Proces
în derulare (deja națiunea nostră resemnată a pierdut vreo șase milioane de
suflete), prin care România devine tot mai săracă, iar statele occidentale
(SUA, Canada, Franța, Spania, Italia, Marea Britanie, Germania), țări preferate
de specialiștii români, din ce în ce mai bogate și mai arogante cu una (am
numit țara noastră) din generoasele surse actuale ale opulenței și
destrăbălării lor.
Și iată
unul din paradoxurile care alimentează înfiorătoarea inechitate globală și
europeană: România, țara cea mai săracă din Uniunea Europeană (asta ilustrează
toți indicatorii nivelului de trai), îmbogățește cu specialiștii ei țările cele
mai parșive ale continentului și ale lumii!
Dar,
atenție, acest uriaș și neîntrerupt furt demonocratico-globalist din precara
avuție națională a tuturor țărilor subdezvoltate și în curs de dezvoltare (unii
americani, nu știu dacă sinceri sau cinici, au recunoscut în repetate rânduri
că guvernul lor câștigă anual, prin racolarea forței de muncă de înaltă
calificare din țările sărace ale lumii, circa 10 miliarde de dolari!), nu se
datorează numai guvernelor occidentale și companiilor lor transnaționale, care
– prin oferte tentante și convenții internaționale favorabile lor – atrag crema
forței de muncă de pretutindeni, ci în egală măsură (poate chiar mai mult)
ocârmuirilor corupte, trădătoare și neroade din țările furnizoare, acestea –
așa cum spuneam mai sus – încurajând ruinătorul trafic pentru popoarele lor,
fie pentru a-și păstra funcțiile efemere, fie (cel mai adesea) pentru
substanțiale avantaje pecuniare.
De
pildă, România postdecembristă a pierdut enorm de mult (în continuare pierde,
procesul fiind în derulare) prin expatrierea milioanelor de români, din care
vreo câteva zeci de mii, dacă nu chiar sute de mii, sunt esențiali pentru
economiile țărilor vestice unde se oploșesc, țări în care efectul Flynn de
idiotizare (oficialii utilizează sintagma edulcorată „scăderea nivelului de
inteligență”) este mai avan decât pe meleagurile noastre, probabil din pricina
consumului de droguri și a sodomiei...
Însă,
deși efectele acestui megaexod îi afectează pe toți românii rămași în
bătăturile lor și deși năucitorul fenomen este din când dezbătut în presă, ba
chiar este deplâns cu lacrimi de crocodil de răhățoasele noastre autorități, în
cei aproape 33 de ani de postdecembrism nu numai că nu s-au luat măsuri
concrete pentru limitarea sa (de pildă, o lege simplă și clară pentru
absolvenții facultăților de stat: „Toți absolvenții instituțiilor de stat sunt
obligați să muncească în țară până la stingerea completă a cheltuielilor făcute
cu școlarizarea lor, iar cei care țin morțiș să plece în străinătate, au
obligația să achite, în lei sau valută, cuantumul cheltuielilor actualizate”),
dar chiar li se pare normal să încuviințeze și să perpetueze această colosală
tâlhărie.
Cică așa
e demonocratic („Patria mea este acolo unde îmi este mai bine”) și așa pretind ticăloasele
norme atlantico-europene: ca cel sărac să fie și mai tare jecmănit prin legi
interne și suprastatale, pentru ca cel bogat și nesimțit să nu strângă câtuși
de puțin cureaua în actuala restriște planetară, generată de poluare (secetă,
călduri sufocante), pandemie, războiul ruso-ucrainean și, desigur, de avalanșa
crizelor (energetică, economico-financiară, alimentară, moral-spirituală).
Colac
peste pupăză, taman în aceste momente de mare cumpănă pentru întreaga planetă,
Ursula von der Leyen, necușera și neînzestrata președintă a Comisiei Europene,
le pretinde statelor membre (lesne de priceput că alocarea viitoarelor granturi
europene va fi în directă și inseparabilă legătură cu promptitudinea marșării
și cu procentul de înfăptuire a acestei dispoziții teutonice), astfel încât
nemțălăii rasiști și revanșarzi, care ne-au umilit și jumulit de-atâtea ori, să
iasă din iarnă mai ceva ca în situația în care rușii ar continua să le vândă
gaze și petrol la subpreț...
Revenind
la Cîmpeanu (pe bune, nu cumva numele lui adevărat este Tîmpeanu sau Tâmpeanu?)
și la garnitura sa de necalificați (secretari de stat, consilieri, directori,
inspectori generali), nu putem să nu constatăm că – pe urmele profund neghioabe
ale predecesorilor săi într-ale (ne)Educației postdecembriste (vreo 23 de
aflători în treabă, unii dintre ei în mai multe rânduri: Ecaterina Andronescu-Abramburica
de trei ori, Liviu Pop și Sorinel Tîmpeanu de câte două ori) – insul în cauză,
de mai multe ori agronom-traseist și nici măcar o singură dată liberal sadea, a
făcut tot ce i-a stat în putință ca resturile învățământului românesc (mă rog,
ce a lăsat în urmă el și alde: Mihai Șora, Gheorghe Ștefan, Liviu Maior, Virgil
Petrescu, Andrei Marga, Cristian Adomniței, Anton Anton, Daniel Funeriu, Ioan
Mang, Remus Pricopie, Adrian Curaj, Rovana Plumb, Daniel Breaz, Monica Anisie
etc.) să ajungă de râsul curcilor la orașe și sate, așa încât abandonul școlar
și analfabetismul funcțional să devină tot mai înfloritoare: anul școlar
împărțit în cinci haramuri de module (evident, cu vacanțele poznașe dintre
ele), fără teze și alte bătăi de cap pentru elevi, fără exmatriculări, ba –
după cum am aflat de la șeful statului (cică un foarte descurcăreț profesor de
fizică) și de la ministrul (ne)Educației la deschiderea anului școlar pe 5
septembrie - și fără note (zice-se că pentru confortul psihic al elevilor
leneși și/sau neînzestrați, însă foarte simțitori la diferențierea rezultată printr-o
notare corectă, adică „răniți” în găunosul lor orgoliu de nota încasată).
Vasăzică
o singură medie anuală a calificativelor, treabă mult mai lesnicioasă pentru
dăscălime și deplin garantată întru promovarea prostimii. „În aceste condiții
să tot mergi la școală!”, exclamă Dumitru Păcuraru la finalul unuia dintre
editorialele sale. Da, dar foarte mulți vor merge cam degeaba (ioc educație și
silință), atunci când ștacheta pretențiilor scade an de an, ca să se înregistreze un oarecare spor
necușer în statistici.
Sighetu
Marmației,
George PETROVAI
6
sept. 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu