Ne scărpinăm cu mana stângă la urechea dreaptă (sau invers). Suntem de râsul lumii, dar prin urâțenia nemernică ce ne-am făcut-o, ne credem burucii pământului. Aceeași palidă privire-n vid după o iluzorie americanerizare. Nu ne avem bine cu vecinii, dar sărim ca păduchele-n frunte să-i „aplaudăm” pe cei mari pentru că, așa cred zglobii distrugători ai nației, vom fi protejați. Pentru ce protejați? Față de cine protejați?
Cine ne-a putut face mai mult rău decât ne-am făcut noi, decât ne-au făcut ai noștri, în cei vreo 30 și ceva de ani? Care-i vina poporului și care-i vina conducătorilor că am (au) distrus totul, că ne-au gonit românii din țară, că am ajuns țara cu cel mai slab nivel de trai, dar cu cei mai mari bogătani?
Conducătorii, oameni cu coloana vertebrală de muci, iau atitudine față de cei puțini care mai au curajul să spună adevărul. Cu ce a greșit Andrei Marga când a spus că avem teritorii prin vecini? Numai un popor cu mintea-n ceață poate să accepte și să aleagă monștri de acest fel. Poporului meu îi place biciul și dacă nu-l simte pe spinare, nu se simte bine. Pericolul unei invazii străine, a dispărut. Au pârjolit totul în calea dușmanului presupus, dar și în fața propriului popor.
Cine să te mai atace când nu mai ai nimic, ba, ești doldora de datorii? Cât mai este până când vom fi o țară fără teritoriu?
Puiu RĂDUCAN
21.09.2022-B. Olănești
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu