Ţintele fixate de preşedintele Klaus Iohannis dezamăgesc în momentul când sunt atinse. 15 mai a fost aşteptat cu mari speranţe, dar nu au fost cele aşteptate. Programată pentru data de 15 iunie, următoarea etapă de relaxare trezeşte şi mai multe dezamăgiri.
Lumea se întreabă ce se vrea cu aceste măsuri de prevenţie exagerate. Oamenii nu înţeleg de ce pot merge în pieţe supraaglomerate, în timp ce restaurantele sunt închise. Nu înţeleg de ce grădiniţele private pot fi deschide, nu însă şi cele de stat. Nu are logică să fie închise restaurantele, în timp ce firme cu sute de angajaţi pot funcţiona.
Mai insuportabilă decât starea de alertă pe care preşedintele o anunţă este starea de incertitudine.
Sunt prea multe necunoscute în această poveste despre sfârşitul unui mod de viaţă, fără să se arate cu ce va fi înlocuit.
Situaţia este cu atât mai încurcată cu cât vin informaţii contradictorii până şi de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Nu se mai vorbeşte aproape deloc despre vacccinul care să-i vină de hac acestui virus.
Adevărul este că politicienii au reuşit să acopere cu totul vocile specialiştilor. Criza sanitară a fost fost confiscată de guvernele în exerciţiu, la fel cum a fost confiscată revoluţia din decembrie 1989 de grupul lui Ion Iliescu.
Pe de altă parte, este de apreciat grija pe care o poartă guvernanţii sănătăţii oamenilor. Merită apreciat faptul că măsurile de protecţie sanitară au prioritate în faţa tuturor problemelor de ordin economic.
Apare însă o problemă foarte practică, de ordin politic. Actuala criză, din multe puncte de vedere, prelungită artificial, lovind clasa de mijloc, modifică stratificarea socială.
Guvernul Orban încurajează investiţiile mari, de infrastructură, ceea ce face ca firmele mari să se capitalizeze cum nici nu au visat, în timp ce firmele mici şi mijlocii, care oferă servicii sociale să fie împinse spre faliment. De pe urma marilor lucrări de infrastructură vin procentele de 3-5-7-10% care, în trecutul nu prea îndepărtat, oferea materia primă pentru DNA.
Primăriile au urmat aceaşi politică, transferând sumele destinate unor domenii secundare, spre investiţii. Este de neconceput să se creadă că mai există cineva care să creadă că nu se mai dă mită.
În urma acestei crize se va trage concluzia că bogaţii au devenit şi mai bogaţi, iar săracii şi mai săraci.
Dincolo de grija sanitară faţă de om, onorabilă în felul ei, criza s-a trasformat într-o perioadă de speculă, de tranzacţii dubioase, a facilitat refacerea grupurilor clientelare, alimentând cu sume uriaşe aşa numitele mari lucrări de infrastructură.
România mai are un dezavantaj: se află în faţa a două rânduri de alegeri. Acest lucru înseamnă că totul este subordonat intereselor politico-electorale. Fiecare competitor politic, indiferent de partid, cu fiecare cuvânt cerşeşte voturile alegătorilor.
Este greu de anticipat după ce criterii vor vota alegătorii, după ce au trecut prin această experienţă nemaiîntâlnită.
Se poate uşor observa că nici partidele nu sunt sigure pe ele, nu ştiu cum să abordeze problemele în aşa fel încât să nu pară că zădărnicesc lupta împotriva coronavirusului din dorinţa de a arăta că sunt preocupate de repornirea economiei.
Rareori politicienii au avut ocazia să spună atâtea lucruri nelalocul lor ca în această perioadă.
Deşi mulţi sunt bine intenţionaţi, deocamdată aproape nimic serios nu se poate discerne din discursurile lor. După votul din parlament pe marginea prelungirii stării de alertă lucrurile se vor limpezi puţin.
După 15 iunie se va intra în campanie electorală pe faţă, fiecare partid încercând să se folosească de neputinţa alegătorilor de a înţelege ce se întâmplă.
Cel mai rău lucru care ni se poate îmtâmpla este ca starea de incertitudine să devină trăsătura dominantă a omului abia intrat în secolul 21.
Autor: Dumitru Păcuraru
Sursa: Informaţia zilei Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu