Alianţele electorale, un dezavantaj pentru partidele mici

Pornind la drum ca un taifun programat să măture toate mizeriile întâlnite în cale, micul partid născut din capriciul unui bucureştean care voia să-şi salveze oraşul s-a înmuiat pe măsură ce a obţinut rezultate – când foarte bune, când neaşteptat de slabe – la alegeri.

Rezultatele de-a dreptul spectaculoase obţinute la euroalegeri au fost urmate de un rezultat mult sub aşteptări la prezidenţiale.

Aflat, atât în sondaje cât şi în competiţiile electorale reale, când sus, când jos, USR naşte o serie de nedumeriri. Fie că este luat ca o entitate, fie în combinaţie cu PLUS, în jurul acestei construcţii politice s-au adunat prea multe întrebări.

Neconcludentă este în primul rând identitatea doctrinară a USR. Unde trebuie aşezat USR, la dreapta PNL sau la stânga stângii, undeva printre forţele revoluţionare, de sorginte neo-marxistă?

În toate discursurile liderilor USR există o ambiguitate, dacă nu chiar o obscuritate vecină cu legendele din jurul societăţilor secrete, de tip masonic, dar fără prestanţa marilor maeştri.

Când pui pe cântar produsele politice ale acestei construcţii, fie că ai în vedere USR, fie USR-PLUS, nu ştii ce o defineşte. Să iei în considerare rezultatele foarte bune de la europarlamentare sau cele foarte slabe de la prezidenţiale? Succesul, urmat de eşec, se datorează USR sau alianţei USR-PLUS?

Necesară doar pentru a-l recupera pe Dacian Cioloş, alianţa USR cu PLUS trebuia să fie încă de la început o fuziune. PLUS nu reprezintă decât orgoliul unui singur om de a avea propriul partid. De altfel Dacian Cioloş mai are un antecedent în tragerea pe sfoară a unui partid. Desemnat de preşedintele Klaus Iohannis prim ministru, susţinut de PNL, Dacian Cioloş nu a făcut decât să-i ţină pe liberali ca pe jar. Până la urmă le-a tras clapa. Acum procedează la fel cu USR.

În cazul lui Dacian Cioloş se poate vorbi despre o anumită perfidie, despre o adevărată alergie la înregimentarea într-un alt partid decât cel condus de el.

Refuzul organic de a face alianţe definitive s-a extins de la persoana Cioloş la nivelul alianţei. Cel mai înverşunat adversar al USR-PLUS este chiar USR-PLUS. Poate că PNL se va supăra, pentru că această aserţiune i se potriveşte şi lui cum nu se poate mai bine.

Pentru a înţelege cât de cât acţiunile USR-PLUS trebuie căutate cauzele. Ele sunt, în această perioadă, de natură legislativă.

Dacă alegerile primarilor s-ar fi făcut din două tururi toate înţelegerile pe sub masă, toate trocurile, toată fojgăiala ca într-un cuib de şerpi veninoşi nu ar exista. Fiecărui partid, în cazul alegerilor în două tururi, i s-ar fi oferit şansa de a arăta ce poate de unul singur.

Alegerile dintr-un tur seamănă cu un campionat de fotbal la care nu se joacă finala.

Dintre toate partidele USR resimte cel mai acut această anomalie legislativă, nedemocratică pe fond, susţinută pe faţă de PSD şi prin spate, în mod perfid, de PNL.
Mai mult decât toate formaţiunile politice, USR-PLUS este victima alegerilor primarilor dintr-un singur tur.

Deşi părea că la Bucureşti s-a decis că USR-PLUS şi PNL vor avea un candidat comun, pentru a-şi maximiza şansele victoriei asupra Gabrielei Firea, iată că un reprezentant al USR, Claudiu Năsui, şi altul al PLUS, Vlad Voiculescu, anunţă în duet că la primăriile de sector USR-PLUS nu acceptă candidaţi comuni cu PNL.

Decizia, odată luată la Bucureşti, se înţelege că se va repeta la nivel teritorial. Cum localele sunt un test pentru alegerile parlamentare este normal ca fiecare partid să aibă propriul candidat de primar. Partidele avantajate sunt, desigur, PSD şi PNL, şi în cazuri ceva mai izolate UDMR.

Decizia USR-PLUS de a nu intra în alianţe electorale pentru locale are o logică, un scop bine determinat: oferă posibilitatea de a ataca fără menajamente principalul adversar de la care poate lua voturi. Atacurile la adresa PNL şi a preşedintelui Iohannis pot aduce mai multe voturi pentru USR-PLUS decât orice alianţă electorală conjuncturală.

Oricât ar părea de necesare pentru coagularea dreptei, sau pentru înfrângerea candidaţilor PSD, în cazuri particulare a candidaţilor UDMR, alianţele electorale pentru alegerile locale reprezintă un dezavantaj pentru partidele mici, incluzând aici şi USR-PLUS.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informatia zilei Maramureş