Trenule, maşină mică...
domnului Eugen Fărcăşanu
Dincotrova
vin şi încotrova curg
râurile sinusoidale
şi leneşe
Doar închipuirea poate
pricepe
în amurg
o noapte în gara pustie
Îngândurarea
e toiagul dat de Dumnezeu
e îngândurarea Gândului
precum al unui bătrân
gârbovit
De prea multă aşteptare
într-o gară fără perspective
fără linii ferate şi femei frumoase
liniile sunt a nimănui...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu