și de serviciile secrete, încurajați de la nivel european, să-i scoată pe acești tineri în stradă și să-i antreneze în bătălia împotriva Guvernului „ciumei roșii”, pentru ca, treptat, să-i înroleze într-un nou partid politic. Am să fac o foarte mică paranteză, dezvăluindu-vă că în perioada repectivă, o dată sau chiar de două ori pe zi, mă deplasam la Antena 3 în taxiuri puse la dispoziție de conducerea acestei televiziuni de știri. Am avut astfel ocazia să cunosc un mare număr de șoferi de taxi, cu ajutorul cărora mă informam asupra stării de spirit a cetățenilor din București. Și nu o dată, ci de mai multe ori mi s-a relatat cum taxiurile aduceau în Piața Victoriei la demonstramții angajați ai multinaționalelor, care aveau obligația să-și localizeze poziția, confirmându-le astfel șefilor că se îndreaptă sau se află în Piața Victoriei.
La ultimele alegeri s-a putut astfel observa nu numai o creștere substanțială a masei de votanți, ci și o infuzie puternică în plan electoral, de care au beneficiat PNL și USR. Dar în timp ce PNL a rămas parțial tributar mesajelor în baza cărora și-au creat și menținut propriul electorat, USR a fost liber ca, pe de-o parte, să susțină teza conform căreia este un partid de dreapta, iar pe de altă parte să utilizeze politic toate instrumentele din panoplia neomarxistă.
Dar care este situația la zi? PSD se recuperează greu. Creșterea electorală a acestui partid este extrem de lentă. Surprinzător de lentă, dacă ținem cont de ritmul în care, la putere fiind, PNL se decredibilizează. În cele din urmă, PSD se va stabiliza la electoratul său de bază, care reprezintă 30, maximum 35% din întregul bazin electoral al României. Iar pentru revenirea la putere, PSD este condamnat fie să se lupte pentru un Guvern de uniune națională din care să facă parte, ceea ce nu este fezabil decât pe termen scurt, fie să se rezume la alianța sa cu ALDE și cu Pro România. O alianță care nu-l va duce însă după acest ciclu electoral la deținerea unei majorități confortabile în Parlament. Un rol cheie pentru situația incertă a PSD îl joacă și una dintre mișcările de forță operate de adversarii acestui partid. Respectiv plasarea în fruntea PSD a unui stol de drone, condus pentru moment de Marcel Ciolacu. Iar acest stol are rolul de a îndrepta PSD-ul către o fundătură, astfel încât acest partid să nu mai poată repeta succesul politic realizat la ultimele alegeri parlamentare.
Așadar bătălia reală pentru ce mai mare bazin electoral al României urmează să se dea între PNL și USR. Niciunul dintre cele două partide nu este nici național, nici liberal. Ambele depind într-o măsură decisivă de politica popularilor europeni. Și în special de politica Germaniei în acest spațiu strategic. În această ecuație, strategia viabilă a USR este să se bată pentru fiecare vot pe care PNL îl pierde prin erodarea rapidă la guvernare. Este motivul pentru care vedem cum, pe zi ce trece, USR devine tot mai radical față de PNL și din ce în ce mai critic la adresa Guvernului Orban. Deși, atenție, în tot acest timp, USR a fost disimulat în eșaloanele doi și trei ale puterii executive. USR încercând să își adjudece cât mai mult din electoratul vulnerabil al PNL, utilizează în forță rețete politice tipice panopliei neomarxiștilor. Cum ar fi lupta împotriva corupției, cu referire directă și exclusivă la corupția capitaliștilor autohtoni, dar și a întregii clase politice. Din care acum face parte și USR. USR promovează la concurs cu PNL și sloganurile caracteristice așa numitului stat de drept, ferindu-se totodată să amintească măcar conceptul de domnie a legii. Un egalitarism de tip corporatist și globalist, care face parte intrinsecă din arsenulul neomarxiștilor, poate seduce o parte consistentă a electoratului. A acelui electorat dezamăgit de PSD, dar și de PNL.
Acestă politică de distanțare din ce în ce mai vizibilă și mai radicală a USR față de PNL este singura modalitate prin care neomarxiștii pot atrage o masă electorală consistentă.
Ceea ce înseamnă că, imediat după alegerile locale și parlamentare, această vrajbă aparentă dintre USR și PNL se va transforma într-o alianță la guvernare. Dacă și numai dacă cele două partide împreună vor primi mai multe voturi decât PSD la un loc cu ALDE și Pro România.
Autor: Sorin Roșca Stănescu
Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu