Vertical, păşesc înainte…… dintru non-existenţă,
într-o Lume fenomenală,
de dumnezeiască Poezie…,
conştient de faptul că sunt
înnobilat cu Frumuseţe și Raţiune,
baza şi sorgintea având-o
în Logosul Sfânt…,
Vertical păşesc înainte,
în suflet cu un Dor nemărginit…
Logica refuză, se împotriveşte,
conceptului, care afirmă:
„că hazardul, întâmplarea”…
– ar fi şi chiar este -,
autorul acestei fantastice,
tainic – miraculoase – „Poveste”…
De aceea, primindu-le toate,
aşa, precum (şi) sunt, anume:
cu rele mai multe, cu mai puţine bune,
vertical, păşesc înainte…
în suflet cu un Dor de nespus,
încrezător, lăsându-Mă în mâinile
Marelui Legiuitor,
al legilor imuabile ale Firii,
iar de la fenomenala Lume,
nu cer și nu (mai) aştept niciun răspuns,
întrucât – El Este – în Mine…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu