Mai mult sau mai puţin pregătiţi, reprezentanţii puterii şi opoziţiei prezintă date despre situaţia financiară şi economică atât de diferite încât par să trăiască în ţări diferite.
Rareori s-a întâmplat ca disputele politice să se ducă în jurul unor cifre atât de contestate.
Pentru a-şi susţine punctele de vedere, desigur partizane, partidele scot date provenite din surse obscure. Drept urmare opinia publică este buimăcită. Pe cine să creadă? De ce ar fi mai credibil PNL decât PSD?
|inând cont că abia a plecat de la guvernare, de ce ar fi mai credibilă poziţia critică a PSD faţă de poziţia destul de optimistă şi încurajatoare a PNL?
În faţa furiei cu care politicienii îşi prezintă punctele de vedere, statistica oficială nu pare să mai aibă nicio valoare.
Guvernul se străduieşte să scoată în evidenţă eforturile pe care le-a făcut pentru menţinerea economiei pe linia de plutire, bazându-se exact pe cifrele pe care le contestă opoziţia.
Pentru o mai obiectivă şi corectă informare a publicului în această perioadă cu totul ieşită din tipare, nu ar fi lipsite de interes opiniilor foştilor şefi de guvern, a foştilor miniştri de finanţe, ca şi a foştilor preşedinţi, toţi în viaţă. Din păcate, Emil Constantinescu şi Ion Iliescu s-au retras cu totul din viaţa publică. Nu sunt date că preşedintele Klaus Iohannis i-ar consulta în anumite probleme de stat.
Pro România are în Victor Ponta un bun comunicator. Fostul premier se foloseşte de experienţa lui şi nu ezită să ofere soluţii în total dezacord cu măsurile luate de guvern. Dacă ar fi ceva mai critic şi faţă de fosta guvernare PSD s-ar bucura de mai multă credibilitate.
La rândul lui, Traian Băsescu îşi etalează în spaţiul public experienţa acumulată în cei zece ani de mandat prezidenţial, însă remarcile fostului preşedinte nu sunt atât de acide ca ale fostului premier Călin Popescu Tăriceanu.
Un alt fost prim ministru, Dacian Cioloş, nu participă decât sporadic la dezbaterile publice pe marginea situaţiei economice actuale.
Asemeni lui Adrian Năstase, se abţine de la declaraţii publice şi fostul premier Emil Boc, la fel ca mai modeştii foşti şefi de guvern Mihai Răzvan Ungureanu, Sorin Grindeanu, Mihai Tănase, Viorica Dăncilă.
Spaţiul public, şi aici ne referim la mass media tradiţională, televiziune şi presă scrisă, este invadat de personaje mediocre, slab pregătite profesional, calate strict pe evenimentele la zi.
Există o adevărată obsesie a actualităţii. Din experienţa trecutului nu se trag învăţăminte. Se afişează un dispreţ superior faţă de tot ce a fost în trecut. Prezentul acesta nenorocit, aşa cum este, nu se mai proiectează în viitor.
Dincolo de dispute, inerente într-o democraţie, nu există o viziune pentru viitorul ceva mai îndepărtat. De pildă 1 septembrie, data planificată pentru majorarea pensiilor, a devenit un capăt de lume.
Data alegerilor locale este învăluită de o adevărată aură, ca şi cum pentru stabilirea ei fiecare partid şi-ar fi consultat astrologii şi vrăjitoarele cu fuste înflorate.
Fără îndoială, criza de pandemie s-a suprapus peste o criză a umanităţii. Spiritual, se poate spune că secolul 20 se sfârşeşte abia acum, în anul 2020, aşa cum secolul 19 s-a întins până la izbucnirea primului răsboi mondial.
Din acest punct de vedere, din cauza pandemiei, România s-a sincronizat cu restul lumii, în sensul că se poate considera în faţa unui nou început.
Se pot depista de-a lungul şi de-a latul ţării elemente în spatele cărora se poate bănui că se ascunde un nou început?
În ciuda violenţelor, în spatele protestelor din SUA se poate citi o dorinţă de schimbare.
Ce dorinţă de schimbare există în spatele vânzolelii politice din România? Vorbeşte cineva despre schimbare? Mai degrabă se vorbeşte doar despre consolidarea propriei puteri. De regulă, schimbările radicale sunt aşteptate să vină din zona opoziţiei. Dar poate veni schimbarea de la PSD?
Acum se vede limpede că lipseşte adevărata forţă politică, numită generic a treia cale, capabilă să schimbe România.
Autor: Dumitru Păcuraru
Sursa: Informaţia zilei Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu