Câteva gânduri pentru cel mai valoros român, patriot și cronicar al modernității - GEORGE PETROVAI)
În poemele de o
foarte mare întindere, nu se diluează cu nimic substanța discursului liric,
fiecare vers, fiecare strofă, aducând clarificări suplimentare prin idei de o
strălucire și de o emoție aparte. PANDEMIADA, legată strâns de „blestemul”
autoimpus al lumii în pandemie, reprezintă această nobilă și consecventă
preocupare a poetului maramureșean. Cu un subtitlu epopeic rafinat, care
valorează cât zece recenzii, PANDEMIADA se dorește cu adevărat a fi
„Tragicomedia globalismului”, un veritabil „roman în versuri despre declinul
omului”.
„Invocația” de
la începutul cărți este definitorie intenției generale a cărții. Chiar dacă
poetul taxează lașitatea, incultura, inconsecvența și incompetența clasei
politice actuale, ruga lui amintește de „îndreptare” și nu despre „pieire”, în
deplin acord cu învățăturile desprinse din Sfintele Scripturi și conformă
simțămintelor creștine care-l animă.
Împărțită în mai
multe secvențe, cartea probează încă o dată măiestria poetului, care își începe
discursul cu Geneza umanității, cu
miracolul creației divine - Omul, în încercarea firească de a identifica
rădăcinile „genetice” ale declinului omului modern. Partea I - Apare omul - reprezintă chiar prologul apologeticei sale
scrieri. Partea a II-a – Omul istoric și
păcatele lui – concluzionează că omenirea își are de fapt rădăcinile
comportamentului său haotic în chiar primul fratricid din istorie, cel dintre
Abel și Cain.
Incursiunile
sale în istorie, periplul tragicomic pornind din antichitate, parcurgând evul
mediu până în modernitate, readuc în atenția cititorului „personaje” precum
papii cruciați ori inchizitori, vorbesc despre imperii ori civilizații
dispărute, în goana lor după faimă și putere, ajungând până la contemporanii
noștri globaliști (J. Biden, V. Putin, Xi Jinping) ale căror decizii radicale
conduc mai mult înspre extincția rasei umane și nu înspre supraviețuirea ei. Pe
parcursul derulării „romanului”, George Petrovai surprinde din nou prin
celeritatea și maturitatea gândirii sale, prin nuanțele subtile ale înțelegerii
profunde a modului în care acționează și funcționează lumea de astăzi.
În Partea a III-a - Globalistul și prăpădul
făcut de el – poetul face o diagnoză exhaustivă a globalismului, dominat
strict de interese economice, sărăcit însă de valorile fundamentale care au
împins mereu lumea către înainte - „(credință, școală, cuplu biblic)”,
înlocuindu-le cu „revoluționarele” comportamente ale lumii noi (pandemia,
războiul și autoproclamata „libertate”
și egalitate de gen), care pervertesc omenirea și o afundă în crize fără
de egal. Nu este lăsată deoparte nici
suita de președinți români postdecembriști care, în ultimii peste 30 de ani, nu
au reușit nicicum să reformeze clasa politică, nici să aducă mereu promisa
„bunăstare electorală” a poporului, pentru care s-a vărsat de cele mai multe
ori sânge nevinovat.
Așa după cum
este firesc oricărui demers semnat George Petrovai, Epilogul conchide asupra tuturor celor înscrise în acestă cronică
atotcuprinzătoare a societății „mondiale”, mesajul fundamental al scrierii
fiind că astăzi, cu atât mai mult, clasa politică locală și globală își va urma
interesul propriu, în detrimentul interesului general, peste toate, precum un
„duh al apelor” va pluti înavuțirea unora (puțini la număr) și sărăcirea altora
(a masei generale a populației planetare). Niciodată, vorbele politrucilor
contemporani nu coincid cu faptele lor, poate tocmai de aici și încrederea
scăzută a omului de rând în mai-marii lumii sale.
O carte
frumoasă, bine scrisă, o necesară doză de „adrenalină” în versuri, care va
scoate cititorul din rutina teribilă a vieții sale și care, chiar dacă
înfățișează lucruri îndeobște cunoscute, tot îi va aprecia cu certitudine
farmecul și maturitatea. PANDEMIADA nu este doar o simplă scriere, ci poate fi
privită ca un epopeic semnal de alarmă, cu care poetul George Petrovai își
continuă cruciada „EU-NonTU”, având ca unică armă de temut propria-i peniță, de
cele mai multe ori însângerată de neadevărurile și nedreptățile lumii acesteia,
dar încărcată ubicuu cu speranța sufletului curat în a putea schimba ceva.
Recomand ca
PANDEMIADA să devină un îndreptar al gândirii libere, netrucate și neafectate
de modern, un imn al protestului la tot ceea ce ne desființează ca oameni,
păstrând cuvintele profetice ale poetului în vecinătatea imediată a inimilor
noastre. Un poet extrem de realist, un cronicar de o forță, cu o vigoare lirică
de invidiat, George Petrovai poate fi considerat un MAESTRU al manifestului
liric, fie doar și pentru persuasiunea cu care își întreprinde demersurile.
Printre
literații contemporani, opinăm cu convingere că George Petrovai reprezintă
imaginea românului adevărat, autentic, dotat cu înțelepciune ancestrală, o
calitate căreia, din păcate, contemporaneitatea îi caută doar hibe, fără să-i
aprecieze sinceritatea și curățenia spirituală.
ROMÂNI, CITIȚI
PANDEMIADA!
Gheorghe A. STROIA
Adjud, 10 al lui Gustar 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu