Sadismul politic

PSD joacă la risc. Chiar dacă se află în opoziţie, profitând de numărul mare de parlamentari, PSD reuşeşte să obstrucţioneze toate demersurile guvernului care încearcă să ţină sub control răspândirea în masă a infectărilor.

Creşterea explozivă a cazurilor după eliminarea carantinării şi izolării persoanelor care vin din zone roşii a plasează România în zona galbenă.  Nu suntem foarte departe de intrarea în zona roşie. Tocmai PSD a devenit campionul apărării drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Sadismul cu care PSD, Pro România şi ALDE tratează problema crizei de pandemie depăşeşte limitele jocului politic.

Nu lipseşte nici o foarte abilă complicitate din partea USR-PLUS. Partidele lui Dan Barna şi Dacian Cioloş nu se comportă nici de departe ca un viitor partener de guvernare. Între Alianţa USR-PLUS şi PNL găseşti greu puncte comune. Cele două forţe politice lasă impresia unei incompatibilităţi structurale. Fiecare măsură a guvernului este analizată  în detaliu şi criticată fără menajamente. Explicaţia este simplă< strategii USR-PLUS consideră că pot creşte numai cu condiţia de a se situa în opoziţie faţă de PNL.

Până şi candidatul comun de la Bucureşti nu se sfieşte să critice acţiunile guvernului PNL. Dacă lucrurile vor continua în felul acesta, nu este exlus un conflict deschis între parteneri înainte de alegeri. Ce să mai vorbim despre o alianţă a dreptei? Ambiguitatea relaţiilor dintre lideri, obscuritatea care planează asupra eventualelor negocieri, anulează orice proiect comun al partidelor de dreapta.

Ambiţiile personale ale actualilor lideri sunt puse în faţa intereselor generale. Practic, dreapta este la fel de fărâmiţată cum era înaintea alegerilor din anul 2000 când Ion Iliescu a câştigat alegerile prezidenţiale, după ce Corneliu Vadim Tudor a ajuns în turul doi. De ce nu reuşesc partidele de dreapta să se unească în faţa ascensiunii stângii?Susţinerea pe faţă exclusiv a PNL denotă lipsă de abilitate şi diplomaţie politică din partea preşedintelui Klaus Iohannis. USR-PLUS şi PMP nu fac decât să reacţioneze în consecinţă, simţindu-se trataţi ca nişte copii vitregi.

Ludovic Orban urmează direcţia politică trasată de preşedinte. PNL se comportă ca un partid care nu are nevoie de aliaţi decât atunci când stabileşte el, în condiţiile stabilite de el. Pentru un partid de 30-35%, PNL este prea arogant. Puţină umilinţă nu-i strică din când în când. Îi este servită sistematic de liderii alianţei USR-PLUS. De exemplu, cu totul întâmplător, Dan Barna a trecut prin faţa palatului Victoria exact în timp ce se protesta împotriva măsurilor de prevenţie.

Partid de dreapta cu apucături de stânga, fără puncte concrete în program, fără o doctrină clarificată, până la urmă PNL va trebui să admită că USR s-a născut în stradă şi de acolo îşi extrage şi acum seva. 

Situaţia nu este mai bună pe stânga, dar fără să fie într-o alianţă, PSD, Pro România şi ALDE acţionează la unison. La o mai atentă analiză, se poate observa că Victor Ponta îşi duce partidul ceva mai spre centru decât Călin Popescu Tăriceanu. Pro România pare un fel de aripă reformistă de tipul PD-ului desprins de Petre Roman din PDSR.

  Toate partidele s-au trezit nepregătite pentru alegerile locale.  Toate au ales să atace ca bezmetice partidul aflat la guvernare, dar minoritar în parlament. Refuzând crearea unei alianţe de dreapta, cel mai bun rezultat pe care-l poate obţine PNL este conservarea funcţiilor de primari în funcţie pe care îi are acum. 

Acelaşi obiectiv îl urmăreşte şi PSD, însă are un concurent serios în Pro România. Obiectivul major al Alianţei USR-PLUS este câştigarea funcţiei de primar general la Bucureşti de Nicuşor Dan. În rest, partidele mici, în lipsa alianţelor mizează pe întâmplare, ca la loz în plic. 

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş