Pentru o scurtă
perioadă, datorită congresului, toate privirile au fost focusate pe PSD. Noile
vedete ale euroalegerilor au intrat într-un con de umbră mai devreme decât ar
fi fost normal. Lipsa de interes dăunează grav sănătăţii electorale a oricărui
partid, ca să nu mai vorbim de persoane. Un politician despre care nu se mai
vorbeşte, de bine sau de rău, este terminat. Cariera lui, indiferent de poziţia
pe care o ocupă, indiferent de strădaniile lui, se apropie de sfârşit.
De la cel mai înalt nivel, la cele mai insignifiante
personaje de la nivel local, regula este aceeaşi. Exemple pot fi date cu
nemiluita, de sus şi de jos. Primari, preşedinţi de consilii judeţene,
consileri locali şi judeţeni, după ce-şi pierd funcţiile, îngroaşă rândurile
iluştrilor anonimi. Rămân în memoria colectivă doar cei care luptă împotriva
uitării încercând să atragă atenţia presei asupra lor.
Clasa politică se primeneşte. Figuri vechi sunt înlocuite cu
feţe noi. La toate partidele, într-un ritm foarte alert, am spune chiar
nemaiîntâlnit de multă vreme, s-au produs schimbări radicale.
În partidul cel mai hulit, PSD, s-a schimbat întreaga echipă
de conducere. Schimbările de la vârf sunt semnale că vor continua la filiale.
La PNL a apărut o figură nouă, Rareş Bogdan. Ascensiunea lui
fulminantă a speriat conducerea şi a fost rapid obstrucţionat ca să nu ajungă
la conducerea PNL Bucureşti.
USR, prin natura lui este un partid al figurilor noi. Rând
pe rând cei dornici de afirmare ies din anonimat. Strada, ca şi reţelele de
socializare, unifică, egalizează, nu personalizează. Este şi motivul pentru care Dan Barna a
început să frecventeze studiourile de televiziune, chiar şi cele considerate
pro-PSD. Astfel într-un timp foarte scurt a reuşit să-l depăşească în
popularitate pe partenerul său, Dacian Cioloş.
Fenomenul se amplifică pe măsură ce se apropie
alegerile. Încet, dar sigur, USR-PLUS se
clasicizează. Cei mai proaspeţi politicieni încep să se apropie de alegători în
mod nemijlocit. Unii dintre ei conştientizează că nu devii politician doar
participând la mitinguri, la proteste de stradă. Politician este cel care se
lasă modelat de mass media tradiţională. Strategii au observat că un câine care
merge pe sârmă atrage mai multe aprecieri pe facebook decât un politician
care-şi înjură adversarii pe contul său de socializare sau pe un site pe care
şi-l improvizează.
Politica înseamnă, acum ca şi în urmă cu 2000 de ani,
participare la dezbaterile din agora, contact vizual direct cu cetăţeanul de
rând.
Să fi ajuns politicianul român la o deplină maturitate
civică? A ajuns politicianul de top să înţeleagă că politica nu funcţionează ca
un ceas stricat, ci ca un mecanism bine reglat, ca un sistem constant, dar
perfectibil, din mers? Un Liviu Pleşoianu printr-un discurs coerent, logic, a
reuşit să se impună nu doar în faţa delegaţilor la congresul PSD, ci şi în faţa
unora care dispreţuiesc PSD-ul.
În politică totul are o logică. Persoane care fac acelaşi
lucru obţin feedback-uri diferite. Ludovic Orban a strigat la unison cu Rareş
Bogdan, dar numai unul a fost considerat că a ridicat PNL pe prima poziţie la
euroalegeri.
Competiţia internă într-un partid este mai acerbă decât
confruntarea externă.
Dan Barna merge umăr la umăr cu Dacian Cioloş, dar numai
unul va fi desemnat candidat prezidenţial, considerându-se că s-a detaşat de
partenerul său şi are mai multe şanse.
Pe măsură ce se apropie data alegerilor, fie că este vorba
despre prezidenţiale, locale sau parlamentare, în partide primează competiţia
internă. Este ceva similar cu evoluţia speciilor, dar, în politică, selecţia nu
se face în mod natural, ci prin şmecherii.
Este ceva similar cu lupta plantelor cu buruienile, bătălia porcului cu
pesta africană.
Autor: Dumitru
Păcuraru
Sursa: Informaţia zilei Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu