Imaginați-vă că vă
treziți dimineața, faceți duș, vă pregătiți cafeaua, deschideți televizorul, de
unde se aude un concert de muzică clasică. Nu mai sunt programe de știri la
televizor, pentru că o astfel de opțiune nu mai există. Duceți copiii la școală
sau grădiniță, apoi mergeți la birou cu 40 de minute înainte de program ca să
reușiți să aflați ce s-a mai întâmplat în lume, pentru că site-uri de știri nu
mai există. Deschideți pe rând site-urile oficiale ale celor câtorva zeci de
instituții publice, apoi deschideți site-urile oficiale ale companiilor
importante pe care le consultați zilnic și încercați să vedeți ce se întâmplă
în domeniul industriei alimentare, automotive, pharma și retail, să zicem.
Apoi, căutați și câteva site-uri internaționale. Dacă rămânem la domeniul
medical, deschideți în fugă site-ul Agenției Europene a Medicamentului, a
Organizației Mondiale a Sănătății, a Biroului Regional al Organizației Mondiale
a Sănătății. Nu ați primit suficiente răspunsuri la întrebări, așa că încercați
să vedeți ce publică revistele de specialitate: deschideți site-ul revistei The
Lancet, apoi al The New England Journal of Medicine și tot așa. Imposibil, nu?
Este foarte important să faceți acest exercițiu de imaginație și să înțelegeți
că rolul jurnalistului astăzi este unul crucial.
Utilizarea informației
– gratuit, apropo – s-a întipărit atât de adânc în obiceiurile noastre, încât
acceptăm această facilitate ca pe o normalitate ce nu poate fi schimbată. Vreau
să clarificăm din start acest aspect deoarece, după medici, oamenii vor
înțelege, sunt convinsă, că eroii lor sunt jurnaliștii: cei care scriu știri și
la miezul nopții, mănâncă pe apucate, merg în zone cu risc crescut de
contaminare tocmai pentru a vă aduce vouă, cititorilor/telespectatorilor, informații
actualizate și credibile. Deși despre acest lucru se vorbește mai puțin acum,
starea psiho-emoțională a jurnaliștilor este, de asemenea, afectată, sunt
obosiți fizic și tot ce își doresc este ca pandemia de Covid-19 să ia sfârșit.
Nu puteam să vorbesc despre jurnalismul în situații de criză fără să le
mulțumesc colegilor mei pentru munca pe care o fac în fiecare zi, indiferent de
condiții.
Urmăresc cum este
abordat subiectul pandemiei de Covid-19 atât în România, cât și în Republica
Moldova. Presiunea pe umerii jurnaliștilor este enormă. Exceptând faptul că
oamenii au intrat într-o panică pe alocuri necontrolată, jurnaliștii trebuie să
comunice despre un subiect despre care nu știu prea multe: un virus nou, pornit
din China, omoară. Pe cine, care este rata mortalității, cât de periculos este
acest virus, cum să ne protejăm? Am urmărit atent evoluțiile începând cu primul
pacient infectat, atât în România, cât și în Republica Moldova, și modul în
care autoritățile au comunicat despre Covid-19, ce comunicau și dacă lăsau
cumva spațiu de incertitudini.
Nu doar jurnaliștii nu
știu cum și ce să comunice pe timp de criză, dar nici autoritățile nu știu,
ceea ce face obiectivul și așa fragil de a informa corect societatea foarte
complicat. Responsabilii nu au avut o poziție constantă referitor la ceea ce
reprezintă Covid-19 și cât de mult suntem expuși riscului – unii specialiști ne
spuneau că este un virus „așa, mai prăpădit”; că tulpinile gripale cunoscute
deja sunt mai periculoase, cu o rată de mortalitate mai mare; apoi OMS a
caracterizat infecția drept „o amenințare fără precedent”. Autoritățile din
Sănătate din România au obținut informații esențiale despre pacientul zero (un
cetățean italian infectat cu Covid-19 venit pe teritoriul României deja
infectat) nu de la autoritățile italiene, ci de la presa românească. Atunci,
jurnaliștilor li s-a spus „avem nevoie de voi”.
În Republica Moldova,
președintele a divulgat numele primului pacient înregistrat cu Covid-19, o
femeie venită din Italia. Președintele și premierul au condamnat-o public
pentru lipsă de responsabilitate. Ceea ce m-a bucurat enorm este că presa nu a
făcut public numele ei, protejând-o de un val de ură și mai puternic. Mă bucură
faptul că jurnaliștii au înțeles că datele pacienților reprezintă date speciale
și nu se divulgă, indiferent de circumstanțe, și că o astfel de
iresponsabilitate reprezintă o încălcare foarte gravă a legii.Informarea la minut
despre un virus despre care în continuare nu știm suficient de multe și
conlucrarea cu autorități care nu știu cum să comunice eficient transformă
misiunea jurnaliștilor într-o muncă și mai grea și cu riscuri mai mari de
erori. Vreau să împart cu colegii mei câteva sfaturi despre jurnalismul în
vreme de pandemie, în speranța că vor fi de folos:
Poate părea banal, dar este cel mai important: folosiți numai surse
oficiale. Nu este suficient ce vă spun autoritățile și experții locali.
Urmăriți conferințele de presă ale Organizației Mondiale a Sănătății sau ale
Biroului Regional al OMS pentru Europa (OMS expediază zilnic newslettere),
Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor, Agenția Europeană a
Medicamentului. Dacă cunoașteți suficient de bine limba engleză, încercați să
vă abonați la newsletterele revistelor medicale de cercetare. Un exemplu ar fi
The Lancet, dar există foarte multe alte opțiuni.
Nu folosiți informațiile existente ca pe un adevăr în ultimă instanță. Mă tem că tocmai
Covid-19 ne-a învățat această lecție foarte importantă. Numeroase studii, cu
metodologii diferite și grupuri de pacienți reduse, au generat diverse teze
referitor la Covid-19 care nu au un grad ridicat de acuratețe. Explicați oamenilor
că deocamdată acestea sunt informațiile de care dispuneți, dar vor apărea și
altele pe parcurs.
Evitați să luați poziții extreme. Mă refer la expresii de felul
„virusul ucigaș” sau „Covid-19 nu este atât de grav precum scrie presa”. Nicio
poziție nu este corectă. Folosiți-vă de informații, redați-le fără să
presupuneți câte morți trebuie să fie înregistrate ca un virus să devină
„suficient de periculos” sau „mortal”.
Evitați să folosiți comparații de tipul „cancerul și bolile de inimă omoară
mai mulți oameni”. Comparația este greșită tocmai pentru că vorbim despre maladii
diferite privind modul de transmitere, ceea ce este esențial. Da, cancerul și
bolile de inimă omoară exponențial mai mulți oameni, dar acestea sunt maladii
ce nu se transmit, nu sunt contagioase și, respectiv, sunt dezvoltate fie ca
urmare a modului nostru de viață, fie a factorilor de mediu, genetici etc. Ele
nu pot fi comparate cu boli transmisibile care necesită un răspuns urgent,
imediat, fără excepții și fără erori.
Încercați să folosiți de fiecare dată titluri suficient de explicative,
pentru a evita interpretările. Cu toții avem de învățat aici, dar
este important în această perioadă de criză să motivați oamenii să deschidă
știrea altfel, decât prin crearea sentimentului de incertitudine, neputință și
pericol.
Folosiți sursele anonime așa cum le folosiți de obicei: verificați orice
informație, iar dacă nu aveți cum informa sau confirma cele ce vi se aduc la
cunoștință, nu publicați. În această perioadă suntem bombardați cu tot
felul de informații. Dacă cineva vă spune că sunt în realitate 1.000 de bolnavi
la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase „Toma Ciorbă”, întrebați-vă pentru
început ce capacitate de paturi are în realitate acel spital. Noi am folosit
surse anonime doar atunci când știam foarte bine persoana, am comunicat cu ea
și anterior, iar informațiile furnizate au fost corecte. Totuși, este
complicat, în special în această perioadă. Nu tindeți să fiți primii, acum
acuratețea contează.
Odihniți-vă. S-a întâmplat să admitem erori tocmai din cauza faptului că eram
obosiți.
Ce vreau să transmit prin această știre? De ce este esențial ca această
informație să ajungă la cititorul meu? Întrebați-vă asta tot timpul. Trebuie să
recunosc că în această perioadă am identificat foarte multă informație pe care
am ezitat să o folosesc. Covid-19 este un virus despre care știm încă prea
puține, unele informații provizorii pot fi cu adevărat îngrijorătoare, dar eu
mă întreb dacă cititorul meu are nevoie de aceste informații și dacă are nevoie
de ele acum. Aceste întrebări mă ajută să-mi prioritizez informația.
Nu vă umiliți cititorii/telespectatorii. În România, o televiziune
le-a transmis oamenilor că alimentele ar putea fi raționalizate, fără
niciun temei, fără nicio informație confirmată. A doua zi, cozile la
supermaketuri erau enorme. În schimb, spuneți-le oamenilor de fiecare dată că
igiena este importantă. Nu va funcționa pe moment, dar sigur va funcționa în
timp.
Evitați să puneți oamenii în situații jenante. Sunt foarte
populare, atât în România, cât și Republica Moldova reportajele din sate cu
oameni în vârstă despre care înțelegem cu ochiul liber că au o igienă precară,
n-au folosit niciodată o mască sau un dezinfectant. În loc să faceți asta,
gândiți-vă dacă există o opțiune mai constructivă. Și veți vedea că, de fapt,
există.
Nu vă concentrați pe oameni, nu-i expuneți. Virusul trebuie
urmărit, nu oamenii.
Sunt sigură că după
această pandemie vom ști să comunicăm mai mult și mai corect. Și îmi doresc ca
și după această pandemie domeniul sănătății să rămână constant în atenția
noastră.
Irina Papuc, jurnalistă
Sursa: http://mediacritica.md/ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu