Ionela Flood, domiciliată de ani buni în Anglia, trăiește la plus infinit dorul de România, dovadă și faptul că a fondat, de peste un sfert de veac, o societate numită (cum altfel?!) „Românca”, prin care se implică material și spiritual pentru a ajuta românii din diaspora. De altfel placheta de poezii și picturi proprii se numește „Dor de infinit”, titlu care este dat de prima poezie din volum.
Poeta se contopește cu țara natală: „Dacă eu sunt
dorul tău de România,/ Tu ești dorul meu de infinit.”, o declarație reflexivă,
sinceră, meditativă.
Stările lăuntrice ale poetei Ionela Flood sunt
multiple și are un stil propriu, personal în al exprima, fie că vorbim de
dragostea de patrie sau despre persoana iubită, ca-n poezia „Reverberații”: „În
cheia sol renaște infinitul/ Zdrobit în miriade de scântei/ Când între inimile
noastre reverberează cerul/ În combinări carnale luate câte N.”
În poezia „Miracol” poeta Ionela Flood are puterea
de a trece peste eșecurile inimii și dorința de a iubi din nou: „A înflorit din
nou iubirea/ În inimile noastre de cleștar// Două izvoare picurând destine/
Îmbrățișând lumina oceanului primordial// A înflorit lumina iar în nuferi/ Cu
sufletul sărut pământul ce ne cheamă la
acest mal.” Frumusețea iubirii poetei ne validează și frumusețea minții ei de
poet autentic, de valoare internațională.
Despre frământările interioare face vorbire poeta în
poemul „Renaștere”, parcă versurile ei ar fi picturi pe pânză, numai că la
final „renaște„ asemeni păsării Phoenix iar sufletul ei se transformă „în
floare de caisă”.
„Ars poetica” este, după umila mea părere, poemul
„Sărutul inimii” (ce titlu inspirat), un elogiu pentru viață, cu bune și rele,
care scot în evidență o luptătoare și o învingătoare în același timp: „Respir
prin tine viață/ Cu fiecare gest fluid,/ Mă contopesc într-o dorință vie/ De a
fi,/ Cu fiecare clipă/ Doar în tine.”
După cum puteți remarca iubirile pentru Ionela Flood
pot fi de mai multe feluri, îmbracă forme diferite de exprimare. Ea poate fi
„în tăcere”, dar nu înseamnă că nu o „soarbe prin fiecare por al firii
(„Tăcere”) dar poate fi și bucurie și un „miracol infinit” („Regăsire”).
Multe poezii sunt create cu atâta patos încât ni-l
amintește pe Adrian Păunescu: „regina Neagră a fugit de-acasă/ în barca vieții
rămas-am doar noi doi,/ Jucăm partidă aprigă după partidă/ Când regele rănit se
dă bătut de noi.// Regina Albă stă-n expectativă,/ Când din senin un porumbel
sublim/ Se-așează între piese ca acasă...”.
De altfel autoarea, cu ocazia apariției altui volum,
are curajul să se destăinuie cititorilor: „În această călătorie numită viață,
ne trezim adesea pe malurile unor întâmplări care ne marchează drumul, cu
puterea unor semne de întrebare cărora ne străduim să le dăm sens. M-am trezit
și eu în mijlocul unor căutări de acest fel. (...) Răspunsurile acestor
întrebări le veți găsi printre rândurile poeziilor mele...”.
Și această nouă carte de versuri și acrilice pe
pânză, este o carte de suflet, este „copilul” ei pentru că Ionela Flood are „o
taină” care „mocnește tăcut în ea („O taină”), are aspirații, are căi și
drumuri de străbătut, are îngeri păzitori, are poftă de viață și de frumos, fie
că vorbim de poezie sau pictură, fiindcă cele două arte se întretaie și trebuie
privite și admirate împreună, formează un tablou unitar, un întreg care va
produce multă lumină, multă bucurie sufletească. Poate aceasta este explicația că
pe lângă lansarea cărții „Dor de infinit” poeta-pictor a pregătit cu minuțiozitate
o expoziție de pictură numită „Sublim”.
Închei cu spusele lui Sorin Mihăilescu din eseul
intitulat „Ochii luminii fulgerătoare a artei”: „Dor de infinit reprezintă
o copleșitoare și atrăgătoare filă ce se include, armonios și sugestiv, în
cartea noastră cultural-artistică, scrisă cu credință, pasiune și dăruire”.
Felicitări!
Gelu DRAGOȘ, U.Z.P.R.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu