Portret literar - Nelu Danci din Plopiş, Maramureş

•  Poezii populare, Editura Armonii Culturale, Adjud-Vrancea, (volum personal);
•  Timp și rouă. Dialoguri literare – poezie populară, catrene, urări, Editura Armonii Culturale, Adjud;

APARIȚII IN ANTOLOGII:

2020

•          ANTOLOGIE DE  POEZIE ȘI PROZĂ. OPREȘTE-MĂ, ÎN TINE, MARAMUREȘ! OPREȘTE-MĂ, ÎN TINE, ANOTIMP!, Editura Armonii Culturale, Adjud, coordonator antologie, împreună cu prof. Gelu DRAGOȘ și Vasile BELE;
•          PARADISUL IUBIRII, Colecția Antologica, Editura ECREATOR, Baia Mare, coord. I. R. ROȘIIANU;
•          METAMORFOZĂ. ANTOLOGIE LIRICĂ, vol. 10, Editura ANAMAROL, București, coord. Rodica Elena LUPU;
•         ANTOLOGIA ,,CONDEIERI DE SECOL XXI – TRIUMFUL TIMPULUI PRIN SCRIS”, STARPRESS 2020, Editura Olimpias, Galați, coord. Ligya DIACONESCU;
•          ANTOLOGIA ,,ROMÂNIA, ȚARA MEA DE GLORII! ROMÂNIA, ȚARA MEA DE DOR!”, STRAPRESS, 2020, Editura Olimpias, coord. Ligya DIACONESCU;
•          ANTOLOGIA DE POEZIE ȘI PROZĂ – ÎN CURTEA DOMNULUI, coord. Mariana MOGA;

Publică poezie populară în:

- revista DIN VATRA SATULUI, Baia Mare;

- revista CONTRASTE CULTURALE, Giurgiu;

- revista MOLDOVA LITERARĂ, Iași;

- revista IZVOARE CODRENE ȘI CHIORENE, Baia Mare;

- revista ARMONII CULTURALE, Adjud;

- blogul MOARA LUI GELU;

- revista BIBLIOTHECA SEPTENTRIONALIS, Baia Mare;

- facebook – Nelu Danci;

- revista MĂRTURII MARAMUREȘENE, Ulmeni;

În curs de apariție:

- versuri populare - vol. II;

- împreună cu Vasile Bele, volumul ,,DIALOGURI LITERARE”, versuri, pornind de la un subiect dat, comentarii în versuri, pe margine de text, vol. 2;

Mărturisiri sincere ale autorului…

Nu am irosit timpul, ci mereu l-am privit ca dar de la Dumnezeu. Dacă nu am avut altceva ce face, am scris... modest, simplu, fără pretenții de poet, fără pretenții în ceea ce privește regulile gramaticale... doar pentru că modestia îmi e o calitate. Am scris, simplu și modest, despre sat, biserică, preot, vecini, neamuri, despre oameni ce-au fost, despre oameni ce sunt, despre locuri pe unde am trecut... pentru că așa am simțit.

            Am început să scriu despre sat și despre viața din interiorul acestuia. Întâi despre biserica noastră strămoșească și despre preoții care s-au perindat prin sat de-a lungul timpului, dăruindu-le câte o strofă, uneori, câte o poezioară, alteori. Lucruri simple, punctuale, actuale nimic complicat, în concordanță cu viața tradițională a satului românesc. Așa am simțit că trebuie să fac, și asta am făcut, repet, la începând, totul fiind luat în râs, nimic în serios, în glumă sau șagă.

            Am scris despre marile iubiri din viața satului – împărtășite sau neîmpărtășite, împlinite sau neîmplinite - știind cum era viața, traiul și lumea ,,mai de demult!”. Deja sunt legende căsătoriile de interes, sau sintagma ,,dacă ți-o plăcut, amu taci și rabdă!”, așa cum tot legendă au ajuns și soacrele cele acre și amare care își persecutau nurorile – tinere, neștiute, neînvățate.  Am scris despre cum aș vrea să fim ca oameni, unii în fața altora – săritori, omenoși, niciodată urâcioși. Am scris despre verdele pădurii, despre apele izvoarelor din zonă, unde te opreai, gustai și-ți potoleai setea din suflet, și-apoi plecai mai departe gândindu-te... amintindu-ți... ba câte un sărut, ba câte un ,,fost drăguț”, pentru care relația ,,nu a fost să fie”. În general, satul a avut legile lui nescrise, alături de cele scrise, evident. Erau oameni care trăiau simplu și modest și le era totul îndeajuns. Erau oameni cu credință și cu frica lui Dumnezeu, azi, Doamne, să mă ierți ... ce lume o fi asta?

              Am scris despre sat, despre oamenii din el, despre jocurile din sărbători, despre fârtați și frații de cruce – obiceiuri gata uitate. Păcat! Mare păcat, dar asta este lumea în care trăim. Nu vă așteptați la cine știe ce minunății de lucruri, nici vorbă. Veți găsi poeziile simple (așa ca mine, repet), dar fiecare având o bază, o rădăcină în pornirea ei. Locuind toată viața în sat, la ,,țară”, cum se spune, având o vârstă, (sunt un pensionar, care îmi doresc să am doar sănătate, eu și toată familia mea), consider că sunt un OM împlinit, trecut ,,mai mult încolo decât încoace”, dar vă rog să-mi înțelegeți pasiunea pentru poezii și pentru scris.

            Am scris despre oameni și locuri pe unde am trecut, locuri prin care nu am mai fost și mi-aș dori să mai trec, oameni care și-au pus amprenta asupra devenirii mele, asupra mea. Am simțit că asta trebuie să fac și așa am făcut, în felul meu, deși fiecare poate să facă. Am scris cu mult drag despre neamurile – surori, verișori, unchi (unchiu Găvrilă din deal), despre prieteni și prietene, oameni cu care într-un anumit punct al vieții am luat contact, am râs împreună, ne leagă ceva, cel puțin... o amintire. Am scris despre locuri – Ciocotiș, Trestia, Chiuzbaia, Lucăcești – locuri pe unde am fost, unde am copilărit (Trestia), care nu au cum să fie uitate. Și așa va fi, le voi duce cu mine... deși ele vor rămâne aici. Am venit de ginere în Plopiș - sat care a dat multe personalități puternice – oameni învățați, care nu și-au uitat rădăcina – preoți, stareți de mănăstire, episcopi, profesori și mulți intelectuali în diverse funcții. M-am bucurat pentru ei, știind că sunt de-al lor, și ei sunt ai noștri, iar fiecare revedere, a fost un prilej de mare bucurie.

            Am scris despre vremea marilor iubiri, care nu ai cum să le uiți, după cât au fost de frumoase, de sincere, de naive, de curate, gândindu-mă, într-o formă sau alta, și la lumea ce-o trăim azi, cu toții. Nu vezi iubiri sincere. Televizorul ne intoxică... nu auzi decât despre minuni și oameni necăjiți, supărați, abandonați... Aș vrea ca acest volum să ne unească și să fim mândri că suntem neamuri, prieteni, oameni, vecini, colegi... unii cu alții. Le mulțumesc celor care au avut încredere în mine, și mi-au dat sprijin. Le mulțumesc celor din familia mea pentru susținerea lor și încrederea ce-o au în mine. MULȚUMESC SOȚIEI, COPIILOR ȘI NEPOȚILOR, și-i asigur de toată iubirea și dragostea mea.

NELU DANCI -

Plopiș - Maramureș

IZVORAȘ CU APĂ RECE…

(Plopiș, 16 iunie 2020)

Izvoraș cu apă rece,

Poate bea oricine trece,

Obosit ori însetat,

Cum a fost la preumblat.

Prin pădurea cea de fagi,

Unde merg doar oameni dragi

Și mândruțele frumoase,

Tinerele, drăgăstoase.

La acest izvor cu dor,

Ce curge încetișor,

Mulți tineri au băut apă.

Cu mândruța lor cea dragă.

Și eu am băut de mult,

Când eram neîntrecut,

De atunci odihnă nu-I,

Parcă-s puiul cucului.

Umblu în sus și în jos,

Dar acum fără folos,

C-am îmbătrânit amu

Și nu-mi mai trage caluʹ.

Amândoi am ʹbătrânit,

Nu suntem buni la iubit,

Doar să stăm la umbra deasă,

Nu prea departe de casă.

COPIL TÂNĂR, EU, FIIND…

(Plopiș, 1 iunie 2019)

Copil tânăr, eu, fiind,

Într-una tot alergam,

Dar acuma sunt bătrân,

Stau și doar privesc pe geam.

Mă gândesc la frumusețea,

Lucrurilor de atunci,

Cum ne petreceam viața,

Alergam prin văi și lunci.

Culegeam florile cu drag,

Ce se găseau pe câmpie,

Mergeam cu ele pe prag

Și-ți împleteam cunună ție.

Dar acuma tinerețea,

Nu este ca mai demult,

Dar mai ales copilăria,

Nu mai e ca la-nceput.

Acum jocul la copii,

Mai mult este telefonul,

Unde învață multe prostii,

Nu așa cum face omul.

Multe s-au schimbat de-atunci,

Nimic nu e cum era,

Nu mai aleargă pe lunci

Și de-i frumoasă, primăvara.

NORI DE PLOAIE…

(Plopiș, 17 iunie 2020)

Nori de ploaie se adună

Și va fi iarăși furtună,

De-o săptămână și mai bine,

Plouă într-una, știți voi bine.

Izvorul de lângă casă

S-a umflat și stă să iasă,

Cum a ieșit și mai hăt

Și-a făcut mare prăpăd.

Și a dus cu el la vale,

Tot ce i-a ieșit în cale,

Prăpăd mare a făcut,

Pe unde el a trecut.

A rupt drumuri și livezi,

Așa ceva nu prea vezi,

Nimeni nu l-a stăvilit,

Până ploaia s-a oprit.

Timpuri rele se arată,

Cum a fost și altădată,

Că și omul este rău,

Nu mai crede-n Dumnezeu.

Îi place doar veselia

Și uită ce-i omenia

Și nu face ce e bine,

Nu mer(g)e nici să se-nchine.

La biserica din sat,

Unde a fost botezat,

Să se roage pentru toți,

Pentru el, pentru nepoți.

CÂNTEC DESPRE CÂNTEC…

(Plopiș, 1 iunie 2019)

Tot îți sorb izvorul cântec popular,

Fără să-mi astâmpăr doru, fără de hotar,

Dorul de povești, jocul de povești

Și de frumoasele vorbe bătrânești.

Și te cânt la bine și te spun la greu,

Tu spui despre mine ce nu știu nici eu,

Mă cunosc de-aproape dar de când te știu,

Sufletul mi-e plin, nu mai e pustiu.

Ca și călătorul frânt și obosit,

Tot îți sorb izvorul fără de sfârșit

Și-mi alin tristețea doar când mă gândesc,

Că-n inimă-mi bate Suflet Românesc.

A FOST IERI PE OMENIE…

(Plopiș, 6 aprilie 2020)

A fost ieri pe omenie

Fărtatuʹ meu, Vasalie,

Așa bine ne-am cinstiit,

Toată noaptea n-am dormit.

Eu am umblat ca apucat,

Am picat și jos din pat,

Nevasta mă cam sfădește,

Că beau vin, până nu este.

Când se gată din canceu

Pun altuʹ și tot eu beau,

Că fărtatuʹ Vasalie,

Cu frumoasa lui soție.

Nu o băut bătu-i-ar vina,

Ambii au fost cu mașina,

Nici nu o șezut prea mult,

Dacă șofer n-au avut.

Tot greul a fost pe mine,

Am băut și mi-a fost bine,

Dar va trece epidemia

Și să vezi tu veselia!

Tot ʹom bea și ʹom cânta

Și la urmă vom juca,

Căci cu omul care-mi place,

Mă veselesc zi și noapte.

VREMURI TRISTE, NOI, TRĂIM…

(Plopiș, 1 aprilie 2020)

Vremuri triste, noi, trăim,

În a noastră țărișoară,

Încetuc îmbătrânim,

Nu ai voie nici afară.

Că un virus nemilos,

E acum în lumea toată,

Nu mai muncim cu folos,

Nici nu știm, ce ne așteaptă.

,,Arestați” la domiciliu,

Parcă acuma noi suntem,

Guvernul ne ia ,,măndașu",

Nu-i voie să ne plimbăm.

Am ajuns chiar vremuri grele

Când n-ai voie să muncești,

Nu mai ești puiuț de ,,lele",

Atunci din ce mai trăiești?

Se distruge economia,

Se suspendă orice muncă,

Nu te mai plimbi cu Maria,

Nu știm unde-o să se ajungă.

Acu-i stare de urgență,

Nu te plimbi doi câte doi,

Nici chiar cu o diligență,

Mai ceva ca în război.

Dar să ne rugăm cu toți,

Ca Dumnezeu să ne ajute,

Pe bătrâni, părinți, nepoți

Și de acuma înainte...

DE FLORII…

(Plopiș, 11 aprilie 2020)

De Florii e sărbătoare,

Pentru domni și domnișoare,

De te numești cumva Florin,

O să bem cu drag un vin.

Dar de cumva ești Florina,

Bem vin toată săptămâna,

Cu sărbătoriții împreună,

De e cazul chiar o lună.

Că nu e voie pe afară,

Numai până în cămară

Și eventual, până în beci,

Ca un vin să mai aduci.

Virusul de-a mai trăi,

Noi cu drag ne-o omini

Și nu ne lăsăm la el,

Mai bem câte-un ,,Otonel".

Și uite așa măi fărtate,

Uităm de boli și de toate,

Cu ,,Floare" ne ominim

Și de dragoste vorbim.

Cei ce cu drag se iubesc

Iute nu se îmbolnăvesc

Și duc o viață făină,

De amu până la toamnă.

De la toamnă până la vară

Și de vine boala iară,

Că mai bem și o horincă,

N-avem frică de nimnʹică.

AFARĂ, NOAPTEA S-A LĂSAT…

(Plopiș, 15 aprilie 2020)

Afară, noaptea s-a lăsat,

Cerul este plin de stele,

Nu știu ce m-a apucat,

Eu, cu drag privesc la ele.

Gânduri multe mă doboară,

Stând așa și tot privind,

Cum eram odinioară,

Când mergeam tot chiuind.

Însă gânduri am destule

Și dacă putere nu-i,

Tot de mândruțele bune,

Cum stăteam noaptea Sub Grui.

Și vorbeam numai în șoaptă,

De cerul frumos cu stele,

Ca cineva să nu ne vadă,

Cum vorbeam noi cu plăcere.

Dar de-amu nu e așa,

Nu mai este cum a fost,

Mândra nu e tinerea,

Vorbele sunt fără rost.

Degeaba gândești frumos,

Tinerețea nu-i pe drum,

De-acum am ajuns un moș,

Altceva nu vă mai spun.

ȚUC-O, BADE, PE LEANA…

(Plopiș, 16 iunie 2020)

Țuc-o, bade, pe Leana,

N-aștepta să zică ea,

Că de nu-i țuca-o bine,

Repede vine la mine.

Așa, grijă, măi fărtate,

Să o țuci bine la noapte,

Să o țuci, să o-nvelești,

De ea bine să grijești.

Și dacă e tinerea,

Știe bine dragostea,

Că e învățată bine,

De unuʹ așa ca mine.

Și ști bine a țuca,

Fie noapte, sau ziua,

Că-i înaltă, tinerică,

De iubit nu are frică.

Nu se teme de iubit,

Că l-a învățat demult,

Când ea era singurea

Și nu știa mamă-sa.

Eu îți zic și clar îți spun,

Ești bărbat ca un păun

Și frumos și învățat,

Dar să fii bun și în pat.

MNEAȚA BUNĂ, MĂI FĂRTAT…

(Plopiș, 23 aprilie 2020)

Mneața bună, măi fărtat,

Iară am ptʹicat din pat,

Nevasta, în loc să mă tragă...

Mă împinge mai degrabă.

Afară cerul nu-i înnorat,

Mare rouă a ptʹicat

Și-am ieșit desculț afară,

N-am știut că-i rouă iară.

Și m-am udat pe picioare

Și amu îmi e frig tare,

Că-n casă focuʹ s-a stins,

Nimeni nu l-a mai aprins.

Nevasta a adormit,

Nicio grijă n-a avut,

Nici de foc dar nici de mine,

Îți spun măi fărtat, la tine.

Că tu nu îi povesti,

Către lume nu-i grăi,

Că focuʹ s-a stins în casă,

Iară eu am ptʹicat sub masă.

FIE LENA SAU LENUȚĂ…

(Plopiș, 27 aprilie 2020)

Fie Lena sau Lenuță,

E aceeași, dar drăguță,

Mulți băieți ea a iubit,

Dar pe toți i-a părăsit.

De la noi și alte sate,

Toți frumoși, cu facultate,

Niciunul n-a fost stăpân,

Să o iubească deplin.

Până la urmă a aflat,

Unul vânjos, fain bărbat

Și s-a măritat cu el,

Că era și frumușel.

Eu mai multe nu vă spun,

Că mi-e prietenă acum

Și nu aș vrea să se știe,

Că-mi este prietenă mie.

Și să audă nevasta mea,

Că am prietenă tinerea,

Să se apuce de probozât

Și să mă scoată la păscut.

FEMEIA CE POARTĂ MASCĂ…

(Plopiș, 28 aprilie 2020)

Femeia ce poartă mască,

E frumoasă, bătu-o-ar vina,

Ca vecinul ce are bască,

Când nu poartă pălăria.

De mai are fularul la gât,

N-o recunoști, dintr-o mie,

Nici nu știi că v-ați iubit,

Dar nici altul nu o știe.

Și uite așa, de e frumoasă,

Nimenea nu poate ști,

Poți să mergi cu ea acasă,

Pe urmă mirat vei fi.

Când masca ea o dă jos,

Îți vine s-o strângi în brață,

Să-i mângâi chipul frumos,

De seara până dimineață.

Să o iubești cu mult dor,

Că e jumătatea ta,

Exact ca și de fecior,

Cum demult și ea, iubea.

Dar putea fi una urâtă

Și nu nevastă iubitoare

Și săracă și-n crezută,

Să rămâi fără parale.

Grijă mare dragi bărbați,

Nu cumva s-o faceți lată

Și cumva de vă-mbătați,

Ridicați masca... odată.

DE 1 MAI MUNCITORESC…

(Plopiș, 1 mai 2020)

De 1 MAI muncitoresc,

Fain e satul românesc,

Dar acum nu chefuim,

Stăm în casă și privim.

Și cât e ziua de mare,

Nu vezi oameni pe cărare,

Nici mașinile pe drum,

Rămân bani, nu faci consum.

De combustibil știi oricine,

Bere, mici nu face nime,

Nici în fundul grădinii,

Stau în casă... bătrânii.

Tinerii, ei mai muncesc,

Dar nici ei nu chefuiesc,

De-i prinde Poliția,

Mare amendă, or căpăta.

Poliția mai mult face amenzi,

La oamenii cinstiți, bine vezi,

Iar la hoți și la cei cu ajutoare,

De ce nu le face, amenzi, oare?

Dar cumva de le primesc,

Niciodatʹ ei, nu plătesc,

Nimenea nu îi obligă,

De ce, oare, le e frică?

AFARĂ PLOUĂ NEÎNCETAT… 

(Plopiș, 4 mai 2020)

Afară plouă neîncetat

Și noaptea e târzie,

Eu stau singurel în pat,

Gânduri am, o mie.

Despre virusul din țară

Despre pandemia rea,

Ce pe tineri îi omoară,

Vai și-amar de viața mea!

Dar sperăm, toate vor trece,

Dumnezeu ne-a ajuta,

Fie vremea chiar și rece,

Noi, de boală vom scăpa.

Și vom fi ca mai-nainte,

Boli au fost și mai demult,

Copiii să țină minte,

Peste toate am trecut.

Noi muncim ca să trăim,

Nu ca alții să ne țină,

Dar nu ne îmbogățim

Și ducem, viață bună.

Și de ploaia este mare

Stăm în casă, hodinim

Și când va fi iară soare,

Noi, afar-o să muncim.

FOAIE VERDE SĂLCIOARĂ…

(Plopiș, 5 mai 2020)

Foaie verde sălcioară,

Am un dor la inimioară,

Dorul pentru o mândruță,

Tinerică și drăguță.

Mai frumoasă ca și ea,

Nu găsești cât ai umbla,

Numai una în Plopiș

Și alta în Ciocotiș.

Mai găsești una-n Chiuzbaia,

Numai să nu vină ploaia,

Că în Groape șade ea

Și e tare frumușea.

Acolo am un prieten bun,

Ce iese seara în drum,

La mândruța tinerică

Si-o petrece fără frică.

Dar de află a lui nevastă,

Sport face în sus pe coastă,

De-i sar adidașii din picioare,

Așa fuge el de tare.

Și uite așa eu cu dor,

Merg numai încetișor,

Să nu pățesc ca fărtatuʹ

Și să fug ca apucatuʹ...

SĂ VEZI CE-AM PĂȚIT, FÂRTAT!

(Plopiș, 6 mai 2020)

Să vezi ce-am pățit, fărtat…

Fost-am dus eu în pădure

Și așa am alunecat,

Pân' la casa mândri mele.

Și când acolo m-am oprit,

Câinele lătra la mine,

Bărbatul s-a și trezit

Și-a ieșit strigând la câine.

,,-Țo' pe el! Țo' pe el!”,

A gândit că o fi ursu'

Și uite așa încetinel,

Urcai dealul, ca drăguțu'.

Dar am zis că nu mă duc,

Fără cârjă într-o mână,

Nici pe dealuri nu mai urc,

De acum, batăr o lună.

Că de-acuma sunt bătrân,

Mă tem de alunecat,

De umblat nu mai sunt bun,

Numai de șezut în pat.

TINEREȚEA NU MAI VINE…

(Plopiș, 6 mai 2020)

Tinerețea nu mai vine,

Nici acum, dar nici la vară,

Nici la mine, nici la tine,

Nici la mândra bălăioară.

Bătrânețea e la poartă,

Așteaptă să îi dai drumul,

Nu mai e ce-a fost odată

Și de ești fain, ca păunul.

Ea vine încetișor,

Nu te lasă să trăiești,

Nu e ca și când, erai fecior,

Simți că tot îmbătrânești.

Și de-ai fost un păcătos,

Du-te și te spovedește,

Căci așa este frumos,

Omu-n viață mai greșește.

Dar altuʹ să nu mai faci,

Nici cu mândra bălăioară,

Cu gândul să te împaci,

Căci păcatul te omoară.

Dară nici cu cea, brunetă,

Păcatul e și mai mare,

Fie subțirică și cochetă,

Că tu nu faci ascultare.

PE 1 APRILIE

(Plopiș, 1 aprilie 2020)

Pe 1 APRIL nu păcăliți,
Pe copii și pe bunici,
Păcăliți ceva mândruțe,
Tinerele și drăguțe.

Cele care v-au dat plasă,
Când nu au șezut acasă,
Au mințit că sunt la târg
Și că mnʹeluțele-și vând.

Dar erau în altă parte,
Cu iubituʹ câte-o noapte,
Nu au vrut ca tu să știi,
Au crezut că-i povesti.

Că mândrele-s blăstămate
Și te bagă în păcate,
Acum să le păcălim
Și de loc de nu dormim.

Să zicem să stea acasă,
Că vom merge după masă,
Dar să le lăsăm s-aștepte,
Că sunt altele bugăte.

Deci, să fie păcăleală,
Să stea singurele, dară,
Cum am stat noi mai demult,
Când și ele ne-au mințit.

ANĂ, ANĂ NUME MÂNDRU

(IN MEMORIAM – ANA PODARU)

(Plopiș, 3 aprilie 2020)

Ană, Ană nume mândru,
Tot la tine ne e gânduʹ,
Ai plecat și ne-ai lăsat,
Cu tristețe și bănat.

Ai plecat în loc mai bun,
Unde nu-i virus acum,
Dar noi încă te iubim,
Într-una te pomenim.

Și te-avem la inimioară,
Fie iarnă, fie vară
Și ești aici lângă noi,
Fie vânt sau fie ploi.

Orișice este în țară,
Gânduʹ nost' la tine zboară
Și sperăm că într-o zi,
În țară bine va fi.

Va trece și pandemia
Și vom scrie poezia,
Despre mine, despre tine,
Pentru oamenii de bine.

PRIN PĂDUREA DE SALCÂM
(Plopiș, 19 martie 2020)

Prin pădurea de salcâm,
Se plimbă o copiliță,
M-am dus flori ca să adun,
Ea vine și-mi dă guriță.

Florile sunt pentru ceai,
Dar gurița, ce să-ți spun?
E pentru ce boli mai ai,
Este leacul cel mai bun.

Și uite așa pe înserat,
Cobor încetuc spre casă,
Cu mult dor și un oftat,
Fără copilița cea frumoasă.

Dar și ziua următoare,
Iară merg să culeg flori,
Atunci când soare răsare,
Când o văd îmi dă fiori.

Că e frumoasă ca o zână,
Ce-i descrisă în povești,
Cântec ea frumos îngână,
Chiar că uiți de ce trăiești.

Uiți că ai mers după flori,
De la salcâmi înflorite,
Stai, te uiți, de multe ori,
La vraja acelei, copilițe.

OAMENI DE CUVÂNT
(Plopiș, 20 martie 2020)

Cât trăim pe acest pământ,
Să fim oameni de cuvânt,
Omul ce-și calcă cuvântu',
E ca frunza ce-o ia vântu'.

De nimeni nu-i respectat,
Ba mai mult, este blamat,
Dar cel ce zice și chiar face,
E apreciat mult măi fărtate.

Tot așa ești și dumneata,
Te știe toată lumea,
Ori pe unde ai umblat,
De toți ai fost respectat.

Că ești cu nume de sfânt,
De aceia ai cuvânt
Și acum îți fac urare,
,,LA MULȚI ANI", și la mai mare!

Că astăzi măi Vasalie,
Om harnic și de omenie,
50 de ani împlinești
Și pe toți tu îi iubești.

Dar păcat cu virusuʹ
Că nu putem face chefuʹ,
Dar rămâne pe altădată,
S-o facem, lungă și lată.

DE ZIUA POEZIEI…
(Plopiș, 21 martie 2020)

Azi, de Ziua Poeziei,
Pe un colț de lună scriu,
Dar și de ziua Marianei,
Sper că nu e prea târziu.

Frumoasă este Mariana,
Ca și luna când răsare,
Sper, ca și poezioara,
Dar luna se pierde, în zare.

Mariana și-o poezie,
Fac parte din viața mea,
Dar nimenea nu le știe
Și-mi bucură inima.

Doar, numai Dumnezeu,
Știe ce-i în inimioară,
Dar și mie-mi este greu,
Pentru draga Mariană.

SUB CIREȘUL ÎNFLORIT…

(Plopiș, 21 martie 2020)

Sub cireșul fain, înflorit,
Este-o bancă goală,
Nimeni nu s-a hodinit,
Că se tem de boală.

Nu mai vezi doi câte doi,
Cum se plimbau mai demult,
Că sunt bolnavi vai de ei,
Stau în casă cu dor mult.

Banca pare părăsită,
Dar cireșuʹ e în floare,
De nimeni parcă văzută,
Nu stau doamne, domnișoare.

Dar vom scăpa noi de toate
Și de viruși și de boală,
Ne vom plimba când e noapte,
Tot perechi pe ulicioară.

Ne-om așeza, pe băncuță,
Sub cireșuʹ înflorit,
Eu și cu a mea măndruță
Ne-om pune la povestit.

De ce a fost sau ce o fi,
Dacă virusul va trece,
Cum noi doi ne vom iubi
Fie timpul cât de rece.

AM O PRIETENĂ...
(Plopiș, 21 martie 2020)

Am o prietenă, Mirela,
Locuiește în Satu Mare,
E frumoasă bat-o vina,
E frumoasă ca o floare.

De cumva tu o privești
Și vezi cât e de frumoasă,
S-ar putea să o iubești,
Când bărbatuʹ nu-i acasă.

Dar mai multe, nu vă spun,
Nu aș vrea să mi-o furați,
Că eu dragostea o pun,
În sân, dragii mei fărtați.

Dar să știți că eu glumesc,
Nu că mie nu mi-ar plăcea,
O respect și o iubesc,
Că este prietena mea.

O iubesc ca pe o fiică,
Mirela-i prea tinerea,
La bărbat nu-i fie frică,
Căci nimenea nu o ia.

FRUMOS NE MAI CÂNTĂ CUCUʹ…
(Plopiș, 25 martie 2020)

Frumos ne mai cântă cucu',
Dar noi nu mergem la lucru,
Stăm în casă, trândăvim,
Că nu ne lasă să muncim...

Cei peste 65 de ani,
Pot să stea că au și bani,
Că au pensie destul de bună,
Mulți sunt de-au muncit în mină.

Dar care-s mai tinerei,
Treb(ui)e să muncească ei,
Ca să aibă bănișori,
Însurați, sau chiar feciori.

Că astăzi fără bănet,
Te tot uiți pe internet,
Dar nu-ți trece nici de foame,
Poți vedea orice cocoane.

Dragii noștri guvernanți,
Puneți mâna și lucrați,
Lăsați în pace poporuʹ,
Ei făuresc viitoruʹ.

Virusuʹ iute a trece,
De bei o horincă rece,
Cum e aici în Maramu',
Unde fain cântă cucu.

AM FOST DUS…
(Plopiș, 25 martie 2020)

Am fost dus, eu, peste deal,
La nevastă, să-i iau cal,
Dar cal nu am cumpărat,
O gubă am căpătat.

Și un clop moroșenesc,
Să îl port până trăiesc,
La cal trebuie, ham, căruță,
La clop niște mărgeluță.

O pană în clop, pe cap,
La cal ovăz și de-i buiac?
Deci, eu, bine m-am gândit,
Nu iau cal prea obosit.

Mai bine un clop cu pană
Să merg, la una bălană,
Să mi-l aranjeze ea,
Cât la ea ʹoi înnopta.

Clopuʹ e mai ușurel,
O să merg la joc cu el
Și atâta voi juca,
Până din cap a ptʹica.

Să mă vadă babele,
Cum joc eu și mândrule
Și apoi o strâng în brață,
Pe care-i mai  iubăreață.

ANTOLOGIE DE POEZIE…
(Plopiș, 26 martie 2020)

Am făcut ANTOLOGIE,
Eu, Dragoș și Vasalie,
La care vor participa,
Poeți, din toată țara.

Din Maramu', peste Carpați,
Numai oameni învățați
Și de-acolo până la mare,
Domni, doamne și domnișoare.

Din Moldova lui Ștefan
Și până în Bărăgan,
De acolo și-n Banat,
Unde mulți au învățat.

Cum se ține omenia
Și se scrie, poezia,
Se scrie și proză, neîncetat,
Tot de omul învățat.

Nu pot să adaug nume,
Nici localități de unde,
Toți îs mândri și-nvățați,
Doamne mândre și bărbați.

O să citiți fiecare,
Când Antologia apare,
Nu-i musai să ne lăudați,
Noi trei, tot suntem fărtați.

MERGE BABA PRIN OGRADĂ…

(Plopiș, 27 martie 2020)

Merge baba prin ogradă,
Dar numai încetișor,
Multe ea ar vrea să vadă
Și unde-i al ei fecior.

Dacă e cumva plecat,
La mândruța din vecini,
Sau cumva-i la curățat,
Coasta cea plină de spini.

E seară și nu prea vede,
Nu știe unde-i fecioru',
Cum amu e iarba verde,
Abia vede podișoruʹ.

Podișoruʹ și stelaja,
Unde-și ține săraca,
Vinuʹ și cu horincuța,
Că n-are, ea, altceva.

Lapte și groștior nu are,
Că și vaca o vândut,
De-abia mer(g)e pe cărare,
Că de-amu o-mbătrânit.

Și-uite așa săraca babă,
Stă pe prispă și suspină,
Fecioruʹ nu-i are treabă,
E plecat la o vecină...

Feciorul e prăpădit.
Grijă nu are de fel,
El se duce la iubit,
Că e tânăr, frumușel.

LUNA ȘI LUCEAFĂRUʹ…

(Plopiș, 29 martie 2020)

Luna și luceafăruʹ,
Îmi cunosc mie gânduʹ.
Luna și încă o stea,
Îmi știu mie dragostea.

Dragostea pentru natură,
Dar și pentru mândra bună,
Ce noaptea prive(ște) la stele
Și la mine cu plăcere.

Noaptea, afară stele prive(ște)
Și pe mine mă iube(ște),
Locuiește sus pe deal,
Nimeni nu-i are habar.

De ce noaptea nu poate dormi,
Numai stele a privi?
Pentru că a-mbătrânit,
Nu-i mai arde de iubit.

Și îi place să admire,
Stele, luna și pe mine
Și luceafărul de seară,
Cum făcea odinioară.

Dar amu norii se lasă
Și mândruța intră-n casă
Îi un ptʹic mai necăjită,
Că demult n-a fost iubită.

Dar vremea trece, alta vine,
Facem-om noi să fie bine
Și când luna s-a vedea,
Ne-om începe dragostea.

DE UDĂTOR…

(Plopiș, martie 2020)

Anul ăsta de UDĂTOR,
Nu va fi niciun fecior,
N-or fi nici fete frumoase,
Că toate-s închise-n case.

ʹGeab-ai ieșit la arat,
Cel mai repede din sat,
Că amu cu virusu',
Stai închis în casă tu.

Sărbătoarea nu se ține,
O știi tu destul de bine,
Nici acasʹ nu chefuim,
Să nu ne îmbolnăvim.

Fiecare face ce poate
Și dacă nu e dreptate,
La biserica din sat,
Nimeni nu e la rugat.

Că numai așa se poate,
Să ne-ndepărtăm de toate,
De tradiții și-obicei,
Facem numai ce zic ei.

De credința-n Dumnezeu,
Nu ne lăsăm, vă zic eu!
Poporul din România,
Iubește credința și glia.

 

NORI NEGRI SE VĂD ÎN ZARE…
(Plopiș, 21 noiembrie 2019)

Nori negri se văd în zare,

Or fi de ploi, sau de ninsoare?
Nici Mogoșa nu se vede,
Gutâiu-n ceață se pierde.

Piatra Roșie, munte singurel,
Din nori nu îl vezi de fel,
Nici oile, nici ciobanuʹ,
Nu le vezi până la anuʹ!

Căci în anuʹ ce-a trecut,
O fost iarnă mai demult
Și cu mult mai frig afară,
Amu parcă este vară.

Umbli numai în cămașă,
După mândruța frumoasă,
Că nici ea nu-i prea-mbrăcată,
Cum umbla ea altădată.

Musai ca să stea la soare,
Dar se mai bronzează oare?
Sau vrea în ciudă să-ți facă,
Cum îți făcea altădată.

Când nu era înnorat
Și afară era cald,
Mai mare draguʹ să stai,
Numai să nu dai de bai.

CĂRĂRUȘA…
(Plopiș, 3 noiembrie 2019)

Colo mai în jos pe vale,
Este și o cărărușă,
Dar nu o știe fiecare,
Merge la mândra la ușă.

Dar de mergi pe înserat,
Grijă mare tu să ai,
De câinele-i dezlegat,
Atuncea îi da de bai.

Că e rău și mușcă tare,
Dacă nu ești cunoscut,
Degeaba îi dai mâncare,
Nu te poți apăra mult.

Dar amu prieten îmi este,
Când încep a fluiera
Și amu nu-s de poveste,
Când mă duc la mândruța.

Eu, vouă, v-am spus să știți,
De mergeți pe cărărușă,
Ce se întâmplă sau pățiți,
Noaptea la mândra la ușă.