Începând cu 2015 în Ucraina se desfășoară reforma administrativ-teritorială, a cărei scop, potrivit concepției descentralizării, este acordarea unor împuterniciri mai mari comunităților teritoriale în detrimentul administrațiilor (reprezentanțelor guvernului central în regiuni și raioane), scrie Marin Gherman.
Descentralizarea din Ucraina, ca reformă, se compune din mai multe etape. Mai întâi au avut loc comasări de sate și orașe în baza principiului de unire benevolă (care a durat cu mult mai mult decât se planifica inițial), apoi soarta localităților care au rămas în afara acestui proces s-a decis la ședințele Cabinetul de Miniștri, după consultări cu Administrațiile Regionale de Stat (care reprezintă Guvernul în regiuni), dar și cu parlamentarii din circumscripțiile uninominale.
Crearea comunelor compuse din mai multe localități a fost un proces lung și problematic în Ucraina, inclusiv în regiunile Cernăuți, Transcarpatia și Odesa, unde locuiesc compact etnicii români. Descentralizarea determină diverse neînțelegeri și acum, după ce, în mai 2020, Cabinetul de Miniștri a adoptat Planul de perspectivă a regiunii Cernăuți, în care s-au creat comune noi în pofida voinței cetățenilor, sunt rupte cătune și sate de la primării și unite cu comune vecine, unele localități sunt unite cu centrul regional Cernăuți, în timp ce există decizii ale consilierilor locali de a nu admite acest lucru.
În același timp au apărut și o serie de comune românești importante în regiunea Cernăuți, cu primari capabili să identifice fonduri pentru dezvoltarea acestor localități, dar și să păstreze – pe cât este de posibil – identitatea națională. Ce-i drept, această constatare nu este o regulă, ci mai mult o excepție! Ca și în cazul cercetătorului american Robert Putnam, care a studiat reforma descentralizării în Italia, constatăm că zonele sărace, fără o cultură a dialogului social și economic, vor fi încă multă vreme condamnate la sărăcie. Descentralizarea din Ucraina se deosebește de cea din Italia anilor 1960-1970 prin faptul că include nu doar o componentă de subsidiaritate, ci și de modificare a structurii administrativ-teritoriale. Mai mult decât atât, Italia este un stat monoetnic, pe când Ucraina include sute de minorități naționale.
O altă etapă a reformei descentralizării este comasarea raioanelor. În Ucraina structura administrativ-teritorială este următoarea: regiune – raion – localitate. După finalizarea procesului de descentralizare structura respectivă va fi următoarea: macroregiune – macroraion (district) – comună. În viitorul apropiat, după crearea comunelor din mai multe sate, raioanele mici vor fi înlocuite cu macroraioane (districte), nu se exclude nici comasarea regiunilor (prin adoptarea unor noi legi și modificări în Legea Fundamentală). Merită menționat faptul că regiunile Cernăuți și Transcarpatia sunt cele mai mici din Ucraina, iar despre riscul dispariției lor se tot vorbește în presa de limba ucraineană.
Recent, Ministerul dezvoltării comunităților și teritoriilor din Ucraina a publicat proiectul de hotărâre privind crearea macroraioanelor. Pentru românii din Ucraina veștile diferă de la o regiune la alta. Așadar, în Transcarpatia satele cu populație majoritar românească vor fi incluse într-un singur district – macroraionul Tiaciv (Teceu), în urma comasării raioanelor Rahiv (Rahău) și Tiaciv (Teceu). Potrivit proiectului guvernamental, districtul va avea 268,1 mii de locuitori, iar populația românească nu va fi dispersată.
Crearea comunelor compuse din mai multe localități a fost un proces lung și problematic în Ucraina, inclusiv în regiunile Cernăuți, Transcarpatia și Odesa, unde locuiesc compact etnicii români. Descentralizarea determină diverse neînțelegeri și acum, după ce, în mai 2020, Cabinetul de Miniștri a adoptat Planul de perspectivă a regiunii Cernăuți, în care s-au creat comune noi în pofida voinței cetățenilor, sunt rupte cătune și sate de la primării și unite cu comune vecine, unele localități sunt unite cu centrul regional Cernăuți, în timp ce există decizii ale consilierilor locali de a nu admite acest lucru.
În același timp au apărut și o serie de comune românești importante în regiunea Cernăuți, cu primari capabili să identifice fonduri pentru dezvoltarea acestor localități, dar și să păstreze – pe cât este de posibil – identitatea națională. Ce-i drept, această constatare nu este o regulă, ci mai mult o excepție! Ca și în cazul cercetătorului american Robert Putnam, care a studiat reforma descentralizării în Italia, constatăm că zonele sărace, fără o cultură a dialogului social și economic, vor fi încă multă vreme condamnate la sărăcie. Descentralizarea din Ucraina se deosebește de cea din Italia anilor 1960-1970 prin faptul că include nu doar o componentă de subsidiaritate, ci și de modificare a structurii administrativ-teritoriale. Mai mult decât atât, Italia este un stat monoetnic, pe când Ucraina include sute de minorități naționale.
O altă etapă a reformei descentralizării este comasarea raioanelor. În Ucraina structura administrativ-teritorială este următoarea: regiune – raion – localitate. După finalizarea procesului de descentralizare structura respectivă va fi următoarea: macroregiune – macroraion (district) – comună. În viitorul apropiat, după crearea comunelor din mai multe sate, raioanele mici vor fi înlocuite cu macroraioane (districte), nu se exclude nici comasarea regiunilor (prin adoptarea unor noi legi și modificări în Legea Fundamentală). Merită menționat faptul că regiunile Cernăuți și Transcarpatia sunt cele mai mici din Ucraina, iar despre riscul dispariției lor se tot vorbește în presa de limba ucraineană.
Recent, Ministerul dezvoltării comunităților și teritoriilor din Ucraina a publicat proiectul de hotărâre privind crearea macroraioanelor. Pentru românii din Ucraina veștile diferă de la o regiune la alta. Așadar, în Transcarpatia satele cu populație majoritar românească vor fi incluse într-un singur district – macroraionul Tiaciv (Teceu), în urma comasării raioanelor Rahiv (Rahău) și Tiaciv (Teceu). Potrivit proiectului guvernamental, districtul va avea 268,1 mii de locuitori, iar populația românească nu va fi dispersată.
În regiunea Odesa majoritatea satelor cu populație românească vor fi incluse în districtul Ismail. Unele localități din raionul Sarata vor trece la districtul Bilgorod-Dnistrovski (Cetatea Albă). Satele din cele două districte se află la o distanță mare între ele, nu se învecinează și scenariul regiunii Transcarpatia nu poate fi aplicat. Analizând harta districtelor propusă de Guvernul Ucrainei, observăm că, totuși, satul Babele nu va fi inclus în componența districtului Ismail, ci va fi alipit la districtul Bolgrad, cu o populație majoritar bulgărească, apărut în urma insistenței Bulgariei la nivel politico-diplomatic. Alipirea satului Babele la Bolgrad diluează, pe de o parte, proporția vorbitorilor de limbă bulgară în districtul Bolgrad, și, pe de altă parte, descrește numărul vorbitorilor de limba română din districtul Ismail, explică pentru Agenția BucPress istoricul Constantin Ungureanu, expert în evoluția demografică și socio-lingvistică a comunității românești din Ucraina, cercetător la Institutul de Istorie din Republica Moldova.
Cea mai afectată de reforma administrativ-teritorială va fi comunitatea românească din regiunea Cernăuți. În primul rând, în regiunea Cernăuți se preconizează să fie create 3 districte: Cernăuți, Storojineț și Hotin. Ministerul regiunilor susține că hotarele districtelor au fost stabilite conform propunerilor Administrațiilor Regionale, luând în considerație consultările cu asociațiile și experții în domeniu și că acest document va putea fi modificat în cursul aprobărilor. Ministerul regiunilor a atras atenția asupra faptului că districtele sunt formațiuni artificiale, iar serviciile care erau acordate cetățenilor în centrele raionale vor fi acordate în comune, existând deja în localități Centre de acordare a serviciilor administrative.
Cea mai afectată de reforma administrativ-teritorială va fi comunitatea românească din regiunea Cernăuți. În primul rând, în regiunea Cernăuți se preconizează să fie create 3 districte: Cernăuți, Storojineț și Hotin. Ministerul regiunilor susține că hotarele districtelor au fost stabilite conform propunerilor Administrațiilor Regionale, luând în considerație consultările cu asociațiile și experții în domeniu și că acest document va putea fi modificat în cursul aprobărilor. Ministerul regiunilor a atras atenția asupra faptului că districtele sunt formațiuni artificiale, iar serviciile care erau acordate cetățenilor în centrele raionale vor fi acordate în comune, existând deja în localități Centre de acordare a serviciilor administrative.
Cele trei districte sunt cu adevărat „artificiale”. Comunitatea românească din regiunea Cernăuți locuiește compact în 4 din cele 11 raioane ale regiunii (conform datelor ultimului recensământ, din 2001, românii reprezintă 37,1 % în raionul Storojineț, 51,4 % în raionul Hliboca, 64,3% în raionul Noua Suliță și 93,8 % în raionul Herța, respeciv 55,4 % din populația acestor 4 raioane). Cele patru raioane unde sunt sate cu populație românească vor fi împărțite în 3 districte diferite, potrivit proiectului de decizie.
Districtul Storojineț se va compune din raionul Storojineț și o parte din raionul Hliboca, dar și din alte raioane ucrainene. Cealaltă parte a raionului Hliboca va fi alipită la districtul Cernăuți, din care vor mai face parte Ținutul Herța și raionul Noua Suliță, cu excepția unei comune. Este vorba de comuna Mămăliga, care, potrivit proiectului, va fi alipită la districtul Hotin. Primarul comunei Mămăliga, din care fac parte satele Bălcăuți, Nesvoia, Stălinești, Podvirna și Dranița, Arcadie Șova, a protestat în repetate rânduri împotriva unui astfel de scenariu. El a declarat pentru Agenția BucPress din Cernăuți că locuitorii comunei sunt legați istoric de Cernăuți și de celelalte localități din raionul Noua Suliță.
Districtul Storojineț se va compune din raionul Storojineț și o parte din raionul Hliboca, dar și din alte raioane ucrainene. Cealaltă parte a raionului Hliboca va fi alipită la districtul Cernăuți, din care vor mai face parte Ținutul Herța și raionul Noua Suliță, cu excepția unei comune. Este vorba de comuna Mămăliga, care, potrivit proiectului, va fi alipită la districtul Hotin. Primarul comunei Mămăliga, din care fac parte satele Bălcăuți, Nesvoia, Stălinești, Podvirna și Dranița, Arcadie Șova, a protestat în repetate rânduri împotriva unui astfel de scenariu. El a declarat pentru Agenția BucPress din Cernăuți că locuitorii comunei sunt legați istoric de Cernăuți și de celelalte localități din raionul Noua Suliță.
Dacă decizia nu va fi revăzută, doar școlile din comuna Mămăliga vor fi cu predare în limba română în districtul Hotin. Primarul se întreabă cum vor avea loc olimpiadele școlare, în ce limbă se vor desfășura competițiile între elevi, cum va fi delegată funcția de coordonator în domeniul educației pentru școlile românești Hotinului. Recent, a spus primarul, el a primit o promisiune verbală că harta va fi modificată, între timp se pregătește organizarea unei ședințe a consiliului comunei Mămăliga pentru a vota împotriva deciziei de a rupe satele din cadrul comunei de arealul istoric și de legăturile tradiționale cu Noua Suliță și Cernăuți.
Dacă nimic nu se va schimba, comunitatea românească din regiunea Cernăuți va fi divizată. Reprezentarea ei slabă la nivelul conducerii acestor macroraioane, combinată cu reprezentarea infimă (deja tradițională) la nivelul administrației regionale, o va lipsi, practic, de posibilitatea de a-și apăra drepturile educaționale, lingvistice, identitare, garantate de Constituție – aceasta este temerea principală a membrilor comunității românești.
Dacă comparăm situația comunității românești cu cea a altor minorități naționale, menționăm că în urma unor presiuni la cel mai înalt nivel ale autorităților bulgare, la 20 mai 2020 Bulgaria și Ucraina au ajuns la un consens în ceea ce privește includerea tuturor localităților cu populație bulgară din regiunea Odesa într-un singur viitor macroraion.
În regiunea Transcarpatia apare districtul Beregovo, unde sunt incluse majoritatea localităților cu populație ungară din regiunea Transcarpatia. Presa din Ucraina menționată că subiectul macroraionului ungar a fost tema principală de discuții în timpul recentei vizite a ministrului ucrainean de Externe Dmitro Kuleba la Budapesta. Presiunea Bulgariei și a Ungariei a avut efect. Ce-i drept, spre deosebire de comunitatea românească din Ucraina, bulgarii și ungurii au două orașe mai mari unde predomină elementul lingvistic minoritar – Bolgrad și Beregovo. Românii din Ucraina nu au un oraș la fel de mare și de important, în jurul căruia să se realizeze o inițiativă de acest gen, majoritatea orașelor au fost timp de decenii rusificate / ucrainizate și deznaționalizate. Potrivit istoricului Constantin Ungureanu, în perioada sovietică, ponderea populaţiei ucrainene din regiunea Cernăuți a crescut de la 66,9% în 1959 la 70,8% în 1989, pe când procentul populaţiei româneşti, divizată artificial în români şi moldoveni, s-a menţinut la cca. 19,6%. S-a atestat o tendinţă de ucrainizare a satelor cu populaţie mixtă, de rusificare mai ales în oraşul Cernăuţi, dar şi de „moldovenizare” a unei părţi a etnicilor români. Evoluțiile negative au continuat și după 1991, iar reforma administrativ-teritorială ar putea aprofunda divizările produse în trecut.
Din aceste considerente, în data de 28 mai a.c. Consiliul Național al Românilor din Ucraina (CNRU), o uniune a peste 20 de asociații, organe de presă și edituri, centre culturale românești din regiunile Cernăuți, Transcarpatia, Kiev și Odesa, au solicitat autorităților centrale și locale să nu permită divizarea comunității românești în cadrul reformei administrativ-teritoriale.
Dacă nimic nu se va schimba, comunitatea românească din regiunea Cernăuți va fi divizată. Reprezentarea ei slabă la nivelul conducerii acestor macroraioane, combinată cu reprezentarea infimă (deja tradițională) la nivelul administrației regionale, o va lipsi, practic, de posibilitatea de a-și apăra drepturile educaționale, lingvistice, identitare, garantate de Constituție – aceasta este temerea principală a membrilor comunității românești.
Dacă comparăm situația comunității românești cu cea a altor minorități naționale, menționăm că în urma unor presiuni la cel mai înalt nivel ale autorităților bulgare, la 20 mai 2020 Bulgaria și Ucraina au ajuns la un consens în ceea ce privește includerea tuturor localităților cu populație bulgară din regiunea Odesa într-un singur viitor macroraion.
În regiunea Transcarpatia apare districtul Beregovo, unde sunt incluse majoritatea localităților cu populație ungară din regiunea Transcarpatia. Presa din Ucraina menționată că subiectul macroraionului ungar a fost tema principală de discuții în timpul recentei vizite a ministrului ucrainean de Externe Dmitro Kuleba la Budapesta. Presiunea Bulgariei și a Ungariei a avut efect. Ce-i drept, spre deosebire de comunitatea românească din Ucraina, bulgarii și ungurii au două orașe mai mari unde predomină elementul lingvistic minoritar – Bolgrad și Beregovo. Românii din Ucraina nu au un oraș la fel de mare și de important, în jurul căruia să se realizeze o inițiativă de acest gen, majoritatea orașelor au fost timp de decenii rusificate / ucrainizate și deznaționalizate. Potrivit istoricului Constantin Ungureanu, în perioada sovietică, ponderea populaţiei ucrainene din regiunea Cernăuți a crescut de la 66,9% în 1959 la 70,8% în 1989, pe când procentul populaţiei româneşti, divizată artificial în români şi moldoveni, s-a menţinut la cca. 19,6%. S-a atestat o tendinţă de ucrainizare a satelor cu populaţie mixtă, de rusificare mai ales în oraşul Cernăuţi, dar şi de „moldovenizare” a unei părţi a etnicilor români. Evoluțiile negative au continuat și după 1991, iar reforma administrativ-teritorială ar putea aprofunda divizările produse în trecut.
Din aceste considerente, în data de 28 mai a.c. Consiliul Național al Românilor din Ucraina (CNRU), o uniune a peste 20 de asociații, organe de presă și edituri, centre culturale românești din regiunile Cernăuți, Transcarpatia, Kiev și Odesa, au solicitat autorităților centrale și locale să nu permită divizarea comunității românești în cadrul reformei administrativ-teritoriale.
Într-un memoriu al CNRU, președintelui, premierului din Ucraina, șefului parlamentului, guvernatorului regiunii Cernăuți, șefului Consiliului Regional și parlamentarului Gheorghe Mazurașu, li se solicită să nu admită divizarea administrativ-teritorială a românilor. „Cele patru raioane cu populație compactă românească în cadrul reformei administrativ-teritoriale în regiunea Cernăuți să fie incluse într-un singură unitate administrativ–teritorială (așa-numitul macro-raion)”, propune CNRU.
„Includerea artificială a teritoriului locuit compact cu minoritatea românească în componența unor macro-raioane diferite va determina o asimilare forțată, fapt ce intră în contradicție cu obligațiile internaționale asumate benevol de Ucraina. Menționăm că în contextul nerezolvării problemei privind predarea în limba maternă în școlile minorităților naționale, creată de guvernarea anterioară, în loc să se dezamorseze starea conflictuală, scenariul care se conturează poate deveni un motiv pentru agravarea situației interetnice într-un ținut cunoscut ca fiind tolerant”, potrivit Memoriului. Într-un alt memoriu al CNRU, adresat Președintelui, Premierului României și altor persoane din conducerea Statului Român, liderii politici de la București sunt rugați insistent „să dispună de urgență măsurile ce se impun pentru încheierea unei înțelegeri similare privind includerea localităților românești din regiunea Cernăuți într-o singură unitate administrativ-teritorială raională”. Este menționat faptul că art.16 din Convenția-cadru privind protecția minorităților naționale, ratificată de Ucraina, obligă Părțile semnatare să se abțină de la acțiuni care ar putea modifica componența proporțională a populației în zonele compact locuite de persoane care aparțin minorităților naționale și care ar putea duce la restrângerea drepturilor și libertăților ce rezultă din principiile fixate în Convenție.
Așadar, reforma descentralizării s-a lovit de discuții dure de sorginte etno-națională. Recunoaștem faptul că descentralizarea nu trebuie să aibă loc în baza principiilor etnice sau lingvistice, în același timp nici nu trebuie să încalce dreptul unui popor autohton să locuiască în arealul său istoric tradițional și să nu fie divizat. Este mai mult decât necesară găsirea unui echilibru între frustrările și temerile Kievului de a crea districte pe principiul etnic și necesitatea de a respecta valorile internaționale în domeniul dreptului minorităților naționale. După limpezirea acestor „ape tulburi ale reformei” se poate de pășit cu încredere pe calea principiului subsidiarității, când o problemă poate fi soluționată la nivel de comună, și nu în structurile birocratizate ale administrațiilor, care se mai păstrează ca rudimente politice ale regimurilor anterioare. Dar mai este mult până acolo….
Marin GHERMAN, pentru Agenția BucPress – www.bucpress.eu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu